MENU

de • 30 septembrie 2014 • adevărurile meleComentarii (6)

cum mă fac eu eroină

Că-mi place să fac mişcare şi sunt sportivă s-au prins pînă şi heitării mei. Mai demult, citeam un comentariu pe un blog care mă terfelea, în care un domn ce ştia înspăimîntător de multe detalii despre tot ce fac eu pe internet (treabă care trăda un mic stalking sau cel puţin un interes nesănătos)  îmi reproşa, printre altele, că îmi etalez braţele şi picioarele lucrate. Ce să fac acum, dacă nelucrate nu am? Dacă aveam, mi le etalam pe alea. Dar eu fac sport de cînd mă ştiu. Şi nu atît pentru estetic, cît pentru sănătate şi tonus psihic.

De cîteva luni, am lăsat-o mai moale, căci anemia severă pe care am căpătat-o m-a ţinut mai mult pe exerciţii statice. Nu am mai alergat atît, nu am mai sărit la Kangoo. Aşa că mă simt complet neatrenată acum. Iar peste trei săptămîni am de alergat o cursă de 7 kilometri prin pădure, cu obstacole, în calitate de ambasador al proiectului umanitar al celor de la asociaţia Happy Moms, Braşov Heroes.

Detaliile evenimentului sunt aici.  În total sunt 13 proiecte pentru care poate alerga oricine se simte în stare. 7 kilometri sau 4.

Personal, găsesc o treabă foarte mişto cursele care au ca scop proiecte umanitare. Am în jur o mulţime de oameni care trag la maratoane sau semimaratoane, unele pe creste de munte, şi pe care îi admir foarte. În urmă cu cîţiva ani, mai exact aproape 10, am băgat şi eu aşa ceva, în munţii Făgăraş, din Valea Sîmbetei pînă pe Moldoveanu şi înapoi, greu cu spume. Mă gîndesc că poate de la anul, după ce îmi revin complet, m-aş înscrie şi eu măcar la un semimaraton, să îmi forţez un pic limitele.

Pînă atunci, însă, o să ies să mă antrenez puţin pentru cursa din 19 octombrie care se anunţă a fi cel puţin fun. Scriu postul ăsta în speranţa că voi mai găsi şi alţi oameni cu chef să facă fapte bune şi sport în acelaşi timp, alături de mine. Sigur, se poate şi doar dona pentru proiectele înscrise, însă nu e păcat să nu alergăm împreună? Prin pădure? ;)

Se ştie că fetelor le plac eroii, iar băieţilor, eroinele!

6 răspunsuri la postarea cum mă fac eu eroină

  1. Ionut spune:

    Ne vedem la start 😉

  2. Peligrad Sorin spune:

    Felicitari Petronela! Intr-adevar, este mai mult decat „doar sport”, ci o aliniere a valorilor proprii la valorile comunitatii! Succes tie si cauzei pe care o reprezinti! Esti o eroina, nu? 😉

  3. dojo spune:

    Nici eu nu am mai facut sport cam de un an, cand am renuntat si la inot, ca nu pusca bine cu sarcina (aparusera niste contractii, care pe mine nu ma deranjau, dar mi s-a zis sa o las moale, ca nu mai am 20 de ani :)). Acum fac ‘sport’ cu fii-mea si ma lucreaza un pic, ca e mereu in miscare. Abia astept sa inceapa sa mearga si atunci iar misc mai mult. Cred ca is singura mama din cartier care e atat de pasionata de miscare, astealalte is disperate ca le tot plimba puradeii 😀

  4. Mihai spune:

    Pacat ca eu stau unde a intarcat baba Vrancioaia iapa , ca as fi venit si eu sa alerg cu voi.Eu de alergat ,alerg oricum pt mine , dar e mai fain sa alergi si pt altii.

  5. Gina Bradea spune:

    Frumos, Petronela, felicitari pentru tot: si pentru articol, pentru tonusul tau, pentru competitia aceasta..efectiv pentru tot. Tare mi-esti draga!
    Daca eram in tara, dadeam o fuga la Brasov si chiar daca nu puteam participa la maraton complet, macar mergeam in ritm cat de cat alert 🙂 .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *