MENU
somera

de • 11 iunie 2015 • adevărurile mele, o slujbă ca oricare altaComentarii (66)

celebră & şomeră

Tocmai am primit hîrtia de disponibilizare. M-am uitat la dînsa cu condescendenţă. Carevasăzică sunt şomeră.

Nu e prima oară cînd sunt concediată.

În 2008 eram într-o pauză de presă. Mi se luase de televiziune, după nişte ani foarte grei în ProTv. Mă alesesem cu ceea ce se cheamă oboseală cronică şi medicul mă ameninţase să schimb ritmul, că dacă nu, crăp. Nu-mi permiteam să crăp chiar atunci, aveam doi copii mici pe care îi creşteam singură. Aşa că îl schimbasem. Mă angajasem într-un loc cu program fix, greţos de plictisitor pentru una ca mine, obişnuită să fie continuu în priză, dar care mă ajuta să mă refac. Tot aia a fost perioada în care am început să scriu mai serios – probabil tot de plictiseală. După o vreme, nu prea lungă, am plecat de acolo ca să lucrez pentru o rudă care avea nevoie de ajutor în firmă. Am ajutat cum m-am priceput mai bine însă acolo lucrurile erau complet razna iar eu devenisem un ghimpe. Drept care, am fost smulsă brutal, pe nepusă-masă, într-o superbă dimineaţă geroasă de februarie, la doar cîteva luni după ce fusesem adusă, cu îndemnul să las maşina de serviciu, laptopul şi să mă car pe loc. Ceea ce am şi făcut. Cu nici două săptămîni înainte, fusesem dată afară de unde locuiam, tot în ger, cu doi copii mici şi fusesem primită de o prietenă, provizoriu, că nu aveam unde mă duce. În trecăt fie spus, nici mama nu mă primise, căci i se păruse ruşinos la vremea aceea că eram o femeie divorţată cu doi copii, fără casă, bărbat şi acum, poftim, şi fără job! Mama e o tipă ruşinoasă, căreia îi pasă mult de gura lumii.

Aşadar, stăteam şi mă scărpinam nervos şi a pagubă în cap, întrebîndu-mă încotro să o iau, Agripină postmodernă şi cam deprimată, nu-i vorbă. O zi mai tîrziu, am aflat că se deschidea staţia locală Realitatea, mi-am aranjat un interviu A treia zi, începeam munca. Cel mai fain job din viaţa mea. Aşa a început cea mai mişto şi intensă perioadă, dar poate şi cea mai complicată, care a lăsat urme adînci în cortex, din viaţa mea. Un an mai tîrziu, aveam şi casă. Bărbat – nu, doar pentru o scurtă vreme, destulă însă cît să-mi ajungă pentru toată viaţa şi măcar un roman. Nimic din toate astea nu s-ar fi întîmplat dacă nu aş fi fost concediată nemilos în dimineaţa aia geroasă cînd lumea părea că se dezintegrează complet.

Aşa că mă uit la hîrtia asta de disponibilizare şi mă umflă rîsul. Cînd m-au chemat şi mi-au zis că au de dat oameni afară dar că eu nu sunt în schemă, în schimb va trebui să mă mulţumesc cu jumătate din salariu de acum încolo, m-am foit două zile. Abia reuşeam să plătesc facturile din salariul ăla care oricum tot scădea de un an încoace, nu aveam cum mă descurca cu jumate. Aşa sunt salariile în presa locală. Iar jobul ăsta nu îmi mai place demult. E cronofag şi nu îmi lasă vreme pentru ceea ce simt eu că e mai important şi menirea mea: să scriu. Romanul ăla zace neatins de două luni, cu doar cîteva zeci de pagini scrise. Eu sunt obosită şi m-am tot găsit lipsită de pofta de a schimba ceva. Am trăit inerţial, între proiecte şi lansări, ciupit ceva timp pentru scrisul pe blog. Trebuia să vină asta ca să mă scutur şi să mă caut de resurse. După două zile în care m-am tot gîndit, văzîndu-i şi pe colegii mei care se temeau fiecare că el va fi cel dat afară şi nu are opţiuni, am ales să fiu eu cea dată afară. Ei au suflat uşuraţi. Şi eu suflu tot mai uşor. Era prea scump pentru mine un job plătit cu minimul pe economie, full-time. Pur şi simplu nu mi-l pot permite. Ştiu sigur că pot mai mult decît atît. Pînă la urmă, a fost doar o slujbă ca oricare alta…

Ce o să fac, am doar idei neclare, încă. Dar am un sentiment grozav de eliberare şi anticipaţia unei perioade extrem de fecunde şi mişto. În primul rînd, o să scriu. Vreme de două luni, nu voi face nimic altceva decît să mă odihnesc şi să scriu. Am visat la o vară sabatică de cînd mă ştiu – nu mi-am permis-o niciodată. Cumva, nici acum nu mi-o, însă aleg să da. O să mă sui pe deal şi îmi voi termina romanul, în liniştea de sus. Voi scrie dimineaţa, zilnic, cîteva ore, după exerciţiile de dimineaţă şi micul dejun complet eco pregătit de Reveica. Voi merge şi la mare, cu cortul, cum îmi place mie. Voi scrie. Pînă la toamnă, voi fi găsit şi soluţiile pentru ce fac mai departe, o să am timpul necesar să o fac. Deja am nişte idei. Ştiu sigur că întîmplarea de acum este deschizătoare de poteci. Mi-ar plăcea şi un job care să ţină de scris, de social-media, pe care să-l pot face de oriunde şi care să îmi lase vreme de cărţile mele. Dacă auziţi ceva potrivit, ştiţi unde mă găsiți.

Na, că am trăit-o şi pe asta, să fiu şomeră. E aproape haios, dacă stai să te gîndeşti. Celebră şi şomeră. Mai urmează să găsesc un editor precum Bukowski şi să fiu plătită să scriu. Ah, stai, trăiesc în România, scriu în româneşte, de o mie de ori mai prost decît tata Charles, iar aici, pe cărţile tale iei doi lei pe exemplar vîndut, dacă ai noroc şi editorul e de treabă. Oh, my.

 

 

(foto: Librăria Humanitas Brașov)

66 răspunsuri la postarea celebră & şomeră

  1. Liviu spune:

    Legat de job, trimite un mail la adresa lasata in acest formular. Putem avea o discutie pe aceasta tema, e posibil sa fie ceea ce-ti doresti: scris si libertate. O zi placuta!

  2. Theos spune:

    Petro, you’re awesome! ^_^
    Avand in vedere c-am urmarit intalnirile tale de prin Brasov cu cititorii ca sa-ti fur un autograf si apoi te vad cu microfonu` la purtator prin Piata, pe niste bani de nimic dar atat de munciti, cred ai primit o binecuvantare de la ex-sefii tai, pacat ca n-au stiut sa deschida ochii pentru a vedea ce-au in fata. Meriti mult! Mult mai mult! Si-ti doresc destul (poate stii povestea)! Vara faina sa ai, sa te bucuri de mare, de soare, de dealuri, de florile de camp, de fetele tale, sa fii fericita, sa scrii mult, bine si frumos si asteptam romanul!

  3. Flavia spune:

    Tot raul spre bine! Bucura-te!

  4. Gina Bradea spune:

    Cand o usa se inchide, se deschid altele, doar de tine depinde unde intinzi mana, ce usi deschizi, ce trepte urci sau cobori. Sau un sur in cur, bine tintit si cu directie, insemna 1-2-3..n pasi inainte, in sus, la dreapta, la stanga..unde vrea muschiu” lu” matale. Si stii ce? O sa te descurci. Sunt sigura.
    Eu n-am vazut drac mort. Iar tu esti dracoaica, bre! O dracoaica a naibii de frumoasa, desteapta, incapatanata, afurisita si atat de dulce 🙂 .
    La naiba cu tot!
    Fii libera, fa ce vrei, cum vrei, cum stii sau nu stii. Traieste clipa si bucura-te de viata.
    Ce-i al tau e pus deoparte.
    De ce sa te cramponezi de un job prost platit si mancator de suflet si timp? Poate fi cel mai misto job din lume, dar, din pacate, mai sunt facturi, copii si multe altele, iar mistoul nu le acopera pe toate.
    Ai luat decizia corecta. Iti va fi bine-foarte bine.
    Stiu asta 🙂

  5. Mihai Grozea spune:

    Sunt convins ca nu te va afecta.Mult succes pe viitor.Fa ceea ce-ti place.

  6. ela spune:

    Mie mi s-ar parea normal sa castigi si din ce scrii aici. Noi intram si citim gratis, dar parca nu e tocmai ok. Mie mi-ai schimbat viata pe bune, nu lingusesc gratuit. Si sigur sunt multi ca mine. Daca as fi bogata, eu te-as finanta sa scrii, mi se pare o pierdere mare ca nu valorifici la maxim timpul pentru scris. Adica, peste niste decenii stirile alea nu vor mai fi dar cartile tale vor alina multe inimi, ca tu ai o menire.

    • Petronela spune:

      am mai avut discuția asta cîndva. blogul este și rămîne gratuit. și nici nu am spamat cu reclamă, ca să cîștig din el. eu îmi respect cititorii, sper să mă respecte și eu suficient cît să cumpere o carte. 😉

  7. Blanca spune:

    Petronela, valoarea ta sau mai bine, ceea ce esti tu in acest moment , iti vor tine de cald si bine si in aceasta imprejurare.Poti primi incurajari, laude cu tonele, aforisme, clisee, dar tu esti bine cu tine, acum…. Nu ai nevoie de cuvintele noastre decat asa tangential, oricum o sa fi fff bine.Zambeste….eu sunt intr – o situatie si mai aiuritoare decat a ta. Multa bafta si sa te bucuri din tot sufletul de 3 luni de vara adevarata, departe de rutina si de stresuri gratuite.

  8. Laur spune:

    he-he…deja cunoscându-te, atât cât se poate, din scrierile tale, mă umflă râsul…si te si invidiez nitel…ei, va fi bine, cumva…vreau să te rog-te rog să încerci sa iei aj’toru’ de şomaj…da?!?

  9. lucian spune:

    pur si simplu trebuie sa faci altceva.ai calitati si oamenii ca tine sunt incercati

  10. Ela spune:

    Asteptam romanul!

  11. Septimiu spune:

    „Voi merge şi la mare, cu cortul, cum îmi place mie. „Asta am retinut din ce ai scris.
    Cu cortul…Asa imi place si mie. La mare si la munte.
    Am avut si eu un an sabatic. Un an in care m-am reinventat, am calatorit, m-am reapropiat de familie, am reinceput sa traiesc.

  12. Mihaela spune:

    Sut in fund, pas inainte?;-);-);-)

  13. Decit o slujba asasina facuta pe mai nimic, mai bine aceste doua luni de libertate. Spor la scris. Cind va fi sa fie de slujba, nu ma indoiesc ca va fi. Am si vazut niste oferte mai sus. Sper ca sint pe bune. Inca o data, spor la scris. Asta ramine…

    • Petronela spune:

      așa e, Liviu. asta rămîne. mulțumesc de susținerea ta dintotdeauna, ești unul dintre puținii scriitori căruia îi pasă de ceilalți și face eforturi să îi promoveze. mă înclin cu respect!

  14. Uitasem! Vreau sa preiau textul tau pe pagina mea de FB. E Ok? In fond, nu e secret!

  15. doina tecu spune:

    Fiecare dintre noi jucam un rol pe scena vietii, dupa un anumit scenariu. Secventa ta acolo, s-a incheiat. Urmeaza o alta. Iti urez succes!

  16. adrian paparuz spune:

    petro, eu ma intrebam demult cum rezisti…slujba aceea nu era de tine…tu esti altfel construita, din alt anotimp al lumii…mereu, oricum invingatoare…nu-ti urez ceea ce ai deja, adica „succes”…:) probabil acest pas inevitabil trebuia sa se intamplae ca sa urci mut mai sus…

  17. adrian paparuz spune:

    …şi totuşi ne lipseşte ceva
    în oraşul acesta smintit
    din iubire încă
    nimeni nu a murit…

  18. Pasca Maria spune:

    E o perioada frumoasa a verii asa ca nu vei intra in depresie,esti o talentata in arta scrisului,(cati mai citesc astazi?…din pacate)Mie sincer, desi ne vedem destul de des la evenimente imi pare rau ca oameni ca tine sunt asa prost platiti sau mai bine zis rasplatiti cu salariu de mizerie si somaj…Dar ce sa-ti spun ca sa te incurajez nici eu n-am avut joburi bine platite ,dar am supravietuit si acum ma pregatesc de pensie.Sper sa avem timp si daca ne vom intalni (accidental iar si iar te voi aborda )poate gasim o solutie favorabila noua.Esti o minune de fata ,fruntea sus ai tot viitorul pentru tine, sunt multi care te vor sustine…eu cu siguranta.

    • Petronela spune:

      ce depresie, sunt atît de bucuroasă, nu îmi vine să cred că mă voi trezi dimineața fără să trebuiască să mă grăbesc nicăieri.
      mulțumesc mult de tot pentru vorbele voastre bune!

  19. Mona spune:

    Nu-ti spun nici faza cu usa inchisa si alta usa deschisa, nu-ti spun nici un sut in fund un salt in fata, sau alte variatiuni pe tema.
    Pt ca indiferent daca tu ai ales sau ti-ar fi fost impus, nu e o intamplare usoara, peste care sa treci cu cateva batai pe umar.
    Cred ca acum vorbesc mai mult pt mine…..eu tocmai mi.am dat demisia, plec dintr.un loc in care nu mai eram fericita. Nu stiu ce ma asteapta dincolo, stiu doar ca aici nu mai eram eu. Si e asa cum zici, un sentiment frumos de libertate, dar in acelasi timp imi tremura si genunchii. Am in fata toate lucrruile pe care vreau sa le fac, insa imi bate inima in gat la gandul ca ceva ar putea sa nu mearga.
    Eu stiu ca o sa faci din situatia asta ceva bun, si spun asta asa…de pe margine, vazand ce ai realizat pana acum! stii ce mi.ar place? sa te citesc pe tine, intr-un jurnal de calatorii, prin toata lumea! ei sa te plateasca sa calatoresti, tu sa scrii, sa faci reviewuri, sa scrii cum e lumea, acolo unde nu toti pot ajunge.
    Am atata incredere in tine! 🙂

  20. alex boga spune:

    Da’ ce, tu mai lucrai și în altă parte decât pentru noi ? :O :O :O
    Io-ți propul să ne vizitezi pe toți, o masă caldă ș-o canapia tot omu’ ți-ar da, iar dacă ne numeri o să vezi și pentru cât timp :))

  21. Oana spune:

    Usor nu e, dar cred ca ceea ce urmeaza are destul de multe provocari! 🙂 Muuuulta bafta iti doresc! Si sa ti se indeplineasca planurile de scris si de mare cu cortul! 🙂

  22. nemotoujours spune:

    Buna,
    imi pare rau,dar se mai intampla si din-astea…
    Daca ai nevoie de un loc de munca,te pot ajuta,macar pana gasesti ceea ce doresti,dar te rog frumos contacteaza-ma in mail sau PM facebook.
    Munca de birou, nu cred ca ai avea probleme de adaptare.
    Sus inima !

  23. decit Charles spune:

    Aproape angajata pina la „de o mie de ori mai prost ca tata Charles”…

    • Petronela spune:

      corect, am greșit, am adăugat propoziția aia la repezeală dar nu e o scuză asta. cît despre aproape angajată, nice try.

  24. Roxana spune:

    Eu zic că o pauză este bine venită şi sunt convinsă că oferte de muncă vor fi (deja sunt, după câte am văzut). Aştept şi eu, ca mulţi alţii, romanul. Numai bine şi o vară frumoasă, îţi doresc!

  25. Raj spune:

    Nui nicio problema Ca vau trecut boii aia in rezerva, dna Petronela, sarumana, nasucu si actu de dare afara din servici. Mai grav era daca vi se rupea o unghie, daca va sarea oja. Grijea cea mare a femeelor e sa le vie ciclu la timp, nu cestiuni de genu somaj. Acu aveti timp berechet sa va duceti la union, la capsa s-au in parculet cu cele doua vlastare ale dv. carora le urez 1 viitor luminos si cand so marita sa ne ee barbatibetivi, dar cu o soacra ca dv. nui problema: 1 cap in gura si iatz domolit. Io am fost somer de nustiu cate X . Sarumana, incaltamintea de vara si nisipu pe care stati la plaje !

  26. Raj spune:

    Dna Petronela, sarumana, ghiveta si colbu de sup pres ! Io ma bucur ca sunteti somera, da`nu ma bucur tare, ci 1/2 din capacitatea mea dpdv al bucuriei, penca acu aveti timp sa vorbiti cu 1 ca mine pe blog, caci in viata particulara toti ma pun la cur si nimenea nu da pe mine nici macar o lira sterlina chioara…

  27. Raj spune:

    Sa traiti domnule Antonesei ! Sluga !

  28. Raj spune:

    Dnu Alex vrea sa va dea o canapea. Toti vrem, sa va dam cate o canapea. Suntem multi siar trebui sa locuiti in Casa Poporului, actualmente parlament, unde se doarme bine si pe scaune, daramite pe 1 mil. de canapele pe care noi admiratorii dv. in frunte cu dnu Alex Boga, vrem sa vi le daruim…

  29. Raj spune:

    Dna Pasca Maria a zis ca sunteti in perioada frumoasa a verii. As adauga ca dv. sunteti frumoasa si iarna…

  30. Raj spune:

    Dna Petronela, sarumana , roata de rezerva , pervazu pe care va razimati coatele ,visand ale dv. tample, iubi al dv. sa va tie acasa caci sunteti frumusica foc si il veti astepta pe terasa cu fuiorul…

  31. Raj spune:

    Io nu pot pentru ca sa fiu disponibilizat, nam cum. Is vidanjeor, meserie aleasa, din cur nobila si lumea trebue sa se cace regulamentar, s-au sa se defecheze , ca sa ma exprim mai academic. Pe vremea comunismului, cacatu era mai consistent, poate si din cauza salamului cu soia, acuma ii asa mai bleg. Deunazi am vazut pio alee 1 cacatoi de vio 800 de grame, falnic, mandu gogoloi si lam fotografiat pt. Ghinesh buc, dar era 1 tip care nu sa dat dus de langa cacatoi si a esit si el in poza ca personaj secundar si ia luat din maretia cacatului si nu stiu daca cei dela ghines buc imi va da premiu cel mare. Sarumana si aracu, candela si parpalacu !

  32. me spune:

    Pe mine, ca un cititor egoist ce sunt, ma bucura aceasta „pauza”. Inseamna ca veti scrie!
    Am comandat cele doua volume pe care le-ati scos. Cu siguranta, le voi comanda si pe cele viitoare.
    Vacanta frumoasa si multa inspiratie!

  33. Cat exista talent la scris, nu moare nimeni de foame. Marketingul afiliat (un blog sau o pagina de Facebook, terelele de afiliere 2parale.ro si profitshare.ro pot aduce bani frumosi).
    Ceva cam ca mujo.ro sau mujer.ro sau thankyou.ws, domnitele se pricep la asa ceva. Ramane timp si pentru scris.
    Viata de freelancer e grea, dar frumoasa. 🙂
    Succes si curaj!

  34. Claudia spune:

    Doamne dar frumos mai scrii Petronela! Te felicit din tot sufletul! Nu am mai gasit demult pe cineva care sa se intersecteze asa de mult cu trairile mele. Vointa si taria ta ma motiveaza ca se poate sa cazi in prapastii uneori si trebuie sa te ridici, lumea merge inainte si fara tine, atunci realizezi ca trebuie sa fii puternic sa razbati in viata asta si, mai ales, in tara aceasta.

    Sa faci tot ceea ce-ti doresti, sa traiesti asa cum iti este pofta inimii si jobul va venii de la sine. Felicitari fetei pentru absolvire! Fara regrete draga mea! Va fi bine!

  35. mihai brad spune:

    🙂
    sa iti fie bine
    alegerile ce vin, pornite din miez si aducatoare de roade de toate culorile si aromele
    si consistentele
    si texturile
    si
    🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *