MENU
IMG_7979

de • 8 aprilie 2014 • bucăți de mineComentarii (6)

fuga

Stau întinsă pe bucata asta de lemn, cu fiecare muşchi zvîcnind dupa efort. Mi-a lipsit să alerg prin pădurea mea. Deasupra, niciun petic albastru de cer, doar o pătura gri de nori cumulonimbus. Inspir-expir aerul uşor umid, de pămînt reavăn şi ierburi amestecate. N-au inflorit încă teii şi nici socul şi totusi în aer stăruie un miros dulceag de floare trecută.
Am alergat încet intîi, cu atenţie, apoi m-am lăsat purtată de poteci şi şapca cachi şi am alergat tare, cu bucurie. Am lăsat aminele să se reverse, să mă inunde. Am zîmbit copacilor bine-ştiuti şi mierlelor şi cintezoilor şi tufelor de zmeură sălbatică.
Auzi cum foşneste umed pădurea deasupra mea, cum se ceartă şi uguie păsările, unele ascuţit şi strident, altele domol şi cald, fiecare o altă vietate, alt destin.
De nicăieri nu se aude cucul.

6 răspunsuri la postarea fuga

  1. ILUZIA spune:

    fraierii pleaca la lucru !

  2. george spune:

    scurt, frumos si, in plus, mi-a creat mie o problema cu aerul ala „umid”.
    exista acest cuvant sau era „umed”? intreb umil, fara nici un alt scop in afara de a relaxa neuronul cu acel cuvant, adica deh, daca exista, am mai invatat ceva :))
    bafta si….as vrea sa citesc mai mult, mai des din ce scrii, imi place.

  3. Roxana spune:

    Aici teii au inflorit… 🙂 .. in Timisoara..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *