MENU
cartebun

de • 20 octombrie 2014 • aliveComentarii (17)

Bun de Tipar

Îmi trebuie un weekend liber, pe care să îl decretez al meu, în care să nu am niciun deadline, nicio cursă de alergat, nici treburi de mamă şi femeie. Îmi trebuie vital să plec două zile, să îmi iau lumea în cap şi să mă odihnesc, să nu mai fiu pe ceas în fiecare secundă. Dacă nu, mă prăbuşesc şi mor.

Aşadar, am alergat cursa cu obstacole de 7 km. Mi s-a părut scurtă, mă aşteptam la mai mult şi deodată s-a terminat. Nu a fost uşor, dar a fost foarte mişto alergatul prin pădurea de octombrie. Mi-am propus să nu opresc antrenamentele nici pe frig, iar de la primăvară să alerg la curse mai lungi, semimaratoane gen.

cursa

înainte de cursă

cursa1

în timpul cursei

final cursa

după cursă

Apoi, aseară am dat bun de tipar pentru „alive”. Am recitit manuscrisul pentru ultima dată. E o carte mişto. Pentru că citisem pe un grup de blogăriţe unde nu ştiu cine naiba m-a adăugat, că mă tot trezesc în felurite grupări şi grupuleţe, cum o doamnă spunea că eu mi-am publicat blogul la prima carte, aş vrea să fac nişte precizări, ca să fie totul clar. (Nu, nu la Lorena mă refer, este un război, poate pentru voi, eu nu am nimic cu ea, dimpotrivă, în acest weekend, în timp ce aşteptam nişte oameni mai buni decît mine la alergat printre care şi Viforel, fostul meu soţ, la Azuga Trail Race să termine semimaratonul pe un vînt şi o ploaie cumplite, am stat în habitaclul cald şi am citit romanul Lorenei, Dona Juana, care m-a impresionat plăcut şi pe care vi-l recomand, dacă vă place literatura erotică şi nu sunteţi genul care leşină cînd citeşte cuvinte care încep cu p). Revenind, am de făcut următoarea precizare. Nici prin cap nu mi-ar trece să îmi public blogul, care este un bazar, o salată cu pamflete, texte literare, opinii şi jurnal. Însă, ca şi în prima carte, şi în aceasta, de proză scurtă, am inclus cîteva texte pe care le-am publicat ŞI pe blog. Şi multe alele, care nu au fost publicate nicăieri, ci au fost scrise special pentru ea. Cele de pe blog vor apărea la categoria „alive şi vor avea marcat, la final, faptul că fac parte din volum. Nu văd nimic greşit în a include într-o carte, pe hîrtie, un gen literar pe care am avut chef să îl pun şi pe blogul meu. Am vrut să clarific acest lucru, pentru „criticii” mei, lucru pe care nu îl voi relua.

Aşadar, azi intră la tipar a doua mea carte. Iar am plîns de emoţie şi bucurie, iar sunt praf, iar începe tăvălugul, taman cînd ziceam că am nevoie de odihnă. Nici măcar discursul pentru Conferinţa Viitorului de joi nu am reuşit să îl termin, deşi jur că am lucrat la el în weekend. Şi apoi mai am una, la Braşov, de data asta, şi apoi încep lansările, la Braşov, apoi la tîrg la Gaudeamus, apoi stop, că vin sărbătorile şi om sunt şi eu. Iar anul ăsta… ei bine, anul ăsta minunat va avea şi pentru mine un Crăciun mişto. Iar după, după oi merge şi prin ţară, dacă nu decedez între timp.

17 răspunsuri la postarea Bun de Tipar

  1. Violeta spune:

    Izoleaza-te si odihneste-te,daca vrei sa vezi cat de sexi o sa arati la 60 de ani!Daca o tii tot asa,s-ar putea sa descoperi ca nici Duracell nu te mai salveaza….

    • Petronela spune:

      oh, cunoaştem. cineva îmi zicea azi să renunţ la ceva din ce fac. la ce anume? să scriu? să muncesc? să fiu mamă? să fiu iubită? la naiba, nu mă pot hotărî. :))

  2. Mica spune:

    Te as astepta cu flori in gara sau la intrarea in oras, daca ai veni si la Craiova 🙂

  3. fericirepesegmente spune:

    Tu esti nemuritoare, nu pleci nicaieri 🙂
    Congrats, once again. Hai cu lansarea, can’t wait.

  4. ladybug spune:

    Abia o astept! 🙂
    Felicitari, le meriti!

  5. Raj spune:

    Stati linistita ca nu decedati intre timp

  6. Dana Lalici spune:

    Draga mea ( pot sa iti spun asa „draga” adica, daca asa simt, corect, desi esti ani lumina in fata mea la o mie si unul de lucruri?) abia astept sa te citesc. Imi pare numai rau ca te-am descoperit tarziu, pe tine si blogul tau, dar am recuperat repede. E o realizare extraordinara aceasta a doua carte si va bucura pe multi. Si pe mine.
    Da, stiu, e un comentariu banal asta, dar zau nu e de complezenta. Doar ca asa mi se intampla, imi mor vorbele alea neasemuite in gura cand dau de tine si ma trezesc banala, dar cu o emotie calda si buna.

    • Petronela spune:

      draga mea, mă bucur să îmi spui aşa. nu e nimic banal într-o emoţie. în plus, sunt sigur mai jos cu cîteva zeci de trepte faţă de piedestalul unde pari să mă fi pus. om sunt, ca toţi ceilalţi, şi nimic din ce e omenesc nu îmi e străin. îţi mulţumesc pentru vorbele bune şi calde.

    • Dana Lalici spune:

      homo sum, humani nihil ad me alieno puto…uite, vezi ca te-am pus corect pe piedestal? Am fost profa de latina. Cum ai stiut tu sa spui ce e mai potrivit? 🙂

    • Petronela spune:

      pfoai, să fi ştiut că eşti profă de latină, cîrc mîrc nu ziceam! io în afară de două dictoane, nimic nu sunt în stare!

  7. Raj spune:

    Ete na si cu latinii astia ! Romanii mancau intr-o rana, tolaniti, mare lucru si cu ei, elenii au fost leaganul civilizatiei. Nu-mi place cand discut cu profesorii, am fost nevoit acua sa scriu despartit, cu virgula. Io am fost loaza in liceu, a trebuit sa iau note de trecere ca sa-mi ai taica Dacia 1310. Cel mai mult mi-a placut istoria, ca aveam o profa, o bunaciune. Acuma scriu aicesa ca dna Petronela ii frumusica foc si as tzuca gurita aia frumoasa. Si io stiu 2 dictoane, ambele cep cu litera p, nu pot pentru ca sa le zic aicea, ca am educatiune…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *