gaudeamus: amețeli & căldură & vînzol. un bucurești amețitor, prea cald, prea vînzolit.
mă plimb pe străzi, cineva vrea să-și cumpere țigări, intru într-un nonstop, îmi iau pastă de dinți. niciodată nu am pastă de dinți. tîrgurile de carte mă sperie. mulțimile mă sperie. numele meu pe coperțile cărților mă sperie. căldura în spații închise mă sperie. era prea cald și în tren.
hotel unique de pe strada căderea bastiliei: un turist urcă scările fluierînd, dimineața devreme. cafeaua are gust de durere și dor. gust metalic.
ziua 4.
gaudeamus din nou: oameni tremurînd, oameni la coadă, oameni strîngîndu-mă în brațe. mi-ai schimbat viața, îmi șoptește o fată frumoasă. încep să tremur și eu. scriu pe prima pagină: nimic mai adevărat decît această carte. după o oră jumătate obosesc & amețesc. iar. dau să fug. și fug.
teatrul de artă de pe strada sfîntul ștefan: curtea e plină de lume, cerul deasupra. aplauzele mă sperie. e noapte afară deja. mă dor buricele degetelor cu care tastez.
stradă. cafenea. tiramisu deconstructed. hotel. zi – noapte – zi.
brașov și de la capăt.
ziua 5.
(după brașov ce mai e? cafeaua de dimineață, firește.)
foto: Moisin
show must go on Postarea următoare:
efectul la Brașov
Felicitari, atat pt lansare cat si pt faptul ca te tii dreapta si rezisti, in ciuda evenimentelor neplacute dar, mai ales, in fata acestor evenimente pline de emotie. E normal sa ametesti…asa se intampla cand esti fericita, de-adevaratelea 😉
mulțumesc! 🙂