MENU

de • 17 ianuarie 2014 • adevărurile meleComentarii (66)

Doamnă dirigintă,

Vă scriu pentru că vreau sa îmi  cer scuze… De când am plecat de la şedinţă mă tot gândesc la discuţia noastră, la atitudinea dumneavoastră, în încercarea de a înţelege ce anume determină un dascăl tânăr să fie atât de rigid şi pe alocuri despotic. Probabil că sunteţi depăşită de situaţie iar eu nu am fost mai inţeleaptă, am acţionat exact ca dumneavoastră atunci când v-am acuzat. Drept care îmi cer scuze.

Mama mea e dascăl şi eu însămi am predat, e drept, într-o şcoală creativă şi liberă care din păcate s-a desfiinţat. Îmi place să cred că am fost un dascal iubit. Veţi spune că nu e nevoie să fiţi iubită ca să fiţi un dascăl bun, dar eu am să vă contrazic. Cei mai buni profesori sunt cei care şi-au cîştigat iubirea şi respectul elevilor lor. Autoritatea pe inima goală, pedeapsa, ameninţările cu scăzutul notei la purtare de şase ori pe zi nu dau rezultate, iar asta o simţiţi pe propria piele.

Cînd v-am spus să încercaţi să vă apropiaţi de amărîţii ăştia de copii v-am cerut prea mult. Sunteţi prea prinsă în mecanism, în sistem, nu vedeţi dincolo de ochelarii de cal pe care vi-i pune sistemul în care actionaţi şi pe care îl serviţi.

Mi-ar fi plăcut să ştiti că sunteţi un om norocos să lucraţi cu copiii. Sunt frumoşi şi buni şi fiecare din ei are ceva minunat. Nu se împart, aşa cum faceţi, în copii buni şi copii slabi. Menirea dumnevoastră ar trebui să fie să vedeţi ce are fiecare din ei excepţional şi să creşteţi acel ceva. Cu dragoste, pasiune şi grijă. Nu să îi admonestaţi tot timpul, să îi criticaţi, să încercaţi să îi faceţi supuşi.  Priveam interzisă cum îi categoriseaţi,  etichetaţi, cum ironizaţi, cu cîtă autosuficienţă şi superioritate vorbeaţi… Eleva X e bună că are zece pe linie, elevii Y şi Z deranjează la ore şi dumneavoastră nu sunteţi plătită şi nu aveţi timp să vorbiţi cu fiecare dintre ei. Cu cîtă satisfacţie aţi citit notele proaste din catalog, ca să ne daţi şi să îmi daţi peste nas.  Cît de ofensată v-aţi arătat cînd v-am spus că e ilegal şi nedrept să scoateţi copiii din clasă pe hol, pentru că nu vă înţelegeţi cu ei la ora de dirigenţie. Şi că e nepedagogic şi psihologic greşit pe unii copii, cei buni, pe care îi aveţi la suflet, să îi strigaţi pe numele mic, iar pe ceilalţi pe numele de familie. Cum credeţi că se simt în sufletele lor mici, pe care oricum le mutilează sistemul, cînd simt că sunt dispreţuiţi, în vreme ce ceilalţi sunt alintaţi? Elevul X, despre care nu aţi contenit să îi spuneţi mamei ce rău e, că vorbeşte singur pe fond nervos, ca să vă facă în ciudă, deranjează orele şi e indisciplinat, ce credeţi că are nevoie ca să evolueze, pedepse, ton autoritar şi plin de silă şi ură, sau să i se spună că e un copil bun, că aveţi încredere că poate să fie şi cuminte la ore?

Copiii ăştia sunt adolescenţi, doamna dirigintă. Trec prin cea mai complicată perioadă din viaţa lor. Acum se definesc ca oameni, acum caută validări. Cel mai adesea, la cei de seama lor, pentru că la cei mari nu găsesc decît ziduri. Ca cel pe care l-aţi construit dumneavoastră. Au nevoie de iubire şi înţelgere, de empatie şi condescendenţă. De cineva să îi asculte şi să îi întrebe ei ce părere au despre. Căci şi ei au păreri, unele extrem de pertinente şi proaspete. Cineva care să vadă frumosul din ei. Care să creadă în ei şi să îi încurajeze. Cînd v-am sugerat să încercaţi prin joc să îi faceţi să înţeleagă şi să se conformeze, mi-aţi spus că dumneavoastră nu vă autoeducaţi la vîrsta asta ca să îi înţelegeţi pe ei, că ei sunt elevi şi trebuie să asculte. V-am spus că vă compătimesc, dar că înţeleg autosuficienţa asta, e atributul întregului sistem din care faceţi parte. Eu, pe de altă parte, cred cu tărie că trebuie să ne autoeducăm toată viaţa. Şi că e vina noastră, ca adulţi, dacă nu reuşim să ne facem înţeleşi, ascultaţi, dacă nu reuşim să sădim corect în copiii şi elevii noştri respectul, dragostea de şcoală şi altele asemenea.

Sunt foarte tristă, doamnă dirigintă şi aş vrea să am soluţii la îndemînă pentru copilul meu. Să îl scot din mediul ăsta care îi striveşte sufletul, creativitatea şi personalitatea, dar nu am unde să îl duc. E ca o plagă care s-a întins peste tot. Sunt tristă pentru că mi-am mutat copilul, după îndelungate discuţii, la şcoala asta, convinsă fiind că e mai bună şi îl va ajuta să evolueze. Acum, simt că am devenit mama care a venit şi creează probleme şcolii, că nu îţi ţine gura şi se conformează, ca restul lumii. Iar copilul meu are de suferit de pe urma nevoii mele de dreptate. Dar nici nu pot tăcea cînd văd copiii ăştia striviţi de şenila unui sistem uniformizant, strîmb, mutilant. Pentru că eu îmi iubesc copilul şi echilibrul lui psihic în perioada asta a vieţii lui e mai important pentru mine decît orice medie de 10.

Iar dumneavoastră îmi cer, iar, scuze. M-am supărat degeaba, e ca şi cum m-aş supăra pe creion că e creion şi nu stilou cu peniţă de aur.

DISCLAIMER: acest text a fost scris, așa cum se poate vedea mai sus, în ianuarie 2014 și se adresa dirigintei din acea perioadă a fiicei mele mici. Ne aflăm la două diriginte distanță de atunci și textul acesta nu are absolut nicio legătură cu actuala dirigintă, un om și un dascăl aflat la polul opus decît cel despre care făceam vorbire aici.

66 răspunsuri la postarea Doamnă dirigintă,

  1. Luminita spune:

    Dureros! Noi n-avem probleme cu diriginta, este un pedagog bun, apropiat de copii. În schimb, aș ambala frumos scrisoarea ta și i-aș trimite-o profesoarei de desen, profesorului de sport, fostei învățătoare …Probabil că lista mea va mai crește, suntem abia în clasa a cincea!

  2. Borgia spune:

    Citindu te, am revizualizat automat, anii de primara si gimnaziu ai fiicei mele. Se pare ca -caracterele sunt trase la indigo. Aceeasi trufie, aroganta, si impresie de „zeu”. Aceeasi parinti pupincuristi, care se gudura la picioare ..pentru ce? Numar pe degete sedintele la care am fost. Si nu regret ca mi s a rupt sinapsa atunci cand , mamicile , indignate ca nu dau mai mult pentru cadoul Doamnei, afisau un rictus de superioritate, de ziceai ca le o murit dintzaru’.. In gimnaziu, dirigintele (de matematica)- trebuia sa si intretina metresa (recte , profa de engleza), cu cadourile copiilor nostri. Trimiteam un buchet de flori :De ce is crizanteme? Trandafiri ii plac Doamnei..Pff.. Totul a culminat cu amenintarea de corijenta.. in ultimul semestru din a 8 a. Atunci- i am dus cadoul. Altfel fata mea, nu putea da probele vocationale.. Mi e sila si amu de astfel de oameni.. Slava Domnuluio.. La liceu, Dirigintele le e tata. Si cu asta am spus tot. Hugs, Pedra..

  3. ILUZIA spune:

    din pacate oamenii „nu au timp” de explicatii de genul asta, sau „nu e treaba lor” sau nu stiu si atat. Tot din pacate, am fost nevoita sa ajung in aceasta viata la convingerea ca uneori singura rezolvare este forta. Nu fizica. In cazul de fata, scrisoarea mea ar fi sunat cam asa: ” doamna diriginta, daca in viitor voi constata cea mai usoara forma de a-mi umili, eticheta sau discrimina copilul promit ca voi dezlantui toate puterile pe care le detin legal, financiar sau psihologic pentru a va pune in aceeasi situatie. daca viata Dvs profesionala sau privata are vreo lacuna o voi descoperi, o voi face publica si ma voi asigura ca veti fi pusa la zid sau scoasa pe hol dupa caz. Ca si copilul meu. Altfel, va asigur de intreaga mea colaborare. O zi excelenta”. Da stiu, e pacat si o lume mai buna se face pornind de la fiecare din noi. dar eu am doar un copil si el are doar o viata .

    • petronela spune:

      am spus şi asta. nu am fost atît de delicată la şedinţă, mi-e puţin ruşine de asta… am spus şi că dacă îi plac ameninţările, pot face şi eu asta, că mă duc şi depun reclamaţie scrisă. a zis că se retrage din activitatea de dirigintă, dar probabil făcea mişto de mine…

    • rodica spune:

      nu cred ca vom avea aceasta satisfactie, de a scapa de ea. si daca totusi se intampla, vom fi oare binecuvantati cu un cadru didactic mai bun, mai intelegator, pe placul copiilor? ca pana acum nu am avut parte de asa ceva 🙁

  4. danis adriana spune:

    Sunt cadru didactic, ce-i drept in invatamantul privat, acel invatamant care este hulit de toata lumea. Ca na! A ramas inca impamantenit ca invatamantul de stat e invatamant de calitate. Nu mai pot sa vad cum zilnic, aproape pe toate posturile tv, apar cadre didactice care se plang de salariile mizere din invatamantul de stat. Hai sa fim seriosi! Toti profesorii din invatamantul de stat isi rotunjesc binisor veniturile din meditatii. Probabil ca ar fi trebuit sa deschideti usa „cu capul” si mainile pline de pachete pentru doamna diriginta sau, eventual, sa va dati copilul la meditatii la materia care o preda doamna, pentru ca si copilul dumneavoastra sa fie strigat pe numele mic. Asta e diferenta dintre invatamantul de stat si cel privat. In invatamantul privat noi luptam pentru fiecare student, avem activitati de tutoriat cu ei, ii indrumam, ne pasa de ce se intampla cu ei si dupa absolvirea studiilor. In invatamantul de stat locurile sunt „pe veci”, exact ca la cimitir. Nimeni, dar absolut nimeni nu-i poate urni. Nu au in spate presiunea care noi, invatamantul privat, o avem. Mai rau e ca noi finantam, prin banii nostri, acest invatamant. Si in aceste conditii, pe banii nostri, copii ne sunt jigniti si umiliti. Ma bucur sa vad ca exista oameni care iau atitudine. Felicitari pentru articol!

    • Dana H spune:

      danis adriana, cu greselile gramaticale facute in comentariul dvs., mi-e greu sa cred ca sunteti cadru didactic 🙂

    • petronela spune:

      stai liniştită, diriginta noastră nu cunoaşte acuzativul şi când i-am spus că, dacă tot îi plac regulile, primele pe care ar trebui să le respecte sunt cele ale limbii române mi-a spus că ea e profesoară de chimie.

    • A spune:

      :))) Pe buneee?! Moor! N-ai intrebat-o daca chimia e o limba de sine statatoare cu care cere si paine la magazin? Citesc un roman pt pustani in care un personaj vorbeste „limba negustoreasca”. Cred ca diriga fiicei tale o stie si p-asta mai bine ca romana…

    • curly spune:

      poate fi. pe la Spirache si alte dude de-astea ce tin cursurile in foste cinematografe, e acceptabil

    • Mihaela spune:

      Dana H, am citit până acum de trei ori comentariul lui „danis adriana” şi eu nu găsesc nicio greşeală gramaticală sau de ortografie. Nu ştiu dacă între timp au fost corectate dar, pur şi simplu, acum NU există!

    • Corina spune:

      Citeste si a patra oara pt ca exista. Este „materia pe care o preda”, nu „materia care o preda”, este „presiunea pe care noi”, nu „presiunea care noi”. Cu toate acestea, sunt de parere ca un profesor poate fi bun in domeniul sau (daca acesta nu este limba romana, bineinteles) si fara a vorbi perfect corect gramatical. Nu sunt greseli atat de grave, am avut in facultate profesori care nici macar nu erau romani dar se faceau foarte bine intelesi. Totul este sa poata explica bine materia pe care o cunosc.

    • jay spune:

      Iar „copii” trebuia scris cu 3 de i. Ca doar e articulat.

    • Dana H spune:

      Mihaela, daca a trebuit sa citesti de 3 ori si tot nu ai gasit nicio greseala, imi pare rau, spune multe.
      Mie mi se pare inadmisibil ca un pretins cadru didactic (indiferent de materia PE care o preda) sa nu stie sa corbeasca si sa scrie corect limba romana. Au trecut prin cel putin 12 ani de scoala, chiar nu se mai face deloc scoala in tara asta. Ce naiba de asteptari sa mai am de la copii cand cei asezati in fata lor pentru a-i invata nu au nici macar cunostintele de baza. Am o fetita de aproape 3 anisori si ma gandesc cu groaza in ce rahat de sistem va intra.
      A ajuns sa ma mire atunci cand vad un text scris corect, fara greseli, cu virgule puse acolo unde este nevoie de ele… Trist
      Dar m-am intins aiurea cand textul tau, Petronela, nu era despre asta. Mult spor in tot ceea ce faci!

    • Alexandra D spune:

      Pe vremea mea gramatica se studia pana in clasa a VIII a.

    • N spune:

      Lucrez intr-o scoala de stat, primesc salar de stat, nu-mi rotunjesc venitul asa cum ati mentionat, le spun copiilor pe numele mic fara sa am pretentia unui cadou, vorbesc cu copiii despre problemele lor, cumpar din bani mei jucarii sau alte obiecte ca recompense pentru copii. Nu ne improscati d-na Adriana.

    • Diana D spune:

      Sunteti o raritate, dar e bine ca mai exista si astfel de profesori !

    • educatoare in rural spune:

      Nu stiu despre ce cadouri si pachete vorbiti dar ma jigniti personal punând in aceeasi oala pe toți.Ca educatoare despre ce meditatii vorbim când deseori din banii personali trebuie sa cumpar anumite rechizite pentru copii mai nevoiasi sau materialele necesare activității la clasa ?

    • ilaria spune:

      Este foarte bine că încercați să schimbați atitudinea cadrelor didactice. Eu sunt cadru didactic titular într-o școală de stat și o parte din colegii mei sunt nepăsători față de elevi. Pe de altă parte, există profesori foarte iubitori care își dedică foarte mult timp școlii și elevilor. Referitor la meditații, vă rog să nu generalizați. Nu toți profesorii fac meditații. De exemplu, eu am refuzat să fac meditații și am căutat un al doilea job în weekend. Mă bucur atunci când văd părinți ce se preocupă de copiii lor și doresc să facă o schimbare în educația celor mici. De multe ori sunt dezamăgită de părinți care sunt dezinteresați și refuză orice dialog.

  5. mihai brad spune:

    Copiii tai au o mama extraordinara.
    So, in viziunea mea, sanse mari sa fie puternici si sa depaseasca orice problemuta aparuta cu un dirig, o diriga sau o caricatura de profesor, transformand aceasta situatie intr-un profesor excelent.
    Initial am reactionat visceral si am scris un comment f lung, pe care nu am reusit sa mi-l asum: fiul meu are 4 ani si inca…. cresc, alaturi de el, forta mea de a il lasa sa isi invete lectiile oferite de univers crescand in paralel(direct proportional) cu forta lui de a parcurge acei pasi fara crestaturi suparatoare(in acest echilibru si vad eu „arta” de a fi parinte).
    Citind doar de cateva zile blogultaudenervi, nu am intuit forta asta interioara care tasneste din atitudinea asumata de acum.
    Well, bravo (in ce desen animat e unu mic sau mai multi care bravoo bravoo si bat/ bate din labute?)

  6. mihai brad spune:

    Cred ca era o scena inainte de inceperea Gala desenului animat, in acele vremuri. Matzul cel mare se incarca la 220 , tasnea, prindea soricelul, iar apoi, se auzea un bravoo bravoo . Mda. Incerc sa starnesc un zambet 🙂

  7. nekta spune:

    SUBSCRIU! Iar m-ai prins la lucru cu postul asta. Iti zic numa’ scurt, pac, unde ai fost cand eram eu in scoala? Vaaaaaai, cum i-as trimite textul asta profilor mei!!

  8. Mia spune:

    Foarte trist!
    Eu nu sunt cadru didactic, dar observ o mare problema a parintilor. Nici unul n-are timp sa-si educe copilul, n-are timp sa-l cunosca in primul rand, dupa ora 7 seara doar il vede ca exista, eventual ca-i sta in calea nervilor adusi de la serviciu. Imi pare rau PARINTII sunt primii vinovati. Parintii dau bani la scoala, dau orice, crezand ca sistemul ii va face oameni, GRESIT!.
    Asa ca dragi parinti, mai sunt si invatatoare, profesoare frustrate, am avut si eu o diriginta care a divortat de 3 ori, dar acasa am avut parinti aproape de mine care m-au indrumat in viata, bunici cu sfaturi si povete bune. Pana nu va treziti la realitate scoateti in lume ratatii de maine, puteti da vina pe oricine, mai direct n-am cum sa va spun!

    • maria spune:

      Felicitari pentru curaj, doamna profesoara! Mi s-a urat ca de mere padurete de mamele care isi trimit copiii la scoala ca sa-i „repare” cumva. Care vad creatititate unde e numai indisciplina si neglijare, care vad originalitate unde e doar proasta crestere. De mamele intr-o permanenta cearta cu scoala. Nu spun ca nu sunt profesori total deplasati in invatamant, I-am avut si eu si I-a avut oricine, dar nici cu parintii nu mi-e rusine. Oamenii astia chiar nu inteleg ca avand peste treizeci de copii in clasa nu ai cum sa faci calitate, sa stai cu fiecare, sa-l aduci pe drumul cel bun.

      In plus, daca azi copilul face o boacana e clar cine o sa o pateasca: profesorul, in nici un caz odrasla!

    • petronela spune:

      la noi sunt 19 copii in clasa, iar eu nu mi-am trimis copilul sa il repare nimeni, ca nu e stricat. iar daca la atitudinea dirigintei expusa mai sus asta aveti de zis, va compatimesc si pe dvs.

    • un oarecare, neînsemnat... spune:

      Doamnă dragă, în loc să bateţi câmpii pe aici, educaţi-vă copilul! Doar nu credeţi să dacă bateţi din gură o „reparaţi” pe dirigintă??? Reveniţi-vă!

    • N spune:

      Aveti dreptate d-na Mia.

    • un oarecare, neînsemnat... spune:

      Mai există şi părinţi înţelepţi!!! Mă bucur… nu mă mai simt specie pe cale de dispariţie!

  9. gadjodillo spune:

    Finalul e cea mai adevvărată chestie pe care am citit-o vreodată, cu privire la învăţămîntul românesc.

  10. iza spune:

    Doamna Mia…..adica parintii sa repare seara ce strica domnii profesori ziua????Sau cam asa reiese din ce ati scris.Da, parintii trebuie sa fie alaturi de copii lor,dar dascalii sunt obligati sa-si faca treaba.Eu am ajuns prima data la diriginte,apoi la directoare si urma, daca nu se lua atitudine, sa merg la inspector si poate le vreun ziar.Asta in conditiile in care copilul chiar e de 10 si a castigat premii multe(23, anul trecut),locul I national la mate si romana……….A fost umilit si nu am fost multumita de metodele fade de predare ale profesorilor.Imi pare rau, dar nu e normal din punct de vedere psihologic ce se intampla acum in scoli.Cu bucurie dau o cutie de bomboane, flori sau cadouri profesorilor care merita,asta nu e spaga, e recunostinta………numai ca nu prea am cui…..au ramas putini dascali,si eu cunosc cativa. Sper sa se intample si lucruri bune in invatamantul ramanesc.

    • lila spune:

      … si notele/rezultatele fulminante,cum le-a obtinut ? nu a frecventat scoala? s-a nascut GENIU ?!? vorbesti ca sa te afli in treaba! si pregatire daca a facut ,tot cu profesori a facut-o, atunci …

  11. paciu spune:

    Valeu ce subiect ai atins si cate s-ar putea scrie pe tema asta…Voi fi insa putin mai cinic si sfatuind pentru solutia practica pe termen mediu a acestei probleme. Bigudiul e in ultima clasa de liceu daca am inteles bine, asa-i? Ei bine, isi va lua bacalaureatul, iar apoi ii este deschisa calea de a studia in Vest. Daca nu-i place se va putea intoarce oricand in tara. Frustrarile ca parinte le inteleg, insa copii urmeaza mai degraba modelul parintesc decat sfaturile…Daca materialul tau genetic este dominant la ea, se va vedea in viitorul apropiat.

    Problema cealalta, de fond, este mult mai grava si se inscrie cu succes in gama lucrurilor putrede din societatea noastra. Nu prea am sfaturi/ comentarii folositoare pe acest subiect. In spatele tuturor acestor lucruri, insa, stau oamenii: ori acesti oameni, romani ca si noi ceilalti, sunt putrezi, gaunosi si periculosi. Tot noi, ceilalti, avem datoria de a lua ciurul de margini si de a scutura pleava…

  12. Elvy spune:

    Foarte buna scrisoarea. Eu as lua-o, as duce-o la vecina mea, care se intampla sa fie fosta mea profesoara de Istorie-Geografie, as citi-o si i-as baga-o pe gat. Ca atunci, cand va mai striga la acei elevi, liceeni:”Ghiolbanilor!”, sa isi aduca aminte de aceasta scrisoare, si sa se opreasca din a mai porecli pe altii.
    Am fost persecutata si bataia ei de joc de-a lungul celor 4 ani de liceu.
    Am invatat destul de bine, n-am fost eminenta, dar niciodata, n-am fost nerespectuoasa cu dansa. Pur si simplu, a fost greu. Sa nu ii duci doamnei profesoare sticla de lapte sau punga cu oua in fiecare zi a saptamanii, caci altfel ai fi avut acelasi tratament ca si mine.
    O singura materie invatam la ea din placere si anume geografia Romaniei.
    Geografiile din restul anilor, nu prea m-au atras. Nici nu era de mirare notele mici.
    Cand eram la ora ei, mereu trebuia, noi liceeni sa stam cu capul in pamant, deoarece n-as putea spune ca era o ora, ci de fapt 50 minute de chin, urlete si dictatura.
    Aveam clasa impartita dupa bisericute, biserica ei favorita, erau doar 3-4 colege, restul eram…..un rest. Satisfactia mea, era mereu faptul ca stiam sa ii dau raspunsuri rapide la intrebarile ei preferate. Dar stiti cum se simtea?In loc sa fie mandra ca cineva ii invata, se simtea sfidata, credea ca noi facem pe desteptii cu ea.
    Cand aveam si eu posibilitatea de a ma apropia de un baiat, pur si simplu ca mi-a sarutat mana, respectiva doamna m-a pus in fata clasei si a inceput sa urle ca o descreierata la mine, ca ce educatie am primit de la parintii mei, de am ajuns sa cred ca scoala este un bordel.
    In schimb, favoritele ei eleve, una dintre ele, ajunsesera pe coridorul scolii sa isi descheie nasturii de la camasa, cat pe ce, sa se iubeasca in acel loc.
    Pedeapsa acelei fete, stiti care a fost?
    Doar a ascultat-o, i-a pus data in catalog si i-a zis ca se asteapta ca data viitoare sa fie mai bine pregatita.
    S-a terminat liceul, dar i-am dat-o in „freza”, nu prea diplomat, dar a meritat.

  13. Bogdan Fottescu spune:

    Uffff…”e grele” zau…se poate scrie la nesfarsit pe tema asta..cum sa fiu si concis, si inteles?….
    Nu stiu, hai sa vedem…
    Sunt oameni si oameni…indiferent ca sunt profesori, parinti sau elevi…in oricare categorie vom gasi toata gama de tipologii umane…fapt ce complica enorm treaba…fiecare e unic in felul sau, dar regulile trebuie sa fie aplicabile tuturor…de aici, un sir nesfarsit de exceptii, sau deviatii ce se transforma in cutume…
    Astfel, nu parintii sunt de vina, nu profesorii sunt de vina, nu elevii sunt de vina…sistemul, da…pt. ca e unul, ceilalti sunt o suma de individualitati asupra carora, orice generalizare va fi injusta…
    Sistemul e gresit si mult subfinantat…Cu o finantare corespunzatoare astfel incat sa devina atractiv pt. cadre didactice de reala valoare, salarizate functie de performanta, poate ca s-ar mai inbunatati ceva…
    Exista profesori demni de statuie, acei profesori care de ani multi, an de an, trimit elevi la olimpiade si concursuri internationale de unde vin cu medalii…
    Exista elevii purtatori ai acelor medalii
    Exista parinti acelor elevi
    Ei sunt varfurile cel cator 3categorii !! Indiscutabil!!!
    Apoi vine esalonul 2, 3, si …drojdia….de domeniul evidentei…
    Cred ca nimeni nu a avut parte doar de profesori straluciti, sau doar de profesori de slaba si f.slaba calitate.. La fel cum nimeni n-a avut colegi doar eminenti sau doar repetenti… Si cred ca toti stim si parintii care habar n-au de copii lor, altii care platesc notele fara sa le pese daca loaza lor invata, altii care sfideaza atat profesorii cat si pe oricine cu banii si relatiile lor, altii umili care tac si inghit ca nu cumva protestul lor sa faca mai mult rau decat bine copilului, altii, cei mai putini, care inteleg sa se lupte cu oricine si orice sta in calea dezvoltarii armonioase a coplilului lor…
    „Pe pamant avem de toate.. si mai bune si mai rele, bune, rele, bune toate, si-nchisori si libertate si noroi si stele”
    „Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate;”

  14. Mc Beaucoup spune:

    de nota 1o, jur!

  15. Alin spune:

    Multe cuvinte si mai multa furie, la fel de inutile si cuvintele si furia. Dar trebuie sa iasa cumva afara toata furia acumulata. Si asa apar cuvintele. Si mai exista oameni care stau in calea furiei tale.

  16. un elev spune:

    Multumesc!

  17. un oarecare, neînsemnat... spune:

    1. nu aţi scris ca să vă cereţi scuze… nu era mai bine să renunţaţi la ipocrizie?
    2. vă iubiţi prea mult… vi se pare că scrieţi… cu foarte mult duh!!!
    3. pe alocuri sunteţi patetică; evident, în raport cu dumneavostră restul sunt nişte oarecare, nişte neînsemnaţi. Vă anunţ că doar pe ignoranţi reuşiţi să îi păcăliţi.
    4. cât timp petreceţi cu copiii dvs. zilnic??? pentru că nemernicii ăia de profesori petrec vreo 6 ore aşa… jalnice cum or fi ele. Dumneavostră cât timp dedicat exclusiv copiilor dvs. aveţi din cele 24 ore? (exclusiv cât gătiţi sau realizaţi alte lucrări gospodăreşti, timp real, efectiv) Pentru că mă gândesc că aveţi un loc de muncă plus că văd că petreceţi mult timp pe aici? În timp ce scrieţi aici cu multă patimă, copiii dvs. ce fac?
    5. mi se pare că sunteţi foarte pricepută şi plină de talent… ce v-a împiedicat să fiţi dascăl? de ce nu vă reconstruiţi cariera ca să salvaţi dvs. sistemul? orice meserie pare uşoră dacă nu o practici, chiar şi cea de zugrav.
    6. sunt părinte. În loc să mă plâng ce nu fac alţii încerc să îi suplinesc pe toţi cei care ar fi trebuit să facă ceva pentru copilul meu. Nu mă interesează sistemul. Copilul meu trebuie educat în clipa asta nu pot să aştept după sistem. Copilul meu are dascăli de toate felurile. Îi exploatez pe cei buni, nu îi bag în seamă pe cei mediocri.Am văzut prostiile astea ce le-aţi scris şi am decis să vă scriu ca să nu vomit. Veţi spune că sunt prea dură. Nu am timp de periat, aşa am fost educată.
    7. am petrecut deja prea mult timp cu dvs. Vă recomand să vă reveniţi şi să vă faceţi o autoanaliză. Reveniţi asupra pct. 4. Meditaţi. Am de citit cu copilul meu înainte de culcare. Mergeţi şi faceţi la fel.

    • Petronela spune:

      Nu ştiu ce să vă spun, decât că aţi petrecut prea mult timp cu mine, într-adevăr şi sunt puţin îngrijorată ce vă face copilul cît scrieţi cu patimă aici…
      Eu vă zîmbesc cald, aveţi mare nevoie. O seară frumoasă, nu mai fiţi aşa supărată pe dvs!

    • un oarecare, neînsemnat... spune:

      Wow!!! Sunteţi simpatică… Aveţi studii de marketing?

      Repet, prin toţi porii se simte izul de superioritate. Vă erijaţi în mare psiholog – dacă tot aveţi aşa o rezervă de zâmbet de nu i-aţi zâmbit dirigintei în loc să aruncaţi cu noroi în tagma dumneaei? Vă contraziceţi. Credeţi că dacă aveţi o oarecare mulţime de susţinători aceştia sunt garanţia faptului că sunteţi pe calea cea bună? Cu ce construiţi? Cu ce instrumente? Cu ură şi furie? Eu sunt furioasă? Sunt perfect liniştită, vă asigur. Dar evident, trebuie să faceţi marketing, altfel vă pierdeţi clienţii.Ceea ce simt este o enormă stare de vomă faţă de sistemul din care faceţi parte. Am avut dascăli minunaţi, suficienţi. De ceilalţi nu îmi amintesc nimic. Am merg 3,5 km pe jos la grădiniţă şi tot atât la întors într-un sat din sudul ţării de la 3 ani. Când ploua prea tare plângeam în fereastră pentru că mama se temea că pe valea pe care trebuia să trec mă va lua apa pe sus. Am avut un învăţător mare iubitor de folclor. Îi datorez o diplomă la dansuri populare cu un premiu naţional. Am avut profesori minunaţi în gimnaziu şi adevărate talente în liceu. Am învăţat de toate. Puteam face orice şi a fost extrem de greu să aleg. Sunt mândră de dascălii mei şi îmi e ruşine cu dumneavostră. Viaţa vă va da o lecţie pe care nu o veţi putea învăţa mai târziu pentru că acum sunteţi foarte ocupată să strigaţi, să împroşcaţi, să criticaţi, să faceţi paradă cu marile dvs. dezamăgiri. Copilul dumneavostră trebuie educat acum nu într-o zi în care doamna dirigintă ar deveni pe gustul dumneavoastră. Nu încercaţi să schimbaţi pe alţii căci vă irosiţi timpul în care v-aţi putea schimba pe dumneavostră înşivă. Nu vă obosiţi să îmi zâmbiţi este deja un clişeu expirat. În plus nu am nevoie. Ceea ce am nevoie vine de sus şi din mine însămi. nu îmi condiţionez fericirea de ceea ce vine din exterior de aceea construiesc cu cărămizile proprii şi nu mă bazez pe ale altora. Dacă există şi ale altora sunt bine venite, dacă nu… nu simt nevoia să împroşc pe doamna dirigintă. E simplu.

    • Petronela spune:

      Mă sperie agresivitatea şi ura dumneavoastră. Eu am fost elegantă şi împăciuitoare, dar aţi înţeles să reveniţi şi să lătraţi, să mă jigniţi, la mine acasă. Acesta e ultimul comentariu pe care vi-l mai aprob, dacă simţiţi nevoia să vă exhibaţi, faceţi-vă blog, sau mergeţi la un medic specialist. O zi bună!

    • Alexandra D spune:

      Sa zici mersi ca ti-a publicat si postarile astea. Eu iti dadeam ban dupa prima latratura.

    • mama elevului X spune:

      Din pacate, tot ce a scris Petronela in articol este adevarat.
      Mi-ar placea sa am si eu talentul de a scrie, sa va pot reda continutul altor sedinte avute cu doamna diriginta. Sa va povestesc despre satisfactia cu care la ultima sedinta mi-a citit doar notele rele ale copilului, in timp ce altora le-a citit pe toate, si bune si rele.

    • Oana spune:

      wow, cineva iar a uitat sa-si ia pastilutzele…..

    • cris spune:

      BIG BIG LIKE!
      Şi eu am un băiat în clasa I, a fost şi la clasa pregătitoare, prima generaţie care a trecut la acest sistem. Am avut şi noi emoţii: cine le va fi dascăl, cât de pregătiţi sunt cei care îi vor îndruma (probabil că şi voi ati trecut prin aceleaşi frământări, cei care nu ati optat pentru D-na X, cu plicuri, căutat de cunoştinţe pentru aranjamente, etc.)? A fost bine, chiar foarte bine. Avem o clasă de PĂRINŢI NORMALI (copii sunt aşa cum îi îndrumă părinţii), toţi ne dorim ca micile noastre comori să înveţe, să ajunga să fie bine pregătiţi, să respecte regulile, nu să se plimbe prin clasă în timpul orelor şi noi să fim încntati de „ce personalitate are copilul meu!”. Pana la urma invatatorii, educatorii, dascalii NU TREBUIE sa fie iubitii sau prietenii copiilor nostri, ci trebuie să fie dascăli! Padure fără uscaături nu există!

  18. un oarecare, neînsemnat... spune:

    Ups… am uitat…
    8. finalul este impregnat de superioritate… ca un test final al gradului de împăunare!

  19. o oarecare, ignoranta... spune:

    Cat de frumos si elegant vi s-a raspuns la comentariul urlat si nepoliticos pe care l-ati postat. Nemeritat raspuns. Eu sper ca intr-o zi sa evoluez spiritual intr-atat incat sa am un zambet cald pentru o persoana ca dvs.
    Pana atunci ma inscriu cu mandrie in grupul ignorantilor pe care Petronela ii pacaleste in fiecare zi.

    PS-in contextul in care l-ati folosit , cuvantul ,,exclusiv” are cu totul alt sens decat ceea ce ati dorit sa transmiteti.

  20. Deli spune:

    Sunt si profesor si parinte.
    Ca profesor incerc sa-mi castig elevii, dar recunosc ca pe unii ii pierd pe drum. Matematica nu e usoara! Solicit ajutorul parintilor, la clasele numeroase (32-34 elevi): sa verifice cantitativ-nu calitativ!- daca ei au lucrat ce le dau acasa (la clasele mai putin numeroase le verific eu, aproape zilnic). Temele se pot lucra in 15 min de un elev mediu (maxim 3 exercitii). Explic ca, la matematica, daca nu ai lucrat si singur nu vei avea siguranta,nu ai sansa reusitei la examen. Urmaresc cine face aceasta verificare-maxim 2 parinti responsabili pe clasa! Parintii acestia stiu ca eu colaborez cu elevii, stiu ca nu raman probleme nerezolvate din tema sau de oriunde, daca se intreaba. Sunt acei parinti care protesteaza cand un parinte spune ca fata/ baiatul nu intelege: „Dar intreaba? Il intereseaza? Al meu o zapaceste pe doamna…” Pentru un copil interesat vin mai devreme la scoala, plec mai tarziu, nu plec din clasa in pauza si ii explic lui, doar lui-pentru ca el vrea! Uneori se mai lipesc 2-3 copii, dar ades mi se aruca cu ceva in cap: e pauza!Si stiu ca Andrea nu poate sa fie Andreea cand o strig: sunt 7 de Andreea in acea clasa! Si stiu ca ii spun Ciubotaru in loc de Ciubotariu: da, in septembrie am fixat numele a 60 de elevi noi, dintre care 2 sunt Ciubotaru si numai unul Ciubotariu. Nu conteaza, ei tot se amuza ca inca nu ii spun corect numele!
    Ca parinte…incerc sa-mi urmaresc copilul acasa cum cer eu parintilor… Recunosc ca nu reusesc permanent…Incerc atunci sa-l responsabilizez pe el, sa nu aiba nevoie de control….Nu-si agreeaza toti profesorii, dar in viata nu va intalni doar oameni placuti! Imi convine prfesorul de istorie: frica dintr-a V-a, s-a transformat treptat in dorinta de a-l infrunta… si pentru asta trebuie sa stii! Nu-mi place la fizica: nu face probleme la clasa- doar teorie-dar la lucrari sunt doar probleme! Motiv sa ii explic ce i s-a intamplat tatalui: a invatat la locul de munca singur- facultatea nu ii oferise o specializare atat de stricta cum i se cerea cand a fost angajat. Deci, daca ai baza teoretica, invata si singur sa faci ceva! Interactioneaza cu oameni diferiti si asta il va ajuta in viata: nu isi va alege colegii de munca…
    Si, recunosc, uneori am impresia ca duc o munca de Sisif…Copilul nu e „perfect”- asa cum l-as vrea, elevii nu sunt toti cu potential intelectual- si atunci stiu ca explic degeaba pentru unii- dar, oare, au avut ce manca astazi?( Pentru ca ii vad cum se reped la lapte si corn-unii, nu toti!) Ca profesor, sunt supusa sistemului: stiu ca pentru a sterge un geam, pentru a ingriji o batrana, pentru a picta sau pentru a face legi nu ai nevoie de radicali! Dar, daca vrei sa treci examenul ai nevoie de radicali! Ca mama accept mai usor sistemul: sper sa isi poata croi drumul in viata- eu ii ofer, el trebuie sa aleaga!
    Cred ca e important sa modelam caracterul copilului: sa infrunte cu bun simt, sa ignore atat cat poate-daca nu se poate altfel, sa lupte pentru a dovedi ca, in ceea ce il priveste, a fost judecat gresit. Bunica mea ii spunea mamei mele: nu te mai compara cu altii, pentru ca tot timpul va fi cineva care va avea mai mult ca tine!

    • ecou spune:

      Stimata Doamna Profesor,
      Nu pot decat sa ma bucur ca inca mai exista Oameni ca dumneavoastra. Si sa sper ca, odata, macar unul din zece profesori si invatatori vor simti ceea ce ati scris dumneavoastra

  21. Roxana Moldoveanu spune:

    Si uite asa mai pun o caramida la gandul meu de a pleca in lume. Imi vreau copilul educat de oameni. Persoanele respective nu pot fi numite dascali. Din pacate DASCALII sunt din ce in ce mai putini.
    Petronela, te rog mult spune si despre ce „Doamna” este vorba si mai ales ce scoala. As vrea, daca nu voi avea posibilitatea sa fug in lume, macar sa ocolesc scoala 🙂

  22. Ana Dorka spune:

    Buna tuturor,
    Mie nu numai ca mi-a placut articolul, dar a ramas lipit de minte. Mai ales comentariile de dupa, care au fost repede impanzite de ura si de orgolii, lupta in principii si in false generalizari. Eu sunt de acord cu ce a scris Petronela si poate m-am identificat prea tare, insa ii dau mare dreptate si parca simt pe propria piele ce inseamna un astfel de dascal. Si simt ca doare ca propriului copil, dupa ce tu, ca parinte, ii dai totul, inima ta, caldura, incerci sa ii dai la o parte durerile, sa il vaccinezi in schimb cand trebuie, pentru realitate, intr-un cuvant – iti pui sufletul – sa ii simti durerea in fata unor astfel de persoane care ii schimonosesc sufletul. Si da, aceste persoane sunt f importante in viata lui si ii influenteaza viitorul, asa nepotrivite cum sunt, vin ca niste intrusi, iar tu, ca parinte, asisti neputincios la acest spectacol. Bineinteles ca iti sare toata lumea in cap daca nu esti de acord sau daca ai alte solutii.
    M-au uimit commenturile pt ca se bat, ca toate commenturile pe siteurile romanesti, inevitabil in generalitati, pana la atacuri la persoana si injurii. Normal ca exista si dascali minunati, precum si parinti tampiti sau elevi antisociali. Nu despre asta era vorba aici, si nici daca autoarea are sau nu orgoliu cand ii vorbeste dirigintei. Normal ca oricine s-ar simti cel putin frustrat in locul ei si ar dori sa impartaseasca experienta, simt eu, pentru a incepe sa schimbe cumva lucrurile. Cred ca nu e singura. Domnul Capsali, care e in general intr-o alta dialectica insa care are la randul sau 9 copii si e deci obisnuit cu nedreptatile sistemului scolar, spune cam acelasi lucru. Si a promovat un articol pe care il gasesc f interesant, al Dnului Marcel Capraru – un eseu bine scris.
    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/
    Copiii mei sunt inca mici, dar parca simt ca ma voi izbi si eu, la randul meu, de aceleasi dificultati. De un sistem de invatamant care nu isi intelege menirea si care parca comploteaza impotriva firii noastre, punandu-ne pe toti intr-un pat al lui Procust. Da, vom deveni cu totii niste corporatisti bine pregatiti, in functie de cat de multi de zece suntem in stare sa luam. Cam asta am invatat eu din generatia mea, unde elitele s-au risipit prin marile firme, incapabili de a mai face vreodata vreo revolutie, incapabili de a mai gandi ceva in afara sistemului sau de a isi dori altceva decat confortul unei vieti middle class.. Si da, sistemul de pregateste sa fim, in impartirea lui Huxley, alfa, beta sau epsiloni.
    A aparut filmul Aphabet (http://www.alphabet-film.com/) , care prezinta o scurta statistica: la 2 ani, 95% dintre copii s-ar califica drept genii. La 25 de ani, dupa ce trec prin sistemul de invatamant, raman 2%*
    Si da, copiii din ziua de azi au nevoie mai mult decat oricand de parinti curajosi! Care sa aiba capul pe umeri si care sa isi pastreze discernamantul si coloana vertebrala. Iar dascalii, la randul lor, trebuie sa isi verifice mai intai menirea, pentru ca meseria lor, inainte de toate, necesita suflet si intelepciune.

    Referitor la parintii curajosi, dar si la sistemul de educatie, a scris mult Frank Furedi, asta daca nu ne credeti pe Petronela, pe Dnul Capsali sau pe mine. Au mai scris si altii, l-am citat pe R. Precht, ca sa vedeti ca se intampla si la case mai mari:

    http://www.frankfuredi.com/book_detail/wasted_why_education_isnt_educating
    http://www.frankfuredi.com/books/book_detail/paranoid_parenting_second_edition
    http://www.labkultur.tv/en/video/forum-d-avignon-2012-richard-david-precht-demands-reinvention-school

    *prin ‘genial’ se intelege gradul de a vedea solutii inovative, de a gandi in afara cutiei si de a fi creativ.

  23. Laura spune:

    Mi-am amintit in timp ce citeam articolul, cum in liceu eram strigata pe numele de familie de diriginta mea, profesoara de franceza, pentru ca o alta colega era „titulara” pe prenumele Laura.
    E si foarte amuzant, gandindu-ma acum cum in momentul in care auzeam „Laura, vino la tabla !”… eu nici nu ridicam capul din carte.

    Am observat ca se tot aduc in emisiuni tv profesori exceptionali, dar nimeni nu vorbeste de numarul fffoarte mare al celor incompetenti. De admirat mai avem timp, nu si de ignorat.

    Draga Petronela, vreau sa-ti mai spun ca te citesc cu drag de cate ori pot. Imi place cum scrii, despre ce scrii. Imi place ca ai personalitate si ca esti VIE.
    Asta e foarte important… !

    Numai bine!
    Laura

  24. Alina spune:

    Doamne, cum înțeleg articolul ăsta. ..După un week-end în care am fost praf si pulbere. Am un copil hiperactiv, un puștiulică de nici 6 ani pe care sistemul de învățământ s-a hotărât sa-l facă școlar. Principala mea teamă toată vacanța de vară a fost că va da de o invatatoare care ii va pune eticheta de ” obraznic” și îl va lăsa in plata Domnului, să învețe ce vrea, dacă vrea. Am aflat apoi cine îi va fi invatatoare. O doamnă tânără, treizeci și ceva…cu doi copii, dintre care unul cu sindrom Down. Am simțit că e providența, că nu ar putea nimeni altcineva să îmi înțeleagă băiatul ieșit din tiparele copilului ” ascultător”, așa că m-am mai relaxat. A venit prima zi de școală și aflat că ambii copii ai doamnei sunt colegi cu al meu. Excelent, zic! Cu atât mai mult cu cât nu e singurul copil ” mai puțin” perfect, înțelegerea va fi mai mare. Ce am pățit vineri când mă dusesem ca o floricica sa-mi iau odorul? Am fost ” urecheata” in curtea plină de părinți și copii, cum că nu știu, se pare, să aplic disciplina, am aflat că la baiatul meu e, citez JALE și că e cel mai neastâmpărat. Afișând un zâmbet amar care se traducea ” nu îmi spuneți ceva ce nu știu, că doar sunt conștientă că e agitat” , am primit replica: nu râdeți că nu e nimic de râs! Am plecat de acolo plutind, eram și cu cea mică in carucior și nu am putut să intru după invatatoare in școală, am plâns pe drum, lângă copilul care era încântat de ce învățase in ziua respectivă și care îmi arăta mândru o bulină zâmbitoare… Mă doare sufletul când știu cât timp petrec cu el, cât vorbim, câte vorbim, încerc să il fac să fie responsabil, politicos, să iubească natura, am grijă de sufletul lui chiar dacă de multe ori cedez și ne mai certăm, îl asigur mereu că il vom iubi indiferent de ce va face. Sunt făcută praf! Mi-am chemat mama să vină la cea mică pentru a mă putea duce să am o discuție serioasă, care sper să aibă rezultatul dorit, am atâtea gânduri, atâtea argumente, tot ce îmi doresc e să ajungă cuvintele unde trebuie și să nu am un copil frustrat la nici 6 ani…

    • Petronela spune:

      de ce nu încerci alt tip de pedagogie pentru el? la Braşov s-a redeschis Waldorf, am predat cîndva în sistemul ăsta, e pur şi simplu minunat pentru copii.

  25. […] extrem de supărată şi indignată. Mă lupt de cînd sunt mamă cu sistemul ăsta comunist. M-am luat de piept cu toată lumea, dar sunt zile în care îmi pare totul în zadar. Cine o […]

  26. Roxana spune:

    Doamne cât de bine regăsesc în această scrisoare, cam tot ce am avut și eu să-i spun dirigintei copilului meu. Exact același gen de om. Copiii au fost mereu cei mai răi din școală, amenințările cu scăderea notei la purtare mi-au fost cântate de zeci de ori, notele slabe ale acelor copii răi au fost citite și la noi cu ”mândrie”, iar mămicile lingușitoare au ascultat cu bucurie cum se citeau notele bune ale copiilor lor. Ba mai mult am fost amenințată că mă pune să renovez toaleta dacă copilul meu mai stropește cu apă pe jos atunci când însetat se duce să bea apă din acele țâșnitori care sunt mai mult defecte (am rezolvat problema punându-i o sticlă cu apă la el). Am fost mereu mama care s-a revoltat la fiecare ședință, împotriva sistemului și împotriva dirigintei incapabilă să gestioneze o clasă, dar nu am rezolvat mare lucru. Diriginta, în mintea ei meschină, nu a făcut altceva decât să se răzbune pe copil. Oamenii de genul ăsta nu au ce căuta în învățământ. Pe mâna cui ne dăm copiii spre așa zis-a educare? E dureros. Mă învinovățesc uneori că nu am mutat copilul la altă școală, dar nu pot fi sigură că nu găseam același lucru și în altă parte.

  27. Serban spune:

    Perfecta descriere a sistemului.Chapeau pt.articol !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *