MENU

de • 19 mai 2016 • bucăți de mineComentarii (12)

Vița. Victoria.

A fost beteagă rău mama mare. A avut dureri mari, au secat-o de puteri, a slăbit, nu a mai coborât din pat. A venit și preotul din sat, prietenul ei, să o împărtășească. Mi-a zis mama că e tare rău, e schimbată, nu mai poate ajunge nici la baie singură și m-am speriat. Am adormit rugîndu-mă să se facă bine și a doua zi am plecat să o văd. Nu aș fi suportat gîndul “să se ducă-n deal” fără ca eu să apuc să mai vorbesc cu ea. Copiii au zis că vin și ei, că vor să o vadă.

Era în picioare, ținîndu-se de masă, cînd am găsit-o. În camera ei, care seamănă izbitor cu camera mea din copilărie, căci toată mobila în care am crescut eu se află acum la ea. Mama-mare doarme pe canapeaua pe care am dormit eu, cu biblioteca sub care am scris, eu și sor-mea, Adi te iubesc, ești viața mea, Cipri, nu pot trăi fără tine, de ce m-ai părăsit și alte inscripții de amor juvenil.

Acum e mai bine, ne zice mama. O fost tare rău, dar după injecții, e mai bine. N-a vrut să ne lase să chemăm doctorul, că dacă o duce la spital, ea ce se face, și noi, proastele, am ascultat-o. Acum, de cînd o văzut-o doctorul, e mai bine. Mari dureri o avut, de spate, zicea să facem o groapă și să o îngropăm de vie, numai să nu o mai doară.

Se bucură cînd ne vede. Nu se poate așeza singură în pat, o ajutăm noi. Hoho, zice, mînă de bărbat!, apoi rîde. Mama-mare e hîtră și cînd e așa de beteagă. Sper că nu ai de gînd să dai ortul popii, îi zic. Lasă, tu, băiată, că o fost popa aicia, o zis că sunt ca mama lui, m-o împărtășit și mi-o zis să nu care cumva să crez că acuma mor dacă m-o împărtășit, că el mi-o citit ca să mă fac bine. Păi să te faci! Să știi că acum aș vrea să mai trăiesc cît să-mi văd și strănepoata asta… Sor-mea va naște în iulie, așa că mă liniștesc, e un plan bun ăsta, e bine.

13238924_636888849793305_5855682624444847765_n

Rămînem doar noi două. O mîngîi pe pielea pătată, zbîrcită, a frunții. Știi că te iubesc cel mai tare, da? Eu vă iubesc pe toate la fel. Știu, dar eu te iubesc mai tare. Hapăi ai și de ce, băiată, că pă toate v-am șters la cur, nu v-am bătut, am fost bună cu voi. Ai fost, mamă-mare. Și pă fetele tale le-am șters la cur. Le-ai șters. Dar acu’, mi-am trăit traiu’, mi-am mîncat mălaiu’. Auzi, mamă mare, ți-e frică de moarte? Ba nu mi-e frică! Zîce că acolo mă așteapă mama, tata, frații și surorile mele, că noi am fost nouă și eu sunt a mai mică, am patru frați și trei surori care or murit. Și omu-mnio.  De cînd aștept să mă ia Mniezo și să mă întîlnesc cu omu-mnio. Se uită cu ochii ei decolorați de boală, atinși de orbire, cu care vede tot mai rău. Tu băiată, poate io oi muri și nu mai știu, tare aș vrea să te văz că ești fericită. E om bun omul ăsta al tău, io așa îl văz, bătrînă cum sunt, îl văz că te iubește, să te porți bine cu el! Rîdem. Samănă și la nume cu tată-to mare. Io așa îl văz, că e bărbat. Ălalalt, artistul, nu era bărbat, io nici nu știu cum te-ai culcat cu el, io nu m-aș fi băgat în același pat! Rîde iar. Tu știi cum am trăit eu cu omu-mnio, că am trăit destul de bine. Așa să știi, că amîndoi trebe să vrea același lucru, să nu te pui contră. Auzi, tu mamă mare, da’ tata mare te-o înșelat! Dă din cap. M-o înșelat… da’ așa să știi, că mi-o cerut iertare și io l-am iertat. Apăi nici nu o fost vina lui, aia s-o țînut de el, da’ eu așa am judecat, lasă să se ducă și să se sature!

Lasă capul pe pernă, închide ochii. Apoi: auzi, tu băiată, apăi cînd e ziua ta? 1 mai? Nu, mamă mare, pe 2 mai e ziua lui tata. Pe 7 mai? Nu, pe 7 e ziua ta, ai uitat? Calcă-le nevoia de medicamente, ce m-or prostit la cap, nimnica nu mai știu. Da’ cutremurul cînd o fost? În martie, mamă-mare. Așa e, vezi, că mă-ta era gravidă, în mai te-o născut, nu mai judecă capul ăsta prost. De auzit, nu mai auz. De văzut, nu mai văz. Nu am putut să îți citesc niciun volum, așa am ajuns.

Dincolo, în bucătărie, ai mei se uită la o poză veche, distrusă de timp și prea mult umblat, cu mama-mare tînără. Victoria. Vița. Era frumoasă ca o artistă, în tinerețe, zice mama. Niciuna nu semănați cu ea, numai eu, decide fie-mea a mare. Știu poza aia, de cîte ori mi-a arătat-o bunică-mea, mîndrindu-se. Bunică-mea, pe care nu am văzut-o aproape niciodată cu capul descoperit, și care a ținut sub batic, pînă acum, aproape, coadă lungă și albă împletită și apoi înfășurată într-un coc prins cu ace. Și pe care o pîndeam, să-i văd părul lung, de cosînzeană ajunsă la senectute, părul ei mereu ascuns, cu lungimea și frumusețea lui fascinante.

 

vița

Cînd plecăm, o ameninț: vezi să nu care cumva să mori! Ridică din umeri: apăi, tu băiată, de moarte nu scapă nimeni. Ce vrei, să moștenesc pămîntul?

 

 

12 răspunsuri la postarea Vița. Victoria.

  1. dyamisi spune:

    Emotionant, sensibil si trist… multumesc pentru inca o lectie de viata, sa alegem sa fim acolo langa cei dragi pana cand nu este prea tarziu. sanatate multa pentru mama mare!

  2. elena spune:

    Nostalgie ! Cred ca toate bunicile sunt la fel adica simplu mama mare s-au o mai alintam mam’mare.

  3. Andreea spune:

    Mereu ma emotioneaza pana la lacrimi postarile despre „mama mare”… pentru ca sunt atat de sensibile, din suflet si pentru ca iubesc atat de tare toti batraneii! Putere multa si sanatate lu’ mam’ mare!

  4. D.T. spune:

    Tu să nu crezi că dacă nu răspundem pe aici, nu citim. Citim și dup-aia ne gândim. Numai că dup-aia nu prea sunt multe de comentat, pen’că nu mai avem cuvinte, le-ai luat tu pe toate și le-ai pus acolo.

  5. Mihaela spune:

    Frumos nume de mamă mare.

  6. o femeie spune:

    emotionant…O mama mare :). Cati copii a crescut?

  7. Radu Mihai spune:

    🙂

  8. geanina spune:

    Foarte frumoasa si emotionanta traire, ce bine ca reusesti s-o redai, imi aminteste de bunica mea, care a fost mult mai trista, multumesc Petronela, ma bucur ca mi-ai raspuns si ca te-am gasit! Pe curand, Geanina

  9. Anca spune:

    Băiată… Ce frumos! ☺️

  10. Ramona spune:

    Of cata bucurie petru ca o poti auzi, cata tristete ca se pregateste de marele drum…Bunica mea m-a pregatit sa nu sufar cand nu o sa mai fie ea , la fel vorbea ca si bunica ta, insa cand a murit am suferit ingrozitor. Multumesc pentru textele cu suflet scrise!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *