MENU

de • 27 septembrie 2014 • bucăți de mineComentarii (11)

prima zi de şcoală

 

Am fost întrebată de cei de la Bookaholic cum a fost prima mea zi de şcoală. Iată ce am răspuns:

Din copilărie nu am prea multe amintiri – acesta a fost mecanismul de apărare al creierului meu, să taie fără prea mult discernămînt hălci întregi de memorie. Măcelărie a făcut. Aşa se face că nu îmi amintesc nici dacă mă pici cu ceară, vorba bunei, prima zi de şcoală din viaţa mea, unde mama mi-era şi învăţătoare. Am sunat-o să o întreb dacă mi s-a petrecut ceva memorabil. A zis să scriu că era o zi frumoasă de septembrie şi eu eram emoţionată. No shit!

În schimb am imaginea limpede a primei zile de şcoală de liceu.

Era o zi pe atît de clară pe cît eram eu de tulbure. Locuiam într-un sat de lîngă Braşov, făceam naveta zilnic cu rata plină de muncitori şi ţigani şi duceam cu mine în curtea şcolii stigma de a fi o ţărancă printre orăşeni. Îmi părea că sunt cea mai prost îmbrăcată, urîţică şi prostuţă fată din întreg careul. Nu era nimic de capul meu. Ai mei erau nişte oameni simpli, nici săraci dar cu siguranţă nici avuţi, aveam coşuri şi haine din Turcia, nişte pantofi de care îmi era ruşine în picioare şi niciun cunoscut în liceu. Nici măcar nu ştiam să fumez, ca să mă remarc în vreun fel. Şi, pe deasupra, veniseră părinţii cu mine. Eram singura fată pe care părinţii o aduseseră la liceu, de mînuţă.

Am stat într-un colţ timorată, anulată, rugîndu-mă să se termine odată tot circul şi/ sau să dispară ai mei. Apoi l-am văzut. Era chiar el, băiatul de care mă îndrăgostisem fulgerător în ziua examenului de admitere. Bălai, dezinvolt, frumos să-ţi pierzi minţile şi să le mai găseşti după un an, doar pentru a le rătăci pentru altul. Cînd ne-au mînat spre clasă, m-am amestecat în cireadă, nu care cumva să mă vadă şi să mă dispreţuiască. M-am temut degeaba. Liceul meu era un liceu de fete, cu băieţi puţini şi vînaţi. Iar eu eram atît de insignifiantă încît nu m-a observat niciodată în anul în care l-am iubit fierbinte şi platonic, de la geamul coridorului de la etajul trei. I-am atras atenţia mult mai tîrziu, cînd a dat peste mine din greşeală pe scări şi, atunci cînd şi-a cerut scuze şi mi-a spus că îi pare rău că m-a speriat, eu am răspuns, stupid: nu mă speriu, treabă care i-a declanşat un hohot de rîs necontrolat şi maliţios. Cum ai zis, nu mă speriu?, a întrebat hohotind. Dar ce, eşti de la ţară?

Avea dreptate, eram de la ţară. O proastă care deşi ştia cum să spună corect, a scăpat o nerozie pe care nu avea să o mai uite apoi, niciodată. Am plecat capul, înmormîntată de ruşine şi aşa am rămas, mi-e teamă că toată viaţa.

 

Cum a fost prima zi de şcoală a altor scriitori contemporani, printre care şi a lui Teleşpan, minoritarul, citiţi aici, click. 

 

11 răspunsuri la postarea prima zi de şcoală

  1. Raj spune:

    Io nam fost timorat ca dv., dna Petronela, ci chiar vesel. Mam urcat pe scoala, ca sa ma dau dement, toata scoala ma privea, corpu didactic era inspaimantat, inv. a trimis repede dupa taica, ca stateam la 2 pasi, a venit taica si ia zis invatatoarei sa nu tzape la mine, ca sa nu ma arunc in cap, ma luat taica cu dulcegarii, a zis sa cobor ca sami dea bombo, am coborat si mia tras o scatoalca dupa care ma pupat ca am scapat teafar. La prima serbare am zis 1 poezie dar la 1/2 din poiezie miam pipait buzunarele nadragilor si am constatat ca mi sau terminat biscuitii si am inceput sa plang si am zis ca nu mai am piscuiti. Lumea a inceput sa rada. Poezia era asta: Dami taticule si mie, o lopata si-o mistrie, sa ma duc pe santier, sa ma fac brigadier, Cu manutele astea doua, Sa cladesc o tara noua, Tara noua infloritoare, Pentru clasa muncitoare .

  2. Raj spune:

    Invatatoarea era o evreica spre pensie. Iam zis „tanti”, a zis ca tanti e ma-ta, adica maica, apoi iam zis „tovarasa” , a zis ca tovarasa e ma-ta, adica tot maica. A zis sai zic „” doamna”. Iam zis doamna si mia zambit. Tinea mult la mine, ca taica ii dadea mere, pere, ca aveam livada, iar de Pastele evreiesc ii dadea 1 oae, pe care o sacrifica rabinul orasului, dupa 1 ritual al lor. Rabinu, canta, mormaia ceva si-i lua gatu.

  3. Raj spune:

    Am opservat io ca sunteti inmormantata de rusine, dna Petronela. Tre sa aveti m-ai mult curagiu. Datii reacu pa aia de va necajesc…

  4. Raj spune:

    Alde fratemiu al mare, in prima zi de scoala a cazut in cacat…

  5. Raj spune:

    Io am terminat liceul cu 6,33. Mai dadea taica cate 1 porc , 1 oae, ca sa nu ma lase tampitii aia corijent…

  6. Marga spune:

    Looool,haios rau Raj :):):)

  7. L. spune:

    Multumesc pentru ca ai scris despre acel ‘nu ma speriu’. Cred ca toti avem amintirile proprii ale unor momente stupide, penibile, inexplicabile, si care, desi aparent lipsite de importanta, continua sa ne urmareasca multi, multi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *