Acesta este un loc mai mult decât un blog. Locul unde eu mă despieliţez, mă descarnez, mă jupoi, mă desfac bucăţi şi mă dau.
Clickul pe care îl daţi e fierastrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.
Bine aţi venit în locul meu, sufletul meu, limfa mea, durerea mea, umorul meu, flagelarea mea. Poftiţi şi gustaţi, cum vi se pare limba mea? Amară, spuneţi? Ah, putin cam iute, poate? Dar vă rog, degustaţi şi cristalinul, nu e aşa că e uşor sărat?
Bună ziua, aşadar. Mi-am înmormântat primul iubit, am părul scurt şi nasul cârn, doi copii, am supravieţuit unei furtuni pe mare şi unei avalanşe. Am 36 de ani, un metru şaptejtrei şi o mânuţă care scrie la mine în cap mare parte din toate astea, mai cu seamă noaptea. Mi s-a spus că sunt narcisistă, dar eu mă cred auto-ironică doar. Înainte să mă îndrăgostesc, pasămite, precum Narcis, de propria-mi reflexie, eram complexată şi nesigură. La 27 de ani, mi-am făcut cadou de ziua mea un tricou cu mine. Bine, nu era chiar tricou, era un maiou alb, că ziua mea e la începutul verii. Şi am scris pe el: sunt minunată, merit să am tricou cu mine. Asta, pe jumate. Pe cealaltă am pus jumate de faţa mea, dintr-o poză pe care mi-a făcut-o un coleg în parc, odată. La 40 poate o să îmi mai fac tricou cu mine, pe care o să scriu: nu sunt perfectă, am toate defectele, dar posed şi ceva calităţi.
Cred că prima poruncă ar trebui să fie: iubeşte-te pe tine însuţi.
Celor cărora nu le plac, dar în loc să mă ignore şi să meargă altundeva unde să le fie bine, simt nevoia să mă insulte le sugerez să citească asta, că parcă nu m-aş repeta aici. Şi le spun că, în 10 ani de apărut la televizor, am auzit despre mine cam tot ce se poate auzi de rău, iar registrul injuriilor, insultelor şi jignirilor e destul de strâmt, sunt cam aceleaşi, le-am încasat deja pe toate, vă repetaţi.
Nu scriu în scop matrimonial, nu urmăresc deloc să îmi găsesc iubirea pe internet aşa că nu mă căutaţi să mă scoateţi în oraş, să mă luaţi de nevastă, să îmi faceţi amor sălbatic sau domestic. Nu sunt interesată. Fir.
Desigur, sunt doar o pizdă lirică. Iar dacă licenţa asta îţi pică greu la lingurică, ai greşit (b)locul. Încearcă la scara alăturată.
foto: Data Dutashkin
numele blogului este inspirat din poezia lui Nichita Stănescu: Acest bloc de nervi
uite, vezi… d’aia te apreciem noi pulimea. pentru sinceritatea ta debordanta.
Corect 🙂
interesant
Matrimonial vorbind, te-aș lua de nevastă. Numă că nu m-am născut bărbat.
Cred că ai fi perfectă. Mi se pare că ești frumoasă într-un mod sălbatic, atipic și deșteaptă într-un mod seducător, apetisant. Iar dacă ai deja două fete știi tot ce trebuie să știe o femeie minunată. Ce ar putea vrea orice bărbat de la o femeie?
Eu te citesc de puțină vreme dar aștept fiecare mail cu sufletul la gură. Nu te știu de la televizor, sunt ceva ani de când nu-l mai deschid. Ai să mă ierți, sper.
Te știu de aici, de pe blog. Te știu cât ne lași tu să vedem și mi-e de ajuns. Mă inspiri și mă intrigi, mă întreb cu fiecare rând al tău cum ar fi să beau o cafea cu o femeie atât de complexă.
Cred că ești un om extraordinar. Iți mulțumesc pentru fiecare decupaj din tine așezat atât de frumos aici, la îndemâna și spre deliciul atâtor căutători de suflet. Eu sunt unul dintre ei. Și-mi faci bine.
ti se pare. 🙂
nu sunt perfecta si nici nu mi-am propus. prefer sa fiu reala 🙂
multumesc de incredere si complimente, mi-e drag sa stiu ca ma citesc oameni frumosi.
astept invitatia la cafea. pe bune.
Cand ajungi la mal de mare, striga-n scris sa stiu ca esti… Te astept la Constanta cand doresti, cu cel mai mare drag!
de ce ii spune cuvant inapoi ?
pentru că cei mai mulţi îl citesc mai tîrziu. şi pentru că e valabil pentru tot ce scriu eu.
pt ca cei mai multi il citesc… prea… tarziu:)))))))))
Acum, ca m-ai facut medic chirurg, …lasa-ma sa-mi fac meseria cum cred eu de cuviinta, …would you !?! 🙂
sigur, dar si chirurgii au un cod. in plus, vezi ca e pe viu, si daca abuzezi, pierzi accesul instant. 🙂
Îmi aduc aminte când eram la liceu, la Unirea, şi mă uitam seara la ştirile Pro TV şi te vedeam acolo. Câteodată te vedeam şi pe la Modarom, în vreo pauză, când chiuleam. Mi se părea că eşti interesantă, aşa, cu părul scurt, în comparaţie cu alte apariţii. Mă gândeam că o să dispari repede de acolo, că o să te ia la Bucureşti, cum s-a întâmplat cu o altă fată de la postul local. Mă bucur să aflu că nu te-a luat nimeni la Bucureşti şi că eşti încă în Braşov, nu ştiu dacă la Pro TV. S-a întâmplat o regăsire azi, pentru mine, desigur. Te-am băgat la reader.
Te – am ” descoperit ” in seara asta. Si am citit cuvinte care mi – au atins inima. Ma bucur. Mult!
multumesc, Onelia.
la Bucuresti, mai degraba. in rest, sunt buna la casa omului si ca menajera, sa stii. fac curat compulsiv. 🙂
obsesiv-compulsiv:)…te astept oricand…ma teleportez imediat in ce colt al „metropolei” vrei tu:)
o sa viu si o sa trimit un buzdugan inainte.
gataaa! te-am citit, toata! ai de la mine locul 1 la categoria „de citit” editia 2013 (asta ca sa nu zic „ever” si sa te culci pe-o ureche) 🙂 si nu e putin lucru cand vine de la un frecmentist de meserie. nici nu stii ce dependenta dai. bravo!
uau. păi merit io asemenea loc? Mulţumesc!
ah, şi tocmai l-am boscorodit pe Moş Crăciun.
ha ha! acum am vazut. ti-a facut-o umflatu’ si de data asta tocmai cand te asteptai mai putin, tocmai cu ajutorul unui pagan ca mine 🙂 . acum spor la facut caltabosi ca nu stii cum te trezesti cu el acasa si doar trebuie sa-i pui ceva acolo pe masa 😉 si la cum arata nu cred ca se satura cu orice mizilic.
de la mine nu pupa! daca vrea niste supe-creme, niste guacamole, salatele, dar nici din alea nu ii dau, il alung cu mopul pe hodorog!
[…] cuvânt înapoi […]
Sărut-mâna,
Nu cred că puteam să încep mai bine ziua Crăciunului: am revăzut Home alone (prima parte), apoi am dat de blogul tău…și ziua abia a început 🙂
Trebuie să te apuci de scris romane, neapărat. Scuză-mi ignoranța, însă nu am tv și singurele știri le iau online, și atunci pe fugă. Dacă merg încet, îmi sar banii din buzunare 🙂
Îmi voi face un obicei să te ”vizitez”. Sănătate maximă și toate cele bune!
fain mai poti scrie :))))))))) .. am ras cu lacrimi. multumesc
eu multumesc.
Pentru mine chiar a fost ,,cuvant inapoi”, am sfarsit cu inceputul si am inceput cu sfarsitul…Am privit tot ceea ce am citit exact cu ochi de chirurg care face sternotomie, minunandu-ma de franchetea cu care te dezvalui lumii, fara teama, fara inhibitii.Esti un om frumos, Petronela.Pe dinauntru si pe dinafara.Nice to meet you! 🙂
mulţumesc din suflet. bine ai venit!
Cand cineva isi deschide sufletul si te lasa sa pasesti inauntru si sa privesti in cele mai ascunse si umbrite coltisoare ale lui, nu poti decat sa te descalti la intrare, sa-ti pui papucei moi si curati, si sa intri incet, cu evlavie, ca intr-un templu, ca intr-o expozitie de arta.Este posibil sa iti placa ce vezi si sa nu iti mai vina sa pleci.Sau nu…si atunci iesi la fel de incet cum ai intrat, iti pui cizmele lasate la usa si iti vezi linistit de drumul tau. Daca esti OM, alta cale nu e..
da
frumos…frumoasa…te-am vazut prima data…sa imi aduc aminte…te asezai in fata mea in banca…cind m-am intors si am privit-o…pe noua…erai deja cu spatele…o fi cu-adevarat fetitza???…nu imi pareai…eram preocupat oricum…povestile unui Decembrie total distinct…preocuparea in fatza unui atac terorist…ca tot era la moda…pregatirile pt o aparare a redutei…ce imi parea sarcina personala asa deodata…trecerea in revista a armamentului…demonstratia capacitatii de a indeparta inamicul…chestii baietesti a caror rezultat facura usa clasei sita…
mi-esti draga.
cu tatuaje.
si verb.
ca o carte.
privind cerul.
mi-esti draga.
esti… ce-mi doresc eu pentru mine cand sunt disperat si egoist… si ce-mi doresc eu cand sunt fericit si vreau sa impart ceea ce am cu cineva care merita…
inca nu te-am citit toata… dar urmeaza.
suflet mare ai…
sa auzim de bine!
Mi te-ai dat. Să te citesc.
Ţi-ai aşezat trăirile prin cuvinte la picioarele mele, cititor.
Păşesc pe suflet…Voi călca cu grijă.
Cum se intelege de fapt o femeie ?
răspuns: NU se înţelege! se iubeşte, doar.
Sarut mana Petronela
Asta seara o prietena mi-a trimis un articol scris de tine legat de pierderea logodnicului.Am fost socat si intristat si am epatizat instantaneu.Am vrut sa aflu mai multe despre autoare si am citi si restul articolelor.Esti geniala si ma bucur sa constat ca mai exista geniu in stare pura.Am vazut de multe ori stiri transmise de tine dar sincer nu vazusem decat o fateta a ta si nu cunosteam imensul talent literar -nativ al tau.Esti asemenea unui briliant cu mii de fatete multicolore si asta seara mi-am dat seama ca exista si un declic al genialitatii care se naste uneori dur prin durere si suferinta.Esti un suflet frumos cu trairi frumoase si un condei magic.Felicitari.Sunt convins ca esti un adevarat model de urmat si as prefera ca in locul stirilor sa te vedem des asa cum te-am descoperit aici.Esti esenta de femeie in starea cea mai pura,mai frumoasa si frumusetea ta interioara eclipseaza femeia frumoasa care esti .Esti minunata si nu scriu asta ca sa te agat dar efectiv randurile tale au fost ca un balsam pentru mine.Cumva Dumnezeu ne arata zilnic noi minuni si tu esti una dintre ele.Ma bucur sa constat ca intr-o societate in disolutie in care sunt promovate din pacate doar nonvalorile exista modele adevarate ,reale,inteligente si cu sarm ca tine.Sa te ajute Dumnezeu in tot ce faci si sa ai doar zile senine tu si familia ta.Cred ca fericirea le copleseste pe fetele tale cu asa o mama .As dori sa stiu cum se poate comanda noua dumneavoastra carte si de unde se poate achizitiona.Datorita frumusetii acestui blog si al sufletului minunat descoperit aici voi incerca sa-ti scriu cateva versuri ca multumire ca existi.
Mi te-ai dat,te-ai daruit
sufletul l-ai dezgolit
si aici l-ai zugravit.
Ai pus suflet, ai pus dor
m-ai sedus incetisor
cu condeiul tau usor
deseori mai acrisor
ai si sarm ai si talent
ai magie-n supliment
cuceresti si ne vrajesti
cu-o magie ce-i divina
din esenta cea mai fina
pura ,calda,feminina.
Petronela esti o stea
si ne-ai dat lumina ta
multumim de-asa un dar
suflet pur ca un clestar .
Esti frumoasa esti dotata
esti o minunata fata
cea mai dulce tatuata.
Astazi cand eu te-am citit
tu usor m-ai rascolit
m-ai vrajit ,m-ai ametit
si pe veci m-ai cucerit.
Am intrat descult ,usor
sa ma rog incetisor
la altarul ce-ai cladit
suflet drag,bun si iubit.
Ai avut poveri in spate
Dar ti-au dat luciditate
Ai avut cruci mari de dus
Insa esti un suflet sus.
Ma inclin cu abnegatie
cand vad ici atata gratie.
Esti un tot, complex divin
pentru tine ma inchin.
Sa fi fericita fata,
sanatoasa si bogata,
sa ai numai bucurii
de la dragii tai copii.
Si sa scrii, sa scrii ,sa scrii
esti Model pentru copii.
Avem nevoie de valori
avem nevoie de comori
Tu esti clar o nestemata
te iubim ,iubita fata.
P.S.As dori daca se poate cand mai apar noi materiale postate sa inserati si mailul meu pentru a citi superbele dumneavoastra articole.Va doresc sanatate,putere de munca,iubire si numai bine dumneavoastra si celor dragi .Dan Popescu -3.04.2014
multumesc. linkul catre carte este in dreapta blogului, dati click pe coperta si faceti comanda, sau o luati din librarii in cateva zile. pt abonare, de asemenea, trebuie sa va abonati dand click in dreapta, unde scrie abonare. multumesc!
Am gasit editura care o lanseaza,putem spera cumva si la o lansare cu autoarea de fata pentru un autograf?Va admir mult dupa ce am citit articolele postate pe blog si mi-as dori un autograf pe carte daca se poate .Va doresc succes si sa ajunga bestseller.Acum ca a-ti reusit spargerea ghetii speram ca vor aparea multe alte carti scrise cu suflet precum blogul.Sanatate si prosperitate.Dan Popescu 4.4.2014
vor fi mai multe lansări, cele de la Braşov vor fi pe 13 aprilie, Rockstadt, iar 14 aprilie, Şt. O Iosif.
,,fain,, plugusorul :))))))))
Am ales si eu sa pling si am pornit sa rasfoiesc printre scrierile tale in care plinge fiecare cuvint. Pling si mie bine!, am descoperit un scris perfect printre lacrimi, lacrimi care au durut si inca dor! Mult succes si sa plingi mai mult cu lacrimi de bucurie! 🙂
să dea Dumnezeu! mulţumesc.
Cred ca deja te plac, Petronela Rotar, inca din primele randuri. Ca-mi (re)dai climaxul onestitatii.Si eu sunt tot pe-acolo, habar n-am. Ce fain ca onestitatea e ca o roata care se invarte, si nu ca un handicap social dezolant. Am sa te mai caut, ca (-mi) faci bine.
mulţumesc!
Cautand despre probleme cu diriginta am gasi acest blog chiar de nervi. Imi place tot ce ai scris despre dirinta, traim si eu si fetita mea de clasa a v a cateva episoade deloc placute cu o doamna, culmea tanara , care face acelasi lucru : striveste niste suflete in formare .
Salut 🙂
Probabil pentru procentul stiut numai de tine, ar fi fost de preferat sa se numeasca totusi conform sintagmei deja consacrate. (nu incerc sa fac pe desteptul, dar mailul meu spune multe in cazul de fata, si sper sa fie interpretat cu „superficialitate”)
Cu stima si mesaj desuet astept mangaierea mentala.
e plăcut să asculți o muzica de fanfară din parc în care trompeta își caută încă muștiucul și se acordează cu sexul obsesiv,de… hormonii vorbesc editorial și vara și iarna, deavalma, în viteză încearcă să atingă norul în care se adună telenoveliștii frustați de episodul pierdut, fac coadă la aplauze,la un single proaspăt ca o salată ieșită din tipare de varză,iată unde a dispărut piedestalul din parc, opera unui alt geniu de prim în idei servite numai la engros.
take it easy but take it
you have your chance,of corse!
I & Y the tyrants!
Imi musc pumnii. Imi e atat de ciuda ca nu m-am nascut mai devreme sau, poate, ca nu ti-am fost vecin sau coleg. Te-am citit ieri. Prima oara. Chestia cu putza goala. Toti o stim, insa scrisa de tine pare altfel. Ce pui, frate, in cerneala aia? Apoi am vrut mai mult. Si am avut. Mi-ai distrus seara si noaptea, mi-ai distrus gandurile, m-ai facut sa plang si am pierdut lamentabil la tenis… Ce naiba mi-a trecut prin minte cand am hotarat sa citesc blogul asta? Cine te crezi? Cine esti tu, cea care mi-ai distrus linistea? Tocmai am realizat ca nu esti femeie ci esti ESENTA de femeie si ma rog la Dumnezeu sa nu fii reala. Pentru ca daca esti, nu mai exista nimeni. Nu sunt in Romania, ci departe, la mama naibii, chiar daca nu de tot. Insa te simt si literele alea de rahat imi scrijelesc mintea si inima… Te urasc pentru ca n-am stiut ca existi pana ieri si pentru ca mi-ai reamintit cat sunt de muritor. Te ador pentru ca scrii si lasi oamenii sa descopere sublimul pe care, daca as putea, l-as trai langa tine in urmatoarea mea viata. Sa respir ceea ce respiri tu, sa simt ceea ce simti tu. Fir-ar a naibii de treaba! Ba nu, mai bine as fi un convers in viata asta. Unul galben! Sau mai degraba o rochie. Una alba! Si n-o sa-ti citesc cartea. Ar fi infinit prea putin.
habar nu am ce să zic.
Buna seara, mi-a placut sa te citesc.
Te salut. Imi place ce scrii, nimic nou, nimic iesit din comun, doar felul in care o spui-direct -e special. Asta atrage si toate aceste reactii… Ma amuz teribil citind comentariile si ma intreb cati si cate realizeaza din spatele monitorului ca tu vorbesti despre ei; pentru ca romanul are scris in ADN sa fie ipocrit si inocent… cam incompatibile, dar asa mi se pare. Nu te-as invita la cafea, ci la un pahar de vin (pasiunea mea) , nu ca sa-ti fac propuneri de tavaleala ci ca sa-ti iau un interviu. Acum ma intreb ce te-as intreba…
Esti foarte petronela, Petronela. Si asta e perfect, chiar daca petronela e uneori calitate, alteori defect. So what, nu suntem toti asa? De exemplu, io-s andreea, chiar daca uneori nu-mi place sau e de-a dreptul iritant 😉
Multumesc frumos pentru scrieri. Fac atat de mult bine si atunci cand fac rau – in esenta, asa vad eu petronela din Petronela 🙂 Nu stiu cum sa zic mai bine asa ca zic asa 😀
Abia azi am aflat de tine 🙂
…pai cum acest blog de nervi? In emisiunea tv am obs ca esti o persoana, calda, debordanta, extrem de deschisa…..
…abia acum am vazut ca se poate comanda cartea online 😉
nerv nu înseamnă nimic altceva decît vînă.
Hehe….acum mi-am dat seama ce dificil e statutul de „vedeta” :)…toti te asalteaza…intr-un fel sau altul 🙂
Probabil pentru multi esti un fel de „catalizator”…..esti acel ceva care-i face sa vada in experientele lor ceea ce pana acum nu observasera 🙂
[…] În clipa în care Cristi mi-a sugerat blogul pe care am de gând să vi-l prezint azi am fost tare curioasă: 1. din cauza titlului (Acest Blog de Nervi); 2. numele bloggeriţei îmi părea cunoscut şi nu ştiam de unde să o iau, dar la o răsfoire mai amănunţită a blogului am lămurit misterul (sunt pasionată de ştiri, deşi nu par)! Fără alte introduceri – Petronela Rotar! […]
[…] cuvânt înapoi […]
E o placere sa te citesc!
Spor la scris !
Mai rar asa fara perdea 🙂
Draga Petronela, am citit cu interes articolul tau despre barbatii insurati. Are substanta, are greutate din pacate undeva se pierde…
Ca barbat de fix 40 ani proaspat divortat, financiar ok, si cu un fiu a carui custodie am ales sa o pastrez nu ma consider nici a fi o anomalie a acestor timpuri nici o exceptie de invidiat ci doar un tata care isi asuma obligatiile si raspunderile ce imi revin.
Legat de latura idilica a vietii pe care ai abordat-o in articol trebuie sa iti marturisesc ceva dureros de trist si anume ca aceste doamne „singure , divortate si misto” au pe langa latura „misto” si o latura direct proportionala de autoapreciere ceea ce inseamna ca vor prim-planul intr-o noua relatie.
Acuma sunt sigur ca deja le-ai pus cap-la-cap si ai realizat contradictia intre ce si-ar dori aceste doamne si ceea ce trebuie sa faca un barbat singur, divortat si misto, adica sa aiba in prim-plan responsabilitatea sa fata de copilul sau iar pe aceste superbe dame sa le ia cum ai scris si tu dealtfel, drept „misto”.
Sa imi ierti opinia.
Acum te-am descoperit, bantuind pe facebook ( pe care-l urasc , dar de care sunt dependenta :)))
Si ai dreptate, prima porunca aia tre sa fie.
O sa te citesc, sperand sa-mi gasesc raspunsurile , pe care le caut demult, in experienta altora.
Si asta pentru ca mi-ai placut de la primele cuvinte. Si pentru ca am terminat paharul de lichior de casa. 🙂
Bai! felicitari….
am gasit blogul tau la inceputul lui 2015, un frumos inceput de an. citind cuvantul inapoi ma gandeam ca, in medicina, cu cat au mai multe radiografii sau alt gen de imagini despre o zona afectata in cat mai multi pacienti, cu atat mai mult se apropie de intelegerea unei boli sau a unui simptom. cu cat mai multi oameni „anormali”, „zaneteci” si atat de vii isi vor arata cu curaj interiorul asa cum o faci tu, cu atat mai mult cei asemanatori lor vor avea curajul sa o afirme si ei, la randul lor. pentru ca a fi viu si anormal, a cauta adevarul si a te iubi in imperfectiunea ta, a raspunde vietii si celorlalti si a cauta sa fii fericit nu e o boala ci e un semn de sanatate si de viata in cele din urma. iti multumesc pentru curaj, e o calitate pe care o gasesti din ce in ce mai rar zilele astea. si poate ca intr-o zi, omul pierdut intr-o slujba normala, intr-o casatorie normala a se vedea trista si fara dragoste, cautand cu tot dinadinsul sa isi „normalizeze” copiii intr-un job la fel de normal ca al lor si sa isi piarda visele si odata cu ele pofta de viata asa cum au facut-o si ei candva vor deveni bolnavii si anormalii acestei lumi avand ca simptom deux-piece ul si marca de masina care e mai importanta decat modul in care s-au simtit azi; asta pentru ca raspunsu le invariail-mizerabil. citind blogul tau mi-am amintit cuvintele unei alpiniste in varsta care spunea „ma duc in fericirea mea” si ii las in pace. iti doresc sa ramai la fel de indragostita de tine, pentru ca, in cele din urma, esti indragostita de viata.
Mda, si eu sunt unul din cei care lectureaza, la greu, bloguri, ce sa mai! consum net pe paine (nu numai lectura) ca tot civilizatul, afundat in evolutia asta ametioare.
cum ziceam, citesc ….dar niciodata nu comentez……
niciodata, pana acum!
Citesc, ma bucur si vreau sa te felicit pentru darul special si pretios pe care il ai! Tu, Petronela, nu este speciala si nu este deloc mai altfel… „esti autentica doar …. si asta nu datorita tie ci prin maretia Creatorului, prin incredibila Genialitate a Batranului, cum atat de frumos i-ai spus chiar tu, care nu copiaza, ci unic si desavarsit, totul creaza!”
Nimic nu ai special, decat rolul primit de la Bunutul: sa fii tu un instument prin care El sa isi reverse asupra atator alte suflete, imagini, senzatii si emotii speciale prin cuvinte atat de inspirate!
Fii binecuvantata! 🙂
Mulțumesc. Platon numea poetul un receptacul. Instrument e un cuvînt la fel de bun. 🙂
Faina femeie!!! Te-am „citit” dintr-o greșeală/curiozitate uitându-ma timpa pe fbk la o chestie share-uita de o colega!!! Nu pot crede ca nu am știut nimic de tine pana acum!!! La mai mare!!!!!!!
Tunsoarea scurtă îţi vine bine, îti dă aerul ăla de băieţoaică gata de trântă, la o adică. 🙂
O notă de duritate, dar una senzuală.
Mă bucur că am ajuns să te citesc! Este tulburătoare scrierea ta, mă consumă şi mă face să plâng uneori, mă sensilizează şi mă face să trăiesc experienţe niciodată încercate sau să retrăiesc altele prea bine ştiute. Ai avut o viaţă tumultoasă, o viaţă greu încercată încă de foarte tânără şi cred că asta te-a făcut să ai profunzimi pe care alţii nu le ating. Asta pe lângă talentul evident pe care îl ai, bineînţeles. Te voi urmări de-acum încolo şi am găsit şi cele două cărţi apărute. Îţi doresc numai bine şi spor la scris!
sunt onorată! mulțumesc!
Sunt trist :)) !…plang cu sughitzuri si cu muci…
Am scris si eu un comentariu la postul tau ala cu Banatul si m(l)-ai sters…
Asa ca, nu am ce face, o sa …mananc…mananc si plang, mananc…
nu am șters nimic.
[…] la Petronela Rotar ca fiind o „pizdă lirică”, pentru că așa a zis ea undeva în pagina „Cuvânt înapoi” de pe blogul ei. N-a perceput subtilitatea autoironică și se pare că nici numele paginii nu […]
[…] Petronela Rotar – Cuvânt de ordine: sensibilitate […]
https://www.youtube.com/watch?v=lbbVcEEzcHM
Buna..din nou 🙂 din nou pt ca scrisesem mai devreme dar am dacvut ceva si nu apare… So….de la inceput
Kalispera dintr-o insula greceasca….citind azi cateva articole am aflat ca iubesti Grecia,
Te-am descoperit azi, pe fascebook, normal, citind acel amuzant si in acelasi timp, trist, articol despre caserita de Craciun. Mi-am regasit ideile despre ce se intampla de craciun in magazine. si mi-am spus ca daca m-am regasit acolo, sa mai citesc in blogul tau. Asa am descoperit multe povesti in care m-am vazut ca intr-o oglinda. Un talent rar intalnit in a povesti, de a face dintr-o intamplare ceva magnific…..Felicitari sincere ! Mu-as dori sa pot transcrie ideile intr-un fel atat de intens.
Si mi-e ciuda, recunosc, sunt chiar geloasa, ca desi avem aprox. aceeasi varsta, aceeasi inaltime :))) eu nu am cu ce ma lauda. Si mi- e ciuda pt ca as fi putut sa fac lucruri marete. Poate nu a fost sa fie sau poate am fost lenesa sa traiesc….
Anyway, am sa citesc tot pt ca imi place, ma unge la suflet masi ales ca trec printr-o perioada de zbucium, de intrebari de genu’ de ce eu, de ce am facut asta si nu altceva, etc. Ma ajuta scrierile tale sa ma descopar.
Pana una alta, te astept cand vrei, singura sau cum vrei, pe o insula greceasca, la o cafea, un ouzo, un vin, o caractita…..whatever….la marea pe care am simtit ca o iubesti 😉
Esti tare !!!!!!!
pe o insulă grecească vin ca supersonicu :))
fată dragă, ce e aia să faci lucruri mărețe? singurele chestii mărețe pe care le-am făcut au fost fetele mele. în rest, totul e vînare de vînt.
nu te pedepsi. fii blîndă cu tine. fiecare are ritmul său.
te îmbrățișez și îți mulțumesc.
Ehh, asa simt acum…depresia de iarna :)))
Am vorbit serios cu insula, oricand 😉 E doar Thassos dar are farmecul ei…cand vrea 😀
Spor la scris ! Eu voi citi 🙂 ieri asta am facut toata ziua si mi-a fost mai bine aici, singura….
cunosc thassosul de pe vremea cînd plaja de marmură era pustie…
Oh da, ce vremuri !
As avea multe de povestit, atat despre Thassos, cat si despre viata mea, dar n-am talent domne’. Poate, intr-o zi, vii aici, eu iti povestesc si tu scrii o carte memorabila, pe alocuri amuzanta dar si trista….
Una peste alta, vreau si eu cartile tale!!!!! Dar de aici nu pot… 🙁
ți le trimit eu 🙂
Merci, esti f draguta, dar nu are rost, transportul costa prea mult. Cand vin acasa le caut. Dar cum fac cu autograful ??? :))))
Nu stiu cum se face dar e primul blog de care am devenit addicted. Ieri am luat-o de la inceput sa citesc, ca sa inteleg mai bine povestea.
Astept povesti noi 🙂
nu costă, e sub 10 lei, trimit mereu pachete. dar faci cum vrei tu. 🙂
Nuuuu, aici, in Thassos, e prea mult, sunt sigura. Lasa ca vin acasa curand si imi fac un cadou de Craciun 😉