MENU
bell jar1

de • 29 septembrie 2014 • bucăți de mineComentarii (38)

clopotul de sticlă

Urcăm în rata Bacău-Braşov, căci trenuri nu sunt pe relaţia asta. Şoferul e gras şi soios. Plătim şi înaintăm pe culoar, eu cu rucsacul în spate, bigudiul mic mult mai lejer. Scaunele sunt ocupate în prima jumătate, găsim un loc mai ferit abia în spate. Pute, iar fie-mea se strîmbă grav: mama, oamenii ăştia au bani să se plimbe, dar de săpun nu au? De duş au auzit? Şşş, îi spun, vrei să ne-o luăm?

Ne aşezăm pe nişte locuri libere, la spatele autobuzului, îndes rucsacul sus, la bagaje. Mă uit împrejur. Lume nefrecventabilă. În faţă de tot, două doamne mai spălăţele, care vorbesc despre mănăstiri, popi, spovedanii şi împărtăşanii. Tare şi neîntrerupt. Genul habotnic, care linge icoanele şi se înghesuie la pupat moaşte. Cîteva femei grase şi stridente, cu voci sparte, de mahala. Doi cocalari cu muşchii la vedere şi tricou contrafăcut, de plastic. Cîţiva beţivi, fără dinţi, duhnind a alcool ieftin. Un domn decent, poate singurul, retras pe celălalt rînd, în spate. Doi bătrîni, el şifonat de la băutură, ea cu faţă de bunicuţă, cu guler de dantelă apretat şi gentuţă de lac. E cald în autobuz şi continuă să pută. Eu citesc, fie-mea îşi adulmecă aproape compulsiv eşarfa, să înlăture mirosul de stătut şi jeg din nări. Din faţă răzbat frînturi de discuţii despre slujbe de hram.

La Oneşti, autobuzul opreşte. Ne dăm jos, să lăm puţin aer. În autogară, o bodegă, intrăm să luăm o sticlă de apă. Bunicuţa cu guler apretat e în faţă, cere o sută de tărie la bufet şi o dă pe gît în două secunde. Icneşte a plăcere, pune paharul cu zgomot pe tejghea şi iese, lingîndu-şi buzele şi bălăngănindu-şi poşeta. Eu sunt cu falca picată de uimire. Şi părea genul de bătrînă cumsecade pe mîna căreia să-ţi laşi copilul, îmi zic. Cînd ne întoarcem la autobuz, zarvă mare. Mi se strînge stomacul. Cîţiva bărbaţi vociferează tare, se ceartă cu şoferul, care nu vrea să mai plece. Pasămite mutaseră nişte călători din alt autobuz, cu tot cu sarsanele – cîţiva saci de porumb, care nu încap în spaţiul special pentru bagaje, iar ceilalţi nu au loc de ei. Înjură, se insultă. Intervin şi două femei, cu voci sparte şi accent. Ne urcăm în autobuz, şoferul se lasă înduplecat de ameninţări să se suie la volan, dar îşi aruncă sudalme cu călătorii. Lumea vociferează tare, cearta se întinde ca o molimă printre scaune, pînă în spate. Oamenii stau în picioare, să audă şi vadă şi intervină mai bine. Un malac iese furios pe culoar, cu pumnii strînşi, sare la bătaie cu şoferul. Strîng telefonul tare în mîini, mă tem să nu iasă vreo încăierare, ce naiba fac cu fie-mea? Aş suna la poliţie, aş coborî, dar uşile sunt închise, atmosfera e tot mai încinsă, malacul a ajuns aproape de şofer, îl ameninţă cu bataia, şoferul cedează şi pleacă de pe loc. Cei cu porumbul urlă ci nu vî convini uăi, lasî cî ni rafuim în garî la Braşov, lasaţi şoferul sî conducî! Muierile oţărîte se oţărăsc şi mai tare cu vocile lor damblagite, noi ne-am făcut mici în scaun şi blestemăm clipa în care nu am putut pleca cu maşina. Încet, cearta se sfarmă, se disipează, abia dacă se mai aude cîte o voce ridicată care apoi se stinge.

Autobuzul opreşte la un popas. Şoferul ne anunţă pauză de 20 de minute. Sus e o biserică, habotnicele se duc să pună o lumînare, ceva. Restul lumii fumează, mai bea o bere. Eu sunt cu ochii pe bunicuţă, care se duce aţă la bufet, iar, şi cere o sută de tărie, o dă peste cap, apoi mai cere una, o suge şi abia apoi respiră. E lemn deja, baba, abia vine legănat spre autobuz. Eu mă minunez ca de cele sfinte.

Intrăm în secuime, baba sforăie. La fel şi jumătate de autobuz. Mă gîndesc că eu trăiesc sub un clopot de sticlă. Mi l-am făcut înadins. L-am populat cu oameni ca mine. Cu cărţi şi lucruri frumoase. Umblu prin lume sub clopotul ăsta. Circul cu maşina, mă duc doar unde vreau să mă duc, fac doar ce vreau să fac, frecventez doar oameni pe care vreau să îi frecventez. Lumea mea e sub clopotul ăsta şi e o lume frumoasă. Miroase frumos, nu pute ca în autobuzul ăsta. Sub clopotul meu, oamenii nu sar la bătaie, nu se insultă, nu au timbrul vocii hîrşit de alcool, bunicuţele nu se îmbată pulbere cu rachiu ieftin. Iar eu nu mă simt ameninţată şi înfricoşată. Şi e bine cum e.

Dar afară, dincolo de clopotul meu, lumea adevărată aşa e. Oamenii mulţi nu sunt ca mine sau ca tine sau ca cei pe care îi întîlnesc eu în fiecare zi, în lumea mea. Oamenii mulţi, ăia care votează, ăia care îmi decid mie destinul, ăia care decid soarta ţării ăsteia sunt ca cei cu care am călătorit în autobuz. Afară, în lumea reală, de dincolo de clopotul meu, e multă răutate, violenţă, lăcomie, insolenţă, nesimţire, habotnicie, îndărătnicie, mizerie sub toate formele ei şi mai ales prostie. Prostie crasă, rotundă, goală, care te înhaţă şi te izbeşte în plin. Căreia nu ai cum să îi ripostezi, căci prostia nu ştie de argumente.

Şi mi se face frică.

38 răspunsuri la postarea clopotul de sticlă

  1. Luminita spune:

    Si in lumea mea miroase frumos si mi-e bine! Dar ce ne facem cu votantii ma intreb?

    • Petronela spune:

      Ne ducem şi noi la vot. Că altfel degeaba ne plîngem.

    • Luminita spune:

      Da! Ne ducem!

    • Raj spune:

      Io votez cu pesedeul, dna, ca imi da galeata de plastec, faina, fasole, zaar. Votes si cu Stalin daca oi avea un ce profit…

    • Velu spune:

      Raj, esti imbecil! (scuzati limbajul doamna Petronela). Chiar daca trolezi.
      Pentru ca nimeni nu te opreste sa iei galeata de plastic si kilul de ulei si sa votezi cu cine vrei. La asta te-ai gandit?
      Ce muie perfecta ai da politicienilor corupti sa le iei darul (de la toti) dar sa votezi cu aialalti, care nu dau nici o galeata, de exemplu.

    • Petronela spune:

      Raj nu e imbecil. E doar funny.

    • 3.14... spune:

      Pana nu se schimba cei de se vor alesi nu prea vad cum se poate schimba ceva chiar de-ar fi prezenta de 100% la vot. Alegi dintr-un singur lot de neispraviti impinsi in fata de diverse gasti care finanteaza, absolut dezinteresat, circoteca numita campanie, pentru ca stiu ca vor scoate de n ori banii. Difera doar numele. Ar trebui sa ne plangem ca nu face nimeni nimic sa schimbe modul cum se „selecteaza” si cum ajung „oameni politici” diverse exemplare nefericite care ne fericesc apoi pe noi… poate intr-o alta viata.

