MENU
12400568_583778118437712_8058484628654063939_n

de • 11 iulie 2016 • adevărurile meleComentarii (16)

no tips & tricks

În ultima vreme primesc mulțime de întrebări de la femei care vor să știe ce mănînc, cu ce mă îmbrac, tips & tricks pentru cum să le faci pe toate bine (citez: …cum frate sa le faci pe toate bine sau macar cat de cat…copii, sot, job, casa, femeia din tine, nitica socializare….) și altele asemenea. Nu spun că, orice poză aș pune pe net, primesc cîteva întrebări legate de hainele pe care le port, zău dacă mă simțeam pregătită sau capabilă să devin vreo feșăn aicăn, așa, de la țară cum sunt. Așa că am zis să spulber mitul cum că eu le-aș face pe toate așa și pe dincolo. Sssau că aș avea cine știe ce secrete uluitoare de tinerețe fără bătrînețe și frumusețe fără defecte.

Nu am niciun secret. Am gene bune, în mod cert. Și încerc să păstrez echilibru în tot ce fac, altfel m-aș dezechilibra eu de tot. Doar chestii de bun-simț.

Nu mănînc nimic special. Nu ingrediente sau alimente minune. Am fost vegetariană vreo cinci ani și m-am simțit foarte bine, pînă ce, luată cu multă agitație, drumuri prin țară, lansări, am uitat să compensez ce nu primeam din carne și am făcut o anemie feriprivă de toată frumusețea. De atunci mai mănînc uneori și carne, rar, ce e drept, însă mai mănînc. Încerc să introduc în mine chestii cît mai naturale – acum, vara sunt foarte des la piață, iau tot felul de legume și fructe proaspete, brînzeuri de la țărani, ciuperci de pădure și mîncăm de se bat turcii la gura noastră, dar nu fac o obsesie din alimentație. Nu mănînc mult, porții normale spre mici. Mănînc dulciuri, îmi plac teribil, nu pot și nu vreau să mă abțin atîta vreme cît acul cîntarului rămîne în marja cunoscută. Dacă simt că am exagerat și vreau să mai slăbesc un kilogram, e simplu, nu mai mănînc deloc seara, dulciuri și pîine. Dar, cel mai important, nu sunt obsedată  de ceea ce bag în gură, nu îmi imaginez că o să mă ucidă o gură de carne sau o amandină, nu mă tem de alimente, mănînc cu plăcere și moderație.

Fac dintotdeauna mișcare. Am mai avut și perioade – cum e și cea de pînă acum vreo lună – cînd vreo problemă de sănătate sau lipsa timpului au făcut să devin sedentară, dar cel mai mult am făcut. Alergat, aerobic, kangoo jumps, yoga, înot, bicicletă, mers pe jos kilometri întregi. Fac, cam de două ori pe an cîte o lună, diferite tipuri de masaje și proceduri, mai cu seamă anticelulitice și de tonifiere, care la mine funcționează excelent. Nu fac sport obsesiv, fac sport cît să mă simt bine, nu am o fixație în zona asta.

Mă duc la cosmetică dintotdeauna o dată la cîteva luni pentru curățare. Tot de două-trei ori pe an fac microdermabraziune, o procedură simplă de peeling mecanic, non invazivă. Nu mă culc niciodată, dar absolut niciodată machiată. Respect cu sfințenie ritualul de demachiere și hidratare a feței înainate de culcare. Le-am învățat și pe fete să nu care cumva să se culce cu porii plini de machiaj și mizerie. După 12-13 ani de machiaj profesional, de sticlă, aș fi arătat horror probabil dacă nu mi-aș fi curățat seara tenul, care nu e unul simplu de îngrijit, am fost o adolescentă plină de coșuri și urme și nici acum nu am un ten perfect.

Nu merg niciodată la solar, dar nu pot să mă laud că de soare mă feresc ca de dracul, așa cum am văzut că e demonizat în ultima vreme săracul astru dătător de viață. Nu stau cu mecla în soare la prînz, folosesc factor de protecție mediu spre mare, mă bazez pe pigmentul meu puternic că mă va ține departe de belele. Nu sunt un exemplu în sensul ăsta, sunt o ființă solară care are nevoie să facă fotosinteză. Ce e drept, în ultimii ani, o fi de la vîrstă, maică, stau tot mai puțin și numai la ore blînde, foarte dimineață sau după-masa, seara. Însă, în tinerețe, am fost genul care se uita pe sine pe plajă și se înnegrea atît de tare în doar două-trei zile, încît eram de nedetectat după crepuscul și spaima colegilor din tehnic la întoarcerea din vacanță, care nu mai reușeau să facă cadrul la știri fără să par o pată neagră pe fundalul colorat.

Nu beau decît foarte rar. Ani întregi nu am pus gura deloc pe alcool, nici măcar o picătură. Era vremea cînd luam anxiolitice și ceva ani după. Și acum beau doar vin roșu sau cîte un cocktail, iar maximul absolut e două pahare. Am observat ce ravagii face alcoolul pe fața și corpul multor femei, dar nu de asta nu beau, ci fiindcă băutul nu e pentru mine.

Nu mă droghez. Nu fumez decît uneori, și atunci foarte puțin. Trec și luni cînd nu fumez nicio țigară.

Dorm minimum șapte-opt ore pe noapte, lipsa somnului mă ucide la propriu, mă bagă în niște senzații oribile, vecine cu atacul de panică, pentru că am avut perioade cu muncă extremă care m-au epuizat – am avut diagnostic de oboseală cronică la un moment dat, dar și perioade cu depresii care au necesitat efort dublu ca să dau același randament.

Nu fac și nu am făcut niciodată totul bine. Nu există așa ceva. Întotdeauna sacrifici ceva ca să faci altceva bine. Cînd munceam foarte mult, luam din timpul petrecut cu copiii mei și ajunsesem să îmi iau copiii la muncă, pe teren sau în birou, ca să îi am aproape. Nu există femeia de carieră și mama perfectă în același timp, soția desăvîrșită șamd. Viața mea a fost un carusel, am alergat ca o nebună și încă o fac, între diversele tipuri de angajamente. Acum îmi e puțin mai simplu, că îmi fac  programul singură, însă tot o alergătură e viața mea. Din fericire, copiii sunt mari și nu mai necesită același tip de atenție, cea mare e majoră și nu mai stă cu mine, timpul nostru împreună e de alt fel acum, nu mai am copii dependenți de mine. Cînd aveam, era horror, eram răpusă de oboseală și epuizare. La partea cu socializarea, ce să zic, sunt genul mai solitar, nu sunt vreo mare petrecăreață, cluburile îmi displac dintotdeauna, ieșim și noi, socializăm, dar eu prefer liniștea, familia, cititul și relaxarea. Cea mai mare și mai extravagantă plăcere a mea este călătoritul, ăsta e viciul pe care încerc să mi-l satisfac cît de des pot (foooarte rar, dacă mă întrebați pe mine).

Pentru femeia din mine… fac terapie, de ani bunișori. Terapie individuală și, supriza bestială, terapie de grup, ca să mă așez pe mine în mine. Degeaba te dai cu creme, dacă pe interior ești uscată de relele care stau stivă în tine. Încerc să mă curăț zilnic de buruienile care cresc, plivesc încontinuu și nu cred că mă voi opri niciodată. Scriu. Mă rog zilnic. Cultiv momentele de bucurie, încerc să trag de mine și să mă aduc încontinuu în prezent, să fiu recunoscătoare pentru tot ce primesc și mi se întîmplă. Citesc mult. Scriu. Iubesc, în toate felurile, tot zilnic. Ascult muzică, mă uit la filme faine. Ies cît de des pot în natură. Am grijă să-mi fac zilnic targetul de pași pe jos și să-l cresc constant. Scriu. Încerc să mă iubesc, așa cum sunt. Dar ăsta e un subiect atît de vast, încît ar trebui tratat separat. Cînd mă apucă anxietatea, toate astea îmi ies mult mai greu, efortul e mult mai mare, regresez și devin cineva de care nu îmi place deloc, iar apoi o iau de la capăt, ca Sisif. Și îmi readuc aminte că sunt o femeie norocoasă, al naibii de norocoasă. Și scriu.

Cît despre cu ce mă îmbrac. Well. Nu port aproape niciodată haine strîmte, indiferent de cum mi se pare că arăt, sunt mare fan haine fluide, largi, de lungimi potrivite sau maxi. Nu cumpăr haine scumpe, însă am un nas teribil pentru buticuri, outleturi sau tîrguri, de unde îmi iau la prețuri foarte mici chestii mai ciudate, dar de foarte bună calitate, urăsc mallurile și magazinele cu haine la fel pentru toată lumea. În măsura în care îmi permit, iau lucruri de la designeri români, fiindcă cred foarte tare în a-i încuraja și a le plăti munca, atunci cînd prețul e decent.

Nu posed niciun secret, așadar. Sunt o femeie obișnuită. Încerc să trăiesc în echilibru, să nu fiu excesivă (decît în iubire și scris) și să rămîn true to myself. Uneori, rareori, îmi și iese.

16 răspunsuri la postarea no tips & tricks

  1. Fetan Melina spune:

    Buna draga mea!!
    Intrebarea mea este unde mergi la yoga si la terapia individuala si cea de grup?☺️☺️ Si daca imi poti spune si cateva outlet uri ti-as fi recunoascatoare!
    Multumesc

    • Petronela spune:

      Nu cred că aici e locul unde să fac public numele terapeutului meu. Yoga am făcut la centrele din Brașov, am încercat mai multe. Iar magazine, uite unul care îmi place e Mes Amis, mai ales că lucrează acolo și fie-mea part time.

  2. Lidia spune:

    ailăviu. verimaci. ma regasesc, cu mici exceptii pe ici-pe colo. <3

  3. Ruxandra spune:

    Echilibru si auto-disciplina intrevad eu in vorbele tale.
    Evoluezi(in termeni pomposi) sau ai invat si inveti ceva de la viata(in termeni populari).
    Cam asta incerc sa fac si eu dupa propria-mi reteta. Si e bine, simt ca-s pe drumul cel bun.
    Merci pt articol, mi-a amintit de cateva lucruri pe care trebuie sa le fac si eu pt mine. 🙂

  4. Adriana spune:

    Om bun si simplu. Minte luminata!

  5. Ana Năstase spune:

    Doamne, ce om frumos şi complex eşti. Tu ai zis că vrei să spulberi mitul că eşti perfectă cu articolul ăsta, dar cred că aşa reuşeşti să îi faci pe cititorii tăi să-şi dorească nu să fie ca tine, dar să încerce, ca tine, să găsească un echilibru, spre o versiune a lor pe care să o poată accepta şi iubi, încetişor aşa, că e mai greu cu iubirea de sine. Şi mi se pare aşa minunat că reuşeşti să faci asta, să transmiţi în virtual mai multe decât o fac alţii faţă în faţă, în real, că-mi vine mie să îţi mulţumesc cu tot sufletul pentru fiecare articol în parte. Hihi. Ai grijă de tine. 🙂

  6. Sabina spune:

    Foarte frumos ca ti-ai facut timp sa ne impartasesti aceste aspecte despre tine. Recunosc, si eu am vrut sa te intreb despre fusta de la cununia civila, m-a innebunit si am visat-o multe nopti. Doar ca nu am indraznit. M-am uitat la ea zilnic insa cum ar fi fost ca intr-o postare fericita despre nunta ta sa apar si eu cu intrebarea despre fusta minune.
    Numai bine!

    • Petronela spune:

      o, fusta aia… doar nu a fost prima oară cînd o purtam și apărea în vreo poză, dar acum a fost remarcată și toată lumea m-a întrebat. era dintr-un butic italienesc, plm, era singura, uitată pe acolo, cînd am luat-o.

  7. Blanca spune:

    Cat de lejer și fluid și cu substanță scrii….parcă scrii din noi femeile.La fel ca și mitul copilului universal de care învățăm în clasa a 4 a la școală, despre Nica la furat de cireșe și la scăldat, așa și tu povestești despre toate temerile, îndoielile, frustrările, dar și satisfacțiile femeii moderne, femeii care trăiește în zona urbana.Acuma, nu știu cum o fi în SUA, dar pentru România, tu ai zugrăvit ff realist și cu farmec, tabloul femeii moderne.Asta e , cu mici excepții, altele or fi mai sociabile si cu greutăți familiale mai mari, dar în general , eu am simțit ca mă regăsesc în ce ai scris aici.De aceea, te admir atât de mult! Naturala și cu bunul simt la ea.Vis a vis de terapie, mă gândesc ca asta suna cumva mai americaneste. Pana una alta, mie îmi place sa fac autoterapie zilnic, gândind ff pozitiv, trăind în prezent, citind mult, ascultând muzica de relaxare, meditand și făcând ceea ce îmi place.Cica o ora sa iubim, o ora sa dăruim, o ora sa ne cunoaștem, o ora sa ne iertam, o ora sa ne plimbam și sa privim cerul și firul ierbii, câte o ora în care sa iubim viața și oamenii cu care interacționa, și putem continua la nesfârșit cu astfel de sugestii…..Te îmbrățișez și sa-ți dea Dumnezeu multă sănătate și iubire, inspirație și sa ajungi la inimile cât mai multor oameni.

  8. Mona :) spune:

    Hehe imi plac tipsurile tare mai mult.
    Intr-o revista de aici un fashion editor marturisea cum a trișat la minunea aia de selfie matinal: fara cafea si zahăr nu știu cate zile înainte, tratamente cosmetice cu doua zile înainte si câteva creme exagerat de scumpe aplicate din plin,chiar înainte de pozat.
    Cum am zis,I like you better! 🙂

  9. Mona spune:

    Pfoaaai nu am nici un dubiu ca esti bestiala :))

  10. andra spune:

    Daca tot se dezvaluie aici secrete, pe mine m-a cucerit ia cea galbena pe care ai purtat o la cununia civila. Trebuie sa recunosc ca ma uit din cand in cand la ea, pentru ca mi se pare absolut superba, poate ca mai frumoasa ie pe care am vazut o in ultimul timp. Mi ar place sa stiu unde ai gasit-o sau cine face asemenea minunatii, imi caut de mult o ie, si inca nu am gasit modelul 100% castigator, poate nu caut unde trebuie.

  11. Ana spune:

    Off topic: am citit si efectul pervers. M-am innecat intr-un butoi cu miere aurie, in chinuri cumplite, cu zambetul pe buze. Mainile imi miros a iasomie dupa ce tin un text de-al tau in mana. Ai fost lasata aici sa scrii si zau daca nu am citit munti si mari pana acum…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *