Nu, nu am nimic de zis despre scandalul norvegian. O parte din ce am de zis despre violența asupra copiilor am zis deja în efectul pervers, în poemul ăsta, cu nume suedez.
sindromul stockholm (I)
din copilărie am foarte puţine amintiri
din copilăria timpurie, aproape deloc:
(a început, din ce spune bunica, înainte să fi împlinit trei ani)
cîteva amintiri suprapuse, vizuale
scene alb-negru, filmate pe VHS
calitate foarte slabă, cu dropuri
antebraţul puternic, mîna grea de muncitor, aspră, crăpată
lovindu-mă peste cap, cu putere
ocările, insultele
apoi iar mîna lovind
eu sunt micuţă şi smeadă cu ochi mari şi negri
scăpărînd de lacrimi și ură
mucii curgînd, de la plîns, gura cu colţuri atîrnînd
am în cap o căciuliţă croşetată de aţă albă şi ştrampi albi
croşetaţi şi ei
ne țin bine părinții
îmbrăcate frumos și curate mereu
sunt doar cîteva scene clare:
e seara aia de iarnă, cînd taie porcul în cămara din spatele curţii
mirosul greu de măruntaie şi grăsime
se repede cu pumnii asupra mea, urlă
nu-ţi place mirosul, ai greţuri, las’ că îţi dau eu greţuri
ies la poartă și stau atîrnată de clanță
tremurînd
mama nu spune, niciodată, nimic
e după-amiaza aia cînd mă loveşte atît de tare încît dau cu capul de frigider
oglinda de pe masă, în scop educativ
să mă văd singură cît de urît mănînc, de faţă cu musafirii
toate cinele în care se ridică peste masă
şi mă loveşte peste cap
întotdeauna peste cap
acolo unde trebuie să-mi intre
mama nu spune, niciodată, nimic
toate nopțile în care nu dorm
și mă duc înfricoșată la ușă
șoptesc: mama, ajută-mă, nu pot dormi iar
fă ceva, dă-mi ceva, nu mai pot
se trezește și ridică palma, lovește în întuneric
vrei somnifer, îți dau eu somnifer
mama nu face, niciodată, nimic
loveşte fără milă, cu putere, fără oprire
ca într-un duşman de aceeaşi seamă cu el
nici nu cred că mă vede, mică şi slabă
îmi vede doar ochii
nu îi las în jos nici de-ar fi să m-omoare
îl ţintuiesc mut cu privirea
nu plîng
nu îl rog să nu dea
petruța,
spune-i lui tanti
pe cine iubești tu mai mult și mai mult
pe tati
sau
pe mami
LE: am scris aici cum am reușit să îl iert pe tata.
cheală Postarea următoare:
19 ianuarie 2016
[…] Sindromul Stockholm – I […]