  2. Din pacate „ei” sunt mai multi decat „noi”.

  3. 3.14... spune:

    Bun venit in noua romanie!
    Nu ei ne (iti) decid destinul ci doar cei care votati de „prostime” ar trebui sa lucreze pentru tara asta, sa-i intereseze cat de putin, sa vada ca-s deja 20% analfabeti si nu doar sa fure pana le crapa obrazul de mangalita.
    O sa fim o rezervatie de clopote.
    E bine totusi, ca n-ai avut nevoie de pasaport ca sa treci prin marele tinut… si fara cal.

  4. Costica Jurubescu spune:

    Partea proastă este că poate fi și mai rău, mult mai rău ! Am lucrat mulți ani în ”coșul cu rufe murdare” al societății românești și am avut astfel ocazia să cunosc toate formele de manifestare din această categorie. Probabil sunt eu prea pesimist dar nu cred, sincer, că prin vot vom putea schimba ceva. Din păcate !

  5. 3.14... spune:

    Prin vot in sine nu se poate schimba ceva daca trebuie sa alegi dintre aceleasi exemplare mioritice impartite eventual in diverse gasti denumite partide…care cica au si „doctrina”… diferita! Numa’ politica nu fac acesti manelisti cocotati in varful gramezii.
    Indiferent cine pe cine voteaza, rezultatul va fi cam acelasi.
    Un ajutor social, ceva? Platit de fraierii care muncesc. Pentru doamna cu rachiiuu de saracie…
    Ca doar are gentutza de lac! Anumite detalii, aparent minore, din scriitura ta, imprima niste salturi fantastice in tabloul imaginar.
    Cred ca mergeam pe jos sau deturnam autobuzul… 🙂

  6. Ram spune:

    la dracu
    iar imi vine sa fiu sfatos, asa ca tac 🙂
    (vezi , evoluez)
    btw, salutari, ca nu ne-am mai citit o vreme 🙂
    pe aici e toamna si e o toamna faina cu oameni surprinzator de faini

  7. Mircea Banu spune:

    Prin sticlă vezi, deci clopotul tau e cel puţin din sticlă opacă dacă nu chiar alamă

  8. Raj spune:

    Io dupa mama is din Bacau, dna Petronela. Dupa taica suntem letoni, ca bunicu o venit dupa ceau intrat balticii in imperiul suvietic. Au fugit care incroto, unii in slovacia, unii in Romania, unii in ungaria. Chestia asta am povestito pa larg la Dna Ana. Deci, daca dupa mama is moldo imputit, ati vut sa faceti referire la mine cu moldo soiosi si betivani ? Nu accept raspunsuri in 2, trei s-au mai multi peri…

  9. Raj spune:

    Nu mai pomeniti pe necuratu, dnu RAM. Ati zis dracu. Nu taceti, mai bine fiti sfatos. Credeti ca berea la pet lasata juma de ceas la soare, isi schimba propietatile ? Adica i se duce din tarie ? Am gasit 1 loc unde sami ascund sticla. Dupa masina der spalat, acolosha nu umbla grasa de nevastamea cai frica de curent… Va pup cu drag pe frunte, dna Petronella !

  10. Și mie îmi este frică. Mai ales de ziua în care nu voi mai putea ieși din clopot să-mi cumpăr o pâine.

  11. Raj spune:

    E clar ca tre sa ma epilez pe umeri, pept si picioare. Cu atata par, numi mai dau astia dela primarie ajutor de incalzire pt. la earna….

  12. Raj spune:

    Vecina mea Rodica are tatele prea mici,are doar sfarcuri. Parca nici sfarcuri, ci 2 negi…

  13. dojo spune:

    Si noi ne-am ‘tinut’ de parte de lumea asta pe care o descrii, dar care exista, clar. Ne facem concediile unde e curat si civilizat, mergem cu masina, nu frecventam niciun loc care ar putea sa ne aduca in situatii ‘ciudate’, ne spalam, vorbim civilizat, ne crestem copilul cu rabdare etc. Lumea ‘adevarata’ insa nu este asa, noi nu suntem reprezentativi.

  14. Olivia spune:

    Ca sa se simta cetitorii mai bine.. ca si prin alte parti, padure fara uscaturi nu e. Eu pe aci in Germania tot cu masina peste tot, si tot cu clopotul dupa mine. Numai mama, care mai ia tramvaiul, imi spune, eei, ce stii tu, ce poame se urca prin tramvai… mame cu bebelusi si cu tigara in gura… adolescenti beti.. betivi de toate varstele.. Sunt peste tot, carevasazica.

  15. Ilie spune:

    Ma iertati va rog, daca am prea mult noroi sub talpa! Vreau sa spun ceva cetitorilor domniei voastra , si nu o voi face din clopot, ci din afara lui.
    Cine nu merge la vot, e un bou , sau o vaca, sau ambele, dupa caz!

    In rest, sa fim sanatosi!

    • 3.14... spune:

      Bine ca ne-ai adus lumina, altfel eram terminati… cum de nu ne-am dat seama?! Cata inteligenta! mai rar.
      Sa fii sanatos!

    • Ilie spune:

      Ma iertati Domnu’ Pi! Daca as fi balbait, v-as spune PiPi, dar nu-s. Is cam nerod de felul meu si am si fost boland de prunc, motiv pentru care ma prind greu daca nu mi spune pe sleau. Cu ce v-am gresit? Care-i baiul ce v-a mistuit in asa hal orgoliul masculin de v-ati rapezit la mine mai ‘nainte de a ma amusiza pe’ndelete?

  16. 3.14... spune:

    Daca ai impresia ca orgoliul masculin are ceva cu votul sau cu cine merge/nu merge la vot, atunci balba ta e si de logica, doar verbala. Nu e nevoie sa aduci limbajul tau elevat aici, pentru a parea mai natural, poti sa-ti spui parerea fara sa apelezi la numele prietenilor tai atat de cunoscuti. Daca moderatoarea/proprietara blog-ului te accepta e perfect. Se zice ca traim intr-o tara libera.
    Iar de amusinat, cred asta faci tu cu balba ta. Se pare ca pruncia a lasat urme adanci.

  17. Petronela spune:

    aoleo, copii, bărbaţi, nu ne liniştim un pic?

    • Ilie spune:

      Mă iartă doamnă, rogu-te! Intrat-am în salonul tău doar să mă’ncînt, să râd și uneori să plâng. Nu sunt mojic, nu am nicio intenție să te supăr pentru ca îți murdăresc frumosul covor din minunatul salon. Dac-am inoportunat, să-mi spui . Voi pleca, negreșit.
      Pân atunci, sărutări respectuase de mâini și bătăi onorate din carâmbi de cizme!

  18. 3.14... spune:

    copii, barbati nu mai sunt…

  19. Alexandra spune:

    Buna dimineata! Este prima zi in care iti descopar blog-ul. Este uimitor. Ca o carte buna din biblioteca bunicii pe care ai ocolit-o ani de zile pentru ca nu ti se parea deloc atragatoare, iar cand o deschizi nu o mai lasi jos.
    La acest articol pot sa iti raspund ca intamplarea ta este una din miile care se intampla zilnic, si care lovesc „clopotul de sticla” al multor altora. Acelasi soc l-am avut cand chemam tineri de varsta mea la interviuri si observam ca nu cunosc o boaba de limba straina. Daca mie mi se pare normal sa te descurci foarte bine intr-o limba straina, nu inseamna ca si alte zeci de mii de tineri gandesc la fel.
    Uneori chiar stau si mai discut cu prietenii mei, ca, in cazul in care normalitatea este data de majoritate, atunci avem grave probleme. Noi suntem de fapt anormalii, cei care stau in calea „intrun”, „intro”, „ia”, „iel” din DOOM.
    Sa ai o zi frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *