MENU

de • 20 martie 2014 • adevărurile meleComentarii (78)

ce mă întristează azi

Că există oameni ca fata asta, Natasha, care şi-a făcut un blog cu texte furate de la cine a apucat, printre care şi de la mine, (nu voi pune link, nu merită, şi aşa i-am făcut ieri trafic nejustificat) iar atunci cînd i-am trimis un comentariu, a găsit de cuviinţă să îmi dea o replică care m-a blocat. Textele furate şi dovedite, ale mele şi bucăţi din cărţile Cristinei Nemerovschi, au fost apoi şterse, dar au rămas alandala bucăţi însuşite de la Paler, Bruckner şi chiar… ei bine, blogul lui Otravă. La o simplă căutare pe google al vreunui text de la ea, găseşti autorul de drept.  La început mi-am spus că e o naivă, că poate nu ştie ce face, însă replica ei a fost de un tupeu care m-a lăsat mută. Citez exact:

„Plagiat pro sau contra ? Mie imi e indiferent. Internetul e la mana fiecaruia si fiacare poate sa se documenteze, sa copieze si sa scrie ce vrea inspirat de la altul. La fel ca un lant trofic. Fiecare ia si da mai departe idei. 

De ce oamenii sunt contra ? Pentru ca se cred zei. Ca tot ce scriu ei si ce fac ei e unic si nemaintalnit. Nimic nu e unic. Toate ideile mele,ale tale sa stii ca le-au mai avut sute inainte. Si oamenii aia nu aveau internet sau conturi de wordpress sau drepturi de autor . si sa nu uit ca sunt oameni care scriu cateva articole zilnic doar pentru bani. Nu scrii pentru bani, scrii ca-ti place .Scrii ca simti ,ca vrei si ca te inspiri . „

În acelaşi context, pe FB o doamnă mi-a spus că  numita Natasha nu mi-a furat textul ăsta, ci doar ordinea cuvintelor, căci, citez iar: Ideile zboara liber caci ele provin din Akasha unde poate, candva, de mult, le-a trimis initial alt ganditor. Nimic nu e nou si original, nimic nu ne apartine. Cand vom intelege asta, vom inceta sa ne mai certam pe drepturile de autor. Doamna, precizez, este absolventă de Drept.

Spre seară am avut puterea să mă şi amuz, gîndindu-mă la Natasha, care a furat liniştită luni întregi – textul meu era plagiat în octombrie, la trei zile după ce l-am publicat – fără ca nimeni să nu îi spună o vorbă şi într-o miercuri, pe la 2 aşa, s-a trezit nu cu unul, ci cu mai mulţi autori ai textelor furate, bătîndu-i obrazul şi ameninţînd-o cu judecata, precum şi cu un val de cititori ai autorilor cu pricina, care mai de care mai pornit să îi explice cum e cu hoţia şi dreptul de autor. Ce a înţeles Natasha? Că netul e la liber, îţi poţi însuşi orice… S-a deşteptat Natasha? Se poate observa din replica de mai sus, cu ochiul liber. O să mai fure? Pun pariu că da.

(Acum simt şi eu nevoia să mă justific, din seria practice what you preach, în privinţa fotografiilor pe care le folosesc aici şi ale căror surse – atunci cînd nu sunt personale – nu le cunosc, căci sunt adunate în calculator de-a lungul anilor. Mi-aş dori, dacă le recunoaşte cineva, să mă tragă de mînecă, să pot specifica autorul lor. Sigur, nu e ca şi cum Natasha, această culegătoare de folclor 2.0, cum o numea o cititoare, nu cunoştea sursa textelor şi autorul, cu atît mai mult cu cît pe cele care erau scrise la masculin le-a modificat, să pară că au fost scrise de ea. Închid paranteza)

Am senzaţia uneori că eu am trăit sub un clopot de sticlă, pe care mi l-am amenajat cum am putut eu mai frumos, cu oameni şi lucruri. Iar acum l-am spart şi ajunge la mine lumea adevărată. Care aşa e. Plină de urîţenie şi mai ales de prostie. Un val de şoc am primit cînd cu taximetristul care a lovit-o pe fie-mea pe trecerea de pietoni, iar cînd siteurile de ştiri au preluat întîmplarea, sute de comentaci proferau ameninţări la adresa mea şi a copilei şi explicau cum ei ar fi bătut-o mai tare şi îl apărau pe taxistul agresor. Acum două săptămîni, era să o păţesc eu, în parcare la Carrefour, unde mi se dezlegase şiretul la gheată, m-am oprit să îl leg, pe margine, şi un cocalar a tras de volan să mă sperie şi aproape a intrat în mine. Am ridicat o mînă spre el. A oprit şi au coborît doi din maşină să mă bată. Doi cocalari, bărbaţi, să bată o femeie singură pe care mai devreme erau să o calce cu maşina că se oprise pe margine să îşi încheie papucul. M-au înjurat şi ameninţat, iar eu, rînjind, deşi tremuram toată, le-am spus să se apropie mai tare şi să mă lovească, pentru că abia aştept să îi bag la pîrnaie şi am sunat imediat la 112 şi am dat numărul maşinii. Ghici ce, s-au urcat imediat în maşină şi au dispărut, iar eu am rămas tremurînd acolo. Un tip care văzuse toată scena le-a strigat să se care, cum nu le e ruşine să coboare doi bărbaţi şi să ameninţe o femeie, iar ăsta e un lucru rar, oamenii nu se prea bagă, le e frică. M-am gîndit după întîmplarea asta ce e de făcut în situaţii similare? Să nu reacţionezi deloc, de teamă că unul ca ăsta ar putea avea şi un pistol pe care să ţi-l descarce în cap? Să las capul în pămînt cînd sunt furată, umilită, înjurată? Mai bine mor de pistolul lor. Şi mă întristează fiindcă, aşa cum scriam şi aici, suntem o ţară de mardeiaşi, care au bătaia în sînge. Numai musulmanii îşi mai bat femeile aşa cum o facem noi, ne batem femeile şi copiii cu un firesc care pe mine mă sufocă de indignare. Nicio clipă cocalarii ăia doi sau taximetristul fie-mii nu au avut vreo tresărire, vreo îndoială că nu e ok să sari la bătaie cu o femeie sau un copil, că vitejia nu se măsoară cu o fiinţă mult mai slabă şi inferioară numeric, în cazul meu. Iar printre oamenii ăştia trăim, ne facem cumpărăturile, de ei ne izbim pe străzi, în autobuze, parcări. Brrr.

Şi în final, mă mai întristează ceva, din complet alt registru. Cititori ca Aurora, care îmi scrie un mesaj aici cu următorul conţinut :

Imi plac postarile tale, dar cred ca exagerezi cu limbajul asta licentios! Parca am fi pe strada sau la carciuma din sat! Am remarcat asta in mai multe articole, cred ca ar fi bine sa te mai potolesti!

Aurora o fi mai limitată, sărmana, şi nu înţelege că aici nu suntem nici pe stradă, nici la cîrciumă ci la MINE acasă, unde eu fac ce îmi vine iar cui nu îi place poate renunţa să mai vină, de mă somează pe tonul ăsta să mă potolesc, însă mentalitatea asta de client care a plătit lăutarul să îi cînte cum şi cît vrea el am mai întîlnit-o la cititori de-ai mei, din fericire puţini. Lor aş vrea să le spun că eu nu sunt lăutar, că nu mi-au dat bani ca să îi întreţin, că acesta este locul unde eu scriu ce, cum şi cît vreau eu, iar ei intră gratis fiindcă eu le permit. Că eu nu fac bani de pe urma traficului lor, deci nu mă interesează dacă renunţă să îmi mai calce pragul, de fapt, e mai bine să nu mi-l mai calce. Faptul că eu scriu zilnic este un efort considerabil şi, repet, deşi este o muncă, este una complet neplătită şi nu accept să vină nimeni să îmi dea peste bot. În plus, sunt aproape sigură că niciunul dintre aceşti consumatori de birt care mă tratează ca pe lăutarul personal nu o să sacrifice contravaloarea aproximativă a unui pachet de ţigări să cumpere vreo carte de-a mea, nu ca să mă îmbogăţească pe mine, căci cîştigurile din cărţi sunt rizibile, ci ca să urmeze un firesc, acela că munca se plăteşte, şi nu doar aceea fizică, a instalatorului, de exemplu, ci şi cea intelectuală, că tot efort e, iar dacă îţi place să te delectezi cu efortul cuiva, trebuie să faci un efort minim şi tu, nu să aştepţi să primeşti totul gratis şi apoi să emiţi şi pretenţii de consumator, ca în reclama aia complet stupidă cu cetăţeanul UE.

Celorlalţi mulţi, tuturor, le mulţumesc din suflet şi le spun că datorită lor găsesc energia să fac asta zilnic, chiar dacă uneori înseamnă să dorm foarte puţin. Mulţumesc. Cu ochii în lacrimi.

78 răspunsuri la postarea ce mă întristează azi

  1. jo cre spune:

    Haaai tuuu Petroo!! Inteleg sa te supere, sa te dispere, sa te enerveze.. dar nu sa te intristeze.. De fapt enervarea e cheia! Enerveaza-te, rau!! Hai.. pumnul sus!! Pentru cine plangi tu?!

  2. Ecaterina spune:

    Bravo, Petronela! Bravo pentru ca spui mereu lucrurilor pe nume si pentru ca esti directa. Te admir pentru tot ceea ce faci.

  3. nico spune:

    daca vrei sa vezi cine e autorul original al unei fotografii, poti sa folosesti acest site: http://www.tineye.com/

    functioneaza foarte bine

  4. Lucia spune:

    „Toate ideile mele,ale tale sa stii ca le-au mai avut sute inainte.”
    E ceva adevăr în afirmaţia asta, totuşi, puteai să-i spui individei că, deşi mulţi au idei, puţini se pricep să le transpună în cuvinte. Ăsta este meritul autorului care are dreptul să pretindă ca ceea ce scrie să-i fie recunoscut. Nu ideile omenirii le-ai constetat. Dacă e aşa deşteaptă să aştearnă acele idei pe hartie, sau aici, în spaţiul ăsta virtual pe care toţi îl consideră sat fără câini în care pot să intre oriunde să se aprovizioneze cu ce le pofteşte inima din orice casă. Culmea e că aceşti hoţi sunt şi tupeişti peste măsura!

    • Lucia spune:

      Completez : să aştearnă acele idei cu propriile-i cuvinte, la care văd că se pricepe când e vorba de tupeu.

    • Petronela spune:

      degeaba le spui oamenilor de factura asta, orice. eu sper doar să se fi speriat şi să fi înţeles că, dacă faci aşa, poţi să fi prins şi să o păţeşti. cred că doar asta funcţionează.

  5. Andreea spune:

    Draga Petronela,
    vad ca esti trista. Si nu incerc sa te scot din starea ta de tristete, nici sa-ti spun „las’ ca trece”, incerc doar sa fiu empatica (greu castigata empatia asta, cu ajutorul cartilor de parenting citite si a cursurilor urmate 🙂 ). Si empatica fiind, incerc sa ma pun putin de tot in pielea ta. Spun putin de tot pentru ca nu e confortabil deloc sa fii furat si amenintat cu bataia. Si e greu…Si nici macar nu o sa spun ca in tara asta, pe care tare bine ai descris-o tu intr-o postare anterioara, furtul si amenintarea sunt sport national, nu, n-o mai spun :-). Dar gandeste-te putin, cand in fruntea guvernului se afla un plagiator, care, culmea, a fost scos basma curata si sustinut de catre cei care au de suferit de pe urma plagiatului (intr-o societate normala el si-ar fi dat demisia iar daca nu, ar fi protestat toata suflarea de profesori, fie ei universitari sau nu), si cand educatia se face in foarte multe cazuri cu televizorul, te-ai fi asteptat la altceva? Din pacate nu cred…
    Cat despre felul in care te exprimi 😀 … iti multumesc ca ma primesti la tine in casa.
    Iti doresc ca primavara care, macar astronomic, a sosit sa te umple de bucurie.

    • Petronela spune:

      ai dreptate, aşa e, dar eu tot nu mă las, eu cred că cu o floare se face primăvară, aşa cred eu. de aia m-am dus şi la Blaj, la miting, pentru Roşia şi în Apuseni, la Roşia acasă, atunci cînd a fost cazul, fiindcă eu cred că dacă stăm pasivi şi acceptăm toate astea, devenim complici. mulţumesc pt cuvintele frumoase, cum am spus deja, din fericire sunt o mulţime, realmente o mulţime mare, de oameni frumoşi aici, care merită tot respectul şi care mă fac să simt că nu e totul pierdut. pînă şi în ţara asta.

  6. pk.vlad spune:

    Mie imi palce sa ma gandesc la poporul romanesc ca o adunatura de oameni blanzi, intelepti si buni la suflet…dar din pacate zilnic vad dovezi ca multi nu sunt asa. Poate nu sunt romani, poate vremurile s-au schimbat si in loc sa aiba cojones si iasa in strada si sa isi exprime nemultumirea fata de saracie si coruptie, se dau barbati feroce la volan sau pe strada si asta intradevar te intristeaza, dar e si vina noastra, a celorlalti , care acceptam un astfel de comportament in societate, a tuturor celor care intorc spatele si se fac ca nu vad. Nu de putine ori m-am bagat ca supozitoru in astfel de situatii si nu de putine ori pers agresata initial odata ce a vazut ca si-a scapat pielea a zburat de acolo si a ramas beleaua pe mine dar asta nu ma descurajeaza sa ma bag in continuare si sper ca multi altii sa faca la fel pt ca doar asa o sa schimbam tara asta candva si o sa avem din nou valori morale.
    Iar Nathasa..are nevoie de atentie saraca si cum hardul e prea mic, incerca sa isi adune lume pe barba altora, dar pana la urma nu e vina ei, e vina tuturor care o incurajeaza si a noastra ca nu ne invatam copii ce inseamna ca ai coloana si de ce conteaza mai mult sa dormi linistit noaptea decat sa faci bani prin alte mijloace.

  7. Adriana spune:

    Apropo de efortul intelectual care nu se plateste, nu mi se pare nici mie corect. Ai putea sa-ti pui si tu pe blog un „buton” din ala de la Paypal cu „Donate”, si in loc de Donate poti sa scrii ce vrei, de ex. un prieten si-a scris „Buy me a coffee”. Mi se pare o solutie frumoasa si civilizata atata timp cat vrei sa oferi un produs gratis. In plus, veniturile respective sunt considerate donatii si sunt neimpozabile. Stii ce fain e cand intri in contul de paypal si vezi ca „ti-au mai cumparat cativa cafea de 50 de euro”? Eu ti-as oferi o cafea in fiecare dimineata, din toata inima 🙂

    • Petronela spune:

      eu sunt o proastă din punctul ăsta de vedere, am tratat mereu banii ca pe ceva murdar, de asta nici nu am şi probabil nu voi avea niciodată deşi multă lume îmi spune că par bogată. o fi de la relaxarea pe care o am vizavi de ei, că nu îmi doresc să fiu bogată, nu mă mînă la luptă deloc dorinţa de a avea, ci aceea de a fi. nu ştiu dacă o să fac aşa ceva, nici nu mi-a trecut prin cap, sincer. dar e o temă de gîndire. acum, de exemplu, îmi pun întrebarea cîţi din miile de oameni care mă citesc gratis aici vor sacrifica, cum spuneam, contravaloarea unui pachet de ţigări să cumpere o amărîtă de carte, nu să plătească ce citesc pe net. mulţumesc pentru gîndurile frumoase.

    • d spune:

      chiar as vrea sa faci experimentul asta cu butonul! daca o sa vad ca vreun autor de blog romanesc primeste bani (macar 200 de euro) vreo cateva luni la rand, multe cruci imi voi face pentru acest neam!

    • Petronela spune:

      păi am zis deja că nu o să îl fac, că nu cadrează cu principiile mele…

    • d spune:

      mai bine ca nu-l faci, nu de alta, dar sunt cam convinsa ca mare lucru nu s-ar aduna, desi multi dau din gura inainte cum ca ba da.
      altfel, si mie mi se pare un fel de cersetorie mascata, si nu doar asta, dar parca pentru niste bani in plus n-ai mai putea spune ce vrei tu, cui vrei si mai ales cum. DAR mereu m-am gandit daca asta n-o fi o chestie romaneasca, parctic ne e rusine sa cerem bani pe munca noastra. si nici sa cerem, dar sa stim sa primim frumos, pentru cei care vor sa ne faca mici cadouri. n-am ajuns la nici o conlcuzie 😀 io-ti doresc sa ai bani din alte parti si sa fii libera sa scrii unde vrei! >:D<

    • Petronela spune:

      nici eu nu știu să primesc, așa că nu îmi mai dau cu părerea. iar banii pentru mine nu sunt un scop în sine, așa că noi să fim sănătoși!

  8. Madalina spune:

    Eu, Petro, te iubesc! <3 Si plang si eu cu tine, da? 🙂 Te sarut si te imbratisez cel mai tare. Ai sa vezi tu!

  9. Ana spune:

    Draga mea, iti dau dreptate in totalitate. Dar hai sa ne gandim de unde pleaca toate mizeriile astea. Atat timp cat exista profesori care isi plagieaza lucrarile, parinti care ameninta profesori in fata copiilor , emisiuni care promoveaza promiscuitatea, politicieni fara Dumnezeu, mame educandu-si odraslele sa calce pe cadavre…..copiii nostri isi pierd valorile. Si vreau sa-ti spun ca mi s-a intamplat si mie sa supar un cocalar in trafic . M-a blocat intre doua masini si 10 minute m-a injurat. In tot acest timp ma uitam la tipa de langa el care radea cu pofta si imi imaginam ce mama buna va fi in viitor. Sunt suparata, dezgustata , dar nu disper pentru ca sunt si destui oameni de bun simt in jurul nostru .

  10. Dorinel spune:

    De putin timp am descoperit blogul tau. Te felicit pentru felul in care te exprimi. Daca ai publicat carti as fi interesat sa cumpar pentru comparare, aprofundare si pentru sufletul meu.
    PS Nu pune la suflet neghiobiile de zi cu zi.

    • Petronela spune:

      prima carte e în curs de apariţie, în aprilie va apărea, o să dau toate detaliile aici cînd va fi timpul. nu le pun la suflet pe toate, dar mi se mai adună şi mie şi mai defulez. 🙂

  11. K spune:

    Am intrat el pe linkul acela,sa vad textul, si crezand ca era trimitere catre site-ul si textul tau, am comentat :(((((

  12. Elena spune:

    sa stii ca m-am gandit chiar zilele trecute sa te intreb de ce nu iti pui si tu un fel de „pay per click” sau ceva sa scoti un ban cinstit 🙂 e chiar pacat, daca tot vine atata lume aici.. cred ca ti-as da sute de clickuri in fiecare zi :))
    sau, ma rog, ideea duduii de mai sus cu „buy me a coffee” e si mai faina.
    oricum, imi place tare mult de tine… si imi place si mai tare numele tau cand te alinti cu „Petra”. imi suna a Ileana Cosanzeana 🙂

    • Petronela spune:

      Petra e un nume foarte frumos, aşa îmi mai spun unii cititori, numele meu e însă Petronela. Mă gîndisem să îl schimb, la un moment dat, dar sună prea dur în asociere cu numele de familie, prea multe consoane deodată. Altfel, îmi place să mi se spună aşa. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, o să mă gîndesc la monetizatul muncii mele, poate că nu e o idee aşa rea, însă o să găsesc o metodă corectă şi demnă, care să nu sune a cerut, că eu nu funcţionez aşa.

    • pk.vlad spune:

      chiar e faina ideea cu „buy me a coffee” dar acuma numai sa nu inteleaga lumea gresit si sa iti gasesti cani de cafea dimineata la usa :)))) ( ca in Romania…orice se poate ) :))

    • Petronela spune:

      :)))
      vorbind serios, asta e un soi de cerşetorie, iar eu nu pot face aşa ceva, pur şi simplu sunt altfel construită. în schimb, cine mă apreciază, să cumpere o carte! 🙂

  13. pk.vlad spune:

    Vorbind serios ar trebui sa iti stii mai bine valoarea si sa iti dai seama ca pt multe persoane de aici , prin ceea ce faci , le faci ziua mai buna si te apreciaza foarte mult pentru asta. Ar fi cersetorie daca ai pune conditii de genu Subscribe platit, dar atata timp cat doar pui un buton pe blog, e doar o cale prin care ii lasi si pe ceilalti sa isi arate aprecierea pt ce faci, ca eu, unu, ti-as aduce cafeaua dimineata, ca nu sunt intreg la mansarda, dar din desert de unde sunt eu acuma e cam greu :p
    Asa ca nu stiu cat te apreciezi tu, dar uni din noi sigur o facem 🙂

  14. eurolaura spune:

    Este prima data cand am fost citata. Multumesc Petronela. Desi tot nu vad legatura cu absolvirea Facultatii de Drept. A, pardon, o vad. Se vede ca tampeniile debitate acolo de catre profesori precum Adrian Nastase, ar fi trebuit sa-mi spele creierul si nu au facut-o. Multumesc Cerului. O mica sugestie desi stiu ca nu o vei primi pentru ca esti pe blogul tau si faci ce vrei. Multumeste si tu din cand in cand pentru ca ai doua fete minunate, ai un talent extraordinar la scris si probabil ca nu e unicul, esti superba si ai o mare de cititori care te apreciaza. Printre care eu, chiar daca nu iti tin isonul in toate. Bafta!

    • Petronela spune:

      păi are legătură că vorbim de dreptul de proprietate, care e consfinţit prin lege… 🙂

    • Flavian spune:

      Asta cu legea e vrajeala. Stim toti cum se fac si ce tampiti le voteaza. Daca vrei totusi sa despicam firul in 14 pe tema proprietatii, putem incepe de aici:http:// blog.flavian.ro/2011/01/dreptul-la-proprietate.html

  15. Dan spune:

    Suntem atat de diferiti…noi, oamenii. Poate ca limitele au fost setate cu prea multa indulgenta.

  16. Cristina spune:

    Eu fac parte din acei cititori care te citesc de multa vreme, care ar vrea sa scrie ceva aici la tine in semn de multumire si apreciere dar care foarte rar gaseste ceva atat de bun de zis pe cat ai tu de scris:)
    Totusi, astazi o sa imi fac curaj sa iti spun ca prin tot ce scrii aduci valoare, schimbi zile proaste in zile bune, educi, destinzi…chiar daca poate direct nu iti dai seama de asta.
    Nu lasa zgomotul sa te bruieze:)

    • Petronela spune:

      păi nu las, dar mă mai exprim şi eu, ce să fac, să nu acumulez şi implodez. muţumesc de susţinere, chiar contează, acolo, în suflet.

  17. Rzone spune:

    Presimt eu ca ziua de miine o sa te inveseleasca! 🙂

  18. 3.14... spune:

    Tarisoara e pe copca. Dupa ce si-au umplut buzunarele din taierea fabricilor bune/rele, platite de noi cu zile de frig si foame, acum iti omoara copilul pe trecere sau pe unde are el chef. Inconstientii avizi dupa bani nemunciti, ceva mai albi decat unii dintre ei, i-au ajutat iar acum sunt politicieni sau mari oameni de afaceri. afaceri pe sufletul nostru si mai ales al parintilor si bunicilor nostri, fortati sa lucreze la viitoare fabrici taiate, ca sa aiba cu ce ucide azi cocalaru’. Si cocalara sa rada.

  19. Lia Bugnar spune:

    N-ai patit-o destul de des, daca inca te enervezi. Mie mi se iau tot timpul piese si se monteaza pe cine stie unde si de cele mai multe ori nici nu aflu decit dupa ce au luat nu stiu ce premiu sau dupa ce a scris cineva o cronica. Ideea e ca, oricum, daca-s trupe de amatori, chiar daca le joaca in public, legea nu prea le face nimic. Zilele trecute am patit patania pataniilor cind o femeie care scrie si ea (dar nu teatru ci articole prin ziare si reviste) a batut toba pe blogul ei si pe tot netul ca i-am furat texte din nu stiu ce revista si mi le-am bagat intr-o piesa si le-am dat unora din Timisoara sa joace. Ma cunostea, dar n-a catadicsit sa ma intrebe inainte. Seara cind am venit acasa si am vazut ca devenisem celebra in cercul ei de fani, i-am explicat ca habar n-am cine-s aia si ca nu ma mai enervez demult cind oamenii se autoservesc. In schimb reactia ei absolut nedreapta si anormala (putea sa-mi scrie, o mai facuse, se chema ca ne admiram reciproc) chiar m-a dus in pragul depresiei. Dupa ce m-au improscat toti fanii ei cu toate laturile din lume si-a cerut niste scuze formale in care credea mai mult sau mai putin. Dupa care mi-a facut pustiul de bine si a sters mizeria aia de post de pe blog, fara sa stearga si de pe pagina de fb. Pina n-au intervenit niste oameni cu blesteme si ocari, a continuat sa-i lase pe toti sa se comporte de parca eu furasem ceva sau eram pe mina cu studentii aia de la Timisoara. Intr-un tirziu a sters si de pe fb. Ti-am povestit asta doar ca sa-ti spun ca furtul de scriitura are si o etapa numarul doi, aceea in care esti acuzat de plagiat dupa ce ti s-a furat ceva iscat din mintisoara ta (in cazul de fata, piesa mea fusese publicata pe Liternet in 2003, iar textele din revista cu pricina erau scrise cu multi ani mai tirziu). Cit despre Eurolaura, ii doresc sa-i ia cineva masina din parcare si sa-i lase in schimb un bilet in care sa-i scrie ca masinile circula libere si ca, pina la urma, de-aia-s facute , sa circule, nu sa stea priponite. Stiu ca nu suna a consolare, Petronela, dar repet, n-ai patit-o inca destul de des. Eu sint tabacita.

    • Petronela spune:

      mă călesc şi eu, ce să fac…
      bună asta cu maşinile, am rîs, dar Eurolaura nu o să înţeleagă gluma, căci nu ştiu dacă există şi o ţară a maşinilor, unde maşinile circulă liber, trimise de germani şi japonezi…

  20. luminita spune:

    primul blog pe care l-am citit aici a fost cel despre ” parazitii ” share-uit de un prieten comun . mi-a placut MAXIM .
    l-am citit apoi pe cel cu povestea tatuajului tau doar pentru ca si eu am un tatuaj in acelasi loc . m-a impresionat .
    in dimineata urmatoare am mai citit cateva si am vrut sa-ti scriu un mesaj . nu-s prea curajoasa si nici prea bagacioasa asa ca am lasat-o balta .
    am sa-ti spun acum ce am vrut sa-ti scriu : esti un om minunat si ma bucur ca pot sa citesc ceea ce scrii . multumesc !

  21. Claudia spune:

    Intristeaza de fiecare data si aproape de fiecare data hotul se da ingenuu: el asa crede ca se intampla lucrurile pe internet… Hotul textelor de acest gen caci articolele cu specific tehnic sunt insusite cu buna stiinta.
    Am sa te rog sa-mi dai adresa acestei Natasha, pe privat sau chiar si aici, dar eventual cu ceva spatii ca sa nu fie link valid. Sunt intr-un grup de blogerite pe facebook si 1. vreau sa verific daca individa figureaza acolo 2. sa anunt fetele sa se verifice… 3. eventual sa vad daca a luat si de la mine 4. stiai ca astfel de bloguri pot fi raportate la google de pilda sau la cei care le gazduiesc si pot fi inchise?
    De ce? Pentru ca n-am obosit inca.
    Multumesc.

    • Petronela spune:

      https: //dordelibertate.wordpress.com/
      cinic numele, nu?

    • Claudia spune:

      Si trist. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat e mai trist. Stii? Cand se copiaza de colo-colo retete de clatite zici ca e o reteta in definitiv, cata beletristica si fantezie sa pui intr-o reteta, dar cand se copiaza articole personale, totusi intime in felul lor public de a fi, e peste puterea de intelegere…

  22. Well, daca Natasha asta crede ca pe internet e un lant trofic, ea cu siguranta este jos, foarte jos in acest lant trofic. Si cu ocazia asta ti-am descoperit si eu blogul minunat.

  23. Mario spune:

    Aici esti la tine ACASA, deci faci cum iti pare. Cui nu ii place ceea ce citeste nu are ce cauta aici. Limbaj vulgar cateodata ? Da, mie nu imi place dar nici nu am ceva impotriva cui ii foloseste.
    Despre „plagiatoare”, in loc sa te enervezi ar trebui sa fii mandra ! Si chinezii copiaza masinile/motocicletele italiene dar nu o sa ajunga niciodata la aceeasi calitate si finete. Deci ai un „brand” excelent 😉 .
    Cat despre comportamentul anumitor persoane, ce pot sa zic .. am emigrat din Rromania (da, Rromania) acum 10 ani si nu am de gand sa ma intorc. De ce ? Unul dintre multele motive le-ai descris mai sus. Stii vorba aia .. frumoasa Romania, pacat ca e locuita …
    Peace !

  24. Romelia spune:

    Poate iti admiră munca.
    Sincer nu văd ce rost a avut ca să faci atâta haz de un articol. Poate a pus un tag, ai văzut asta ?
    Plagiatul in România nu se pedepseste , si nici nu se promovează, aici are dreptate.
    Nu stiu care e mai ipocrită dintre voi două , Natasha cu iz de plagiatoare din lanțul trofic sau tu cu aere de tanti de la țara care se in victima…
    Tristețea te omoara…vai. Să creden ? Și care iti apreciam blogul…ai ajuns ca sa te plangi de nimicuri.

    • pk.vlad spune:

      observ ca e mai greu cu limba romana asa ca o sa incerc sa scriu rar: de…ce…ii…citesti…blogul…daca…nu…iti…place…sper ca am fost clar, dar daca totusi mai ai nevoie de detalii suplimentare, nu ezita sa ma contactezi 😀

    • Petronela spune:

      Natasha, tu eşti, fată? Că văd că ştii cum e cu tagul… Haide să îţi spun, ţi-am aprobat comentariul în speranţa că vezi cît eşti de disonantă (foloseşte cu încredere DEX-ul unde nu ştii despre ce vorbesc, cartea de gramatică văd că nu ai prea tocit-o) şi că o să te întrebi ce te mînă la luptă, ce anume te face, aşa, din interiorul tău, să vii aici la mine şi să mă jigneşti. Da, eu sunt o tanti de la ţară şi sunt mîndră de asta. Dar la noi la ţară am învăţat să îi respectăm pe ceilalţi, să nu îi jignim, iar dacă nu ne place ceva să trecem mai departe, nu să ne oprim să insultăm. Eu te rog frumos, cu ipocrizie, să nu îmi apreciezi blogul, îmi faci un serviciu, oricum sunt în perioada curăţeniei de primăvară. Şi îţi zîmbesc cald, Romelia şi îţi întorc şi celălalt obraz, să mai scuipi o dată dacă îţi vine. Şi după ce te linişteşti, poate afli de ce eşti aşa supărată pe lume şi pe viaţă şi de ce un text pe care îl scrie o necunoscută scoate din tine aşa ceva.

  25. Carmen spune:

    Te citesc zilnic si iti multumesc! Abia astept sa iti apara cartea.

  26. seven spune:

    fara vreo legatura cu textu’ de mai sus, eu tocmai mi-am dat seama ca-mi amintesti de tina turner. adica intr-un fel ai acelasi „volum” sau forta, in capu’ meu. bine, nu inteleg de ce as impartasi asa ceva dar ai got brain fog so it makes sense.

    p.s. am rabdare sa citesc asa cam tot ce scrii, si majoritatea textelor mi se pare refreshing ceea ce ii bine, ca in general nu am rabdare sa citesc bloguri personale. sooo, that’s it, you’re cool. nighty nite

    • Petronela spune:

      Tina? 🙂
      ah, eu nu numesc ăsta blog personal în sensul în care e înţeles azi în România. este un loc unde adun deopotrivă textele literare şi cele de opinie sau simplă joacă cu vorbele.

  27. Andie spune:

    Petronela, nu pune la suflet, nu te incarca cu ignoranta si rautatea altor oameni. Furaciosi cu tupeu exista peste tot, comentarii cum ai primit tu primim toti cei care ne expunem in online, fara exceptie. Nu cred ca acesti oameni vor putea fi opriti vreodata in totalitate, e o munca de Sisif sa incerci.
    In legatura cu folosirea fotografiilor pe net insa simt nevoia sa fac o clarificare: chiar daca se precizeaza sursa, folosirea pe net/print/orice mijloc al unei fotografii care nu iti apartine reprezinta o incalcare a drepturilor de autor. Singura situatie in care poti folosi o poza pe care nu ai cumparat-o e daca ai acordul autorului si daca poza nu face obiectul altor drepturi exclusive. Ca fotograf care incearca sa isi castige existenta din vanzarea de poze pe stock, iti pot spune ca de fiecare data cand cineva imi foloseste o poza fara acord e ca si cum mi-ar baga mana in buzunar si mi-ar lua contravaloarea pozei; in plus, daca agentia fotografului respectiv se sesizeaza, va incepe imediat demersuri legale pentru incetarea incalcarii dreptului de autor si eventual recuperarea prejudiciului sau obtinerea de daune, dupa caz. Am observat ca in Romania (si nu numai) nu se cunoaste acest aspect care din pacate produce mari prejudicii fotografilor care, ca mine, investesc enom pentru a obtine fotografii de calitate. Nu iti spun cum m-am simtit cand, la un targ artizanal la Romexpo am gasit un producator care isi facuse bannere cu pozele mele furate si cum a fost cand, dupa ce am inceput sa fac scandal si sa le explic ca e furt, s-au apropiat doi politisti care apoi mi-au ras in nas cand au aflat despre ce e vorba: ce faceti doamna atata scandal pentru niste amarate de poze? Dar daca eu as fi intrat la el in casa si i-as fi luat doua tablouri de pe pereti, fara acordul lui, aia cum s-ar fi numit? Oamenii nu inteleg ca si bunurile intangibile tot bunuri sunt si nu e diferenta intre un cuvant sau o imagine furata si un portofel furat.
    Astfel, pentru fiecare fotografie de pe blogul tau pe care nu ai cumparat-o, nu ai facut-o, nu ai obtinut acordul sau nu este sub o licenta de folosire gratuita, ai incalcat dreptul de autor al unei persoane, exact cum a facut Natasha in cazul tau, diferenta fiind ca tu nu ai avut nici de departe intentia asta si ca esti preocupata de respectarea acestor drepturi – acesta fiind de altfel si motivul pentru care mi-am permis sa iti scriu, gandindu-ma ca poate nu stii. De aici, faci cum crezi 🙂 Mult spor in continuare!
    Seara frumoasa!

    • Petronela spune:

      Eu una sunt mîndră cînd cineva ia un text de-al meu şi specifică sursa şi nu mi-a trecut prin cap niciodată să vreau bani pentru asta şi ştiam că e destul… O să caut să citesc pe tema asta, mulţumesc.

    • Andie spune:

      Da, la texte asta e, atata timp cat citeaza. Insa la fotografii se aplica alte reguli 🙂

  28. Petronela spune:

    Aurora a fugit, cred, către zări mai puţin licenţioase. Mulţumesc.

  29. Flavian spune:

    Am sa fac eu pe avocatul diavolului. Sa ridice mana primul, ala care nu a vazut nici un film piratat si nu a ascultat nici un mp3 descarcat de pe net. Iar asta nu zic doar eu, a mai zis-o unul acum vreo 2000 de ani. Desi probabil nici el nu a fost primul. Semneaza: un tip cu blog de ani buni, mii de cititori si sute de articole, copiate si ele de diversi… 😉

    • Flavian spune:

      P.S. Doamna care vorbea de cronica Akasha avea dreptate. Creierul nu este un hard disk, ci un aparat de radio. El nu stocheaza ideile „tale” ci le receptioneaza pe alea pe a caror frecventa te afli la un anumit moment. Sunt cazuri cu jumatate de creier extirpat a caror memorie a ramas intacta. Indiferent daca a fost emisfera stanga sau dreapta. Asa-zisa „stiinta” actuala nu are interesul (financiar, in general) sa ne spuna prea multe. Cazul lui Rupert Sheldrake cenzurat de TED este exemplificativ.

      Tot cam asa functioneaza si restul evenimentelor. Cand te vei detasa de cramponarile astea de diverse lucruri si iti vei fi invatat lectiile de viata, vor disparea si incidentele alea gen parcare. Dar cred ca nu e cazul sa-ti predic despre legea atractiei, sunt sigur ca deja cunosti lucrurile despre care vorbesc.. 😉

    • Dan spune:

      Totusi exista o diferenta. La un mp3, video sursa e evidenta. 🙂

    • Flavian spune:

      Diferente sunt multe. Jean Valjean e martor… 🙂

    • Dan spune:

      Sa concluzionam. Civilizat ar fi sa citezi si nu sa-ti insusesti.

  30. Daniel V spune:

    Buna. Citesc de ceva vreme postarile tale. Am vrut adeseori sa las cate un comentariu, dar fie ca eram nemultumit de textul meu, fie ca n-am avut timp sa scriu sau pur si simplu pentru ca mi-am zis : ” care-i treaba ta?” am renuntat…
    Intristarea care razbate din postarea asta m-a determinat sa trec peste retinerile de tot felul.
    De cand ti-am descoperit blogul sunt un „consumator” constant. Scrisul tau e bun, consistent si viu. Administrarea unui blog cere un efort si un pret. Desigur ca puteai sa scrii toate astea intr-un jurnal sau intr-un word document si atat. Probabil ca nevoia rezonantei te-a impins in directia asta. Cu tot exodul exista printre noi multi oameni de buna calitate… fiecare cunoastem cativa. Lantul asta mut si discret ancoreaza de tarmul firescului corabia asta bezmetica a lumii. In straduinta acesta al fiecaruia de a trai o viata omeneasca ne prinde bine sa vedem licurind cate o luminita ici colo in jurul nostru, ca sa mai departam sentimentul ca omenirea s-a scufundat intr-o bezna ce pare sa acopere totul… Sigur ca stim ca sunt destui si destule care sa ne merite orice fel de efort, dar o confirmare in plus nu strica nimanui.
    Iti doresc seninatatea cautatorului de frumos si forta omului liber.

  31. Roxana spune:

    Te urmaresc de putin timp, si cred ca deja ti-am citit tot blogul :). Printre cele mai frumoase si incarcate de simtire bloguri descoperite vreodata… Povestea ta de viata mai ales, mi se pare incarcata cu multe cumpene, insa modul cum o redai presupune cumva ridicarea deasupra lor, ceea ce mi se pare ca poate fi realizat de un spirit invingator, in ciuda granitelor fine intre renuntare si persistenta in cautarea bucuriilor vietii.

    In opinia mea este foarte bine ca ai „denuntat” plagiatul fapturii ce cu abilitate se pune la adapostul cugetarilor filozofice. In ciuda nebuloasei in propriul cap, este un miracol ca poate recunoaste textele cu adevarat bune, si cu viclenie pretinde ca apartin tuturor, pentru a se justifica aparent in fata propriei constiinte. Asta e doar o fata a demagogiei dansei, e doar pt a justifica fapta, nu pt a justifica lipsa de talent cu care nu se poate impaca. Nici macar compasiune nu poti avea pt asemenea minti intunecate.

    In Romania din pacate, studiile universitare absolvite nu sunt un indicator al competentei pe segmentul respectiv. Cred ca e tara cu cel mai propice teren pt incompetentii cu diploma… dar asta e deja o alta poveste..

    Sper sa te mai citim si in muuulte ale articole pe blog si asteptam cu interes carticica .. 🙂

    • Petronela spune:

      mulțumesc! cărticica, mai e tare puțin pînă o să o țin în mîini și o să fie similar cu momentul în care mi-am ținut prima dată copiii în brațe, dar în alt registru, bineînțeles.

  32. Anca spune:

    Eu adresez comentariul fatucii care ti-a cerut sa te ,,potolesti”nitel:)NU,eu (ca multi alti cititori capturati intamplator pe acest blog)nu vreau sa se potoleasca pentru ca exact acest stil de a scrie si de a gandi e ceea ce m-a tintuit si ma face sa citesc oriunde m-as afla(la lucru,in metrou,acasa si cand il adorm pe picioare pe bebe mic

  33. Cristina spune:

    Buna.
    Indraznesc si eu sa iti povestesc o intamplare. Sunt ardeleanca dar m-am mutat in Bucuresti de doi ani. La job-ul trecut am avut o colega care statea foarte aproape de mine si mereu incerca sa vina cu mine spre casa. Ideea era ca eu nu prea o suportam si intr-o seara l-am sunat pe sotul meu si l-am rugat sa ocolim.
    Ei bine, cand am coborat din autobuz am dat nas in nas cu colega care si ea la randul ei schimbase traseul incercand sa ajunga mai repede acasa. Noi cand am vazut-o, ne-am intors bursc si am schimbat directia mergand spre un Lidl. Pe drum, povesteam cu sotul si ii spuneam ca sunt o proasta ca fug asa de ea in loc sa ii spun adevarul in fata. Langa noi, o gasca de vreo 12 baieti cu cateva fete cochete, au auzit discutia si au inteles ca i-am facut pe ei prosti. Au sarit la gatul meu si au incercat sa ma bata. Norocul meu a fost ca sotul meu e cadru militar activ si nu m-a lasat sa patesc nimic. Si uite asa era sa luam bataie pentru simplul fapt ca vorbeam intre noi pe strada. 😀
    Iar in legatura cu taximetristi… pe mine m-a lovit intr-o dimineata la ora 5. Nici macar nu a coborat sa vada daca sunt ok, sau daca am murit. M-a lovit destul de rau la picioare dar Dumnezeu nu m-a lasat sa sufar mult timp. 🙂

  34. Elena spune:

    Saptamana trecuta, pe trecerea de pietoni (un adevarat test de atentie si instinct de supravietuire prin Bucuresti), mi-am salvat piciorul in ultima secunda. Pentru ca la noi nu se opreste la trecere,se lasa la liber si se infige in viteza a 3-a,daca se poate. Ghinion,insa. Ca a trebuit sa opreasca totusi,ca na,mai vin si masini. Moment in care toti dracii mei adunati de la faze de-astea s-au revarsat intr-un pumn in geamul taximetristului. Bineinteles ca „defunctii mamei” – citat dintr-un filmulet de pe youtube – s-au trezit pomeniti (eram si in fata unei biserici le-o fi prins bine oare?),eu m-am trezit zbierand la dobitoc,inghetand de spaima cand am vazut ca deschide usa sa vina sa..imi arate el mie.. Eh,am scapat,am zis si eu de anumite parti ale corpului,m-am descarcat si m-am gandit ca i-o fi prins bine sperietura soferului. Dupa 2 zile,m-am gandit ca poate murea de sperietura clientul si na..proasta fiind..m-am simtit putin vinovata…
    Eu iti multumesc ca ne primesti in casa ta si ca esti facuta dintr-un aluat delicios de sincer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *