MENU
premiu diana

de • 7 noiembrie 2014 • adevărurile meleComentarii (42)

umilinţa de a fi sărac

Speram să nu scriu atît de repede, din nou, despre Diana, fetiţa pe care încerc să o ajut. Şi nu cu gustul ăsta metalic în gură. Speram să vă povestesc, pe 22-23 noiembrie, cînd ajung la ea cu lucrurile şi banii strînşi pînă atunci, că e fericită şi se bucură de daruri, că mama ei va avea cu ce să cumpere lemne pentru toată iarna, cu ce plăti facturile şi ce îi da fetei de mîncare. Voi face şi asta, atunci, dar pînă atunci vreau să-mi strig indignarea, să-mi urlu neputinţa faţă de mizerabilul sistem de învăţămînt românesc care calcă pe sufletele copiilor, să îmi strig dispreţul faţă de umanoizii care trec drept dascăli dar sunt doar nişte călăi plini de dispreţ faţă de copii.

Ieri am vorbit cu mama Dianei, după ce aflasem că Diana a venit de la şcoală plîngînd în hohote şi a plîns toată ziua, pînă a adormit. Miercuri a fost chemată şi umilită de corpul profesoral, care i-a reproşat că a făcut de rîs şcoala din Poiana Cîmpina cu „fiţele” ei şi au vrut să îi retragă titlul de preşedinte al şcolii din acest motiv. Mai exact, gestul meu pentru acest copil este umilitor pentru domnii profesori din Poiana Cîmpina, care au batjocorit-o pentru că este săracă iar cineva, din exterior, vrea să facă ceva pentru ea să aibă o iarnă mai uşoară. Nu i-a fost retras titlul, pentru că, înţeleg, a intervenit primarul din localitate, însă a fost făcută de rîs la şcoală, umilită, copiii o batjocoresc iar profesorii fac mişto de postul meu de atunci pe Facebook. Am descoperit cu stupoare că cea mai înverşunată dintre doamnele profesoare, cea de franceză, mă are la follow pe Facebook. Să vă fie ruşine, doamnă! Vă informez că azi am făcut plîngere la Inspectoratul Şcolar din Prahova şi voi urmări să fiţi sancţionaţi cei vinovaţi de umilirea acestui copil, împreună cu doamna directoare a şcolii. Faceţi de ruşine meseria de dascăl! Diana este un copil care a luat premiul întîi în fiecare an de şcoală. Un copil sărac, care locuieşte în condiţii greu de închipuit. Şcoala dumneavostră, dumneavoastră personal ar fi trebuit să fiţi primii care să o ajute pe această fată. Nu numai că nu aţi făcut-o, dar aţi umilit-o pentru că altcineva a vrut săo ajute. I-aţi spus că e săracă şi v-a făcut de rîs şcoala şi aţi vrut să îi retrageţi un titlu cîştigat cu muncă de acest copil.

Cu ce anume v-a făcut de ruşine şcoala acest copil de nota 10? Cu faptul că e sărac? Tot aşa cum ruda săracă, de la ţară, îşi face de ruşine ruda bogată, de la oraş? Sau poate v-a făcut de ruşine faptul că s-a aflat că nu aţi ridicat un deget pentru acest copil? Care este motivul pentru care aţi vrut să îi retrageţi titlul? Fiţi convinsă că voi primi răspuns la aceste întrebări. O să mă asigur că nu o veţi mai trata cu dispreţ şi că nu o veţi mai umili.

Nu ştiu cum va putea uita acest copil scenele şi nedreptatea pe care i-aţi făcut-o. Abuzul. Iată ce mi-a scris mama ei : Cand mi-a sosit fata de la scoala plansa si tulburata, imi tremura inima, pentru ca ea nu vorbea foarte coerent,si eu m-am gandit la ce era mai rau..Cand mi-a explicat, am mers cu ea in Consiliul elevilor la primarie, acolo am vorbit si cu domnul primar, doamna secretara,si in final cu doamna directoare a scolii. Domnul primar s-a aratat intelegator, sustinand-o sa continue in functia de presedinta a copiilor din scoala. Doamna Directoare, care in prima instanta nu a vrut sa comunice cu mine,in final si-a cerut scuze in numele colegilor. I-am explicat ca o stare emotionala de o astfel de avengura nu se poate spala cu simple scuze. Copilul este traumatizat si cred ca vor mai aparea situatii de genul, atat din partea respectivelor profesoare, cat si din partea copiilor.

Sunt extrem de supărată şi indignată. Mă lupt de cînd sunt mamă cu sistemul ăsta comunist. M-am luat de piept cu toată lumea, dar sunt zile în care îmi pare totul în zadar. Cine o să-i schimbe pe oamenii ăştia? Cînd îi va respecta sistemul de învăţământ pe copiii noştri? Cum este posibil să umileşti şi abuzezi un copil atît de bun şi modest ca Diana pentru că e sărac?

Mi-aş dori să nu se îngroape povestea asta, undeva la Inspectoratul Şcolar, aşa cum se întîmplă de obicei. Oamenii ăia care au abuzat de funcţiile lor să fie sancţionaţi. Asta nu o va mîngîia pe Diana, dar măcar va seta un exemplu. Poate…

Postarea despre Diana e aici. Celor care aţi răspuns, vă mulţumesc din suflet. Sper măcar ca bucuria pe care o va simţi cînd mă voi duce la ea cu tot voi strînge pînă atunci să îi aline tristeţea princinuită de dascăli.

Am ataşat cîteva dintre diplomele Dianei. Să vă arăt şi vouă pe cine au umilit doamnele profesoare.

diploma1diplome dianapremiu diana

42 răspunsuri la postarea umilinţa de a fi sărac

  1. Gabriela spune:

    nu vreau sa comentez decat un aspect- mama ei are un mod de a se exprima care in mod sigur le umileste pe profesoarele fetei – putini oameni se exprima frumos, coerent si asa cum o face ea

    e cineva in bucuresti care ar putea primi de la mine niste hainute pentru ea? ( nu sunt noi dar in stare buna si stiu ca la tara prin curte prind bine)

  2. bianca spune:

    Of, Doamne… am pielea gainii pe mine, cum se zice, si nu din cauza frigului. Cata rautate…. Dar asta se intampla peste tot, in toate scolile, si eu sunt nefericita mama a unui copil care are de suferit din cauza unui astfel de comportament.

  3. Gina Bradea spune:

    Offfffffffffffffffffffffffffff,mama care faci gogosi si le dai la toti prostii!! Am citit cu ochii in lacrimi, bietul copil si saraca mama. Te sprijin din tot sufletul Petro, voi distribui si eu. Din pacate, astfel de dascali exista, au fost si vor fi. Biata fata va mai suferi, raul este deja facut si nu va uita niciodata, e genul de lucru care te marcheaza pe viata. O sa-ti spun de ce: pentru ca am patit-o si eu si n-am uitat. Anii trec, se estompeaza, dar nu uiti. Si oricat de puternic ai fi, nu poti ierta. E un rahat prea mare ramas in sufletul tau si nu poate fi spalat nici cu vidanja. Sa va povestesc: eram copil(da, am fost si eu copil, odata, de demult..) , intr-o familie modesta, cu mama casnica si-un tata dement, betiv si abuziv. Incercam sa-nvat bine, imi placea sa-nvat, sa pictez, sa citesc, sa lucrez de mana, sa fac prajituri…si luam batai zilnice, din orice, aveam abonament si eu si mama. De multe ori am adormit batuta si nemancata sau am dormit pe scara blocului. Si diriginta ma ura, la scoala-pentru ca s-a dus taca-miu si i-a spus ca umblu pe la blocurile de nefamilisti si multe alte prostii..si m-a batut in fata ei. Aveam, cat? 11-12 ani? eram clasa a 6-a, a-7-a ? Ma umilea si ma batea zilnic si diriga, ma facea de ras in fata clasei. Si invatam bine, la multe materii aveam note mari, mai putin la rusa( urasc rusa, ea era profa de rusa). A trecut timpul, am terminat clasa a 8-a, am mers la liceu, am fost secretar UTC pe liceu, apoi …am avansat, am facut o facultate..a doua, a trecut timpul. Acum cativa ani, eram director undeva si a venit la mine, in audienta. La inceput nu m-a recunoscut. Am avut un atac de panica atunci cand am vazut-o. Nu puternic, dar a fost suficient. M-am simtit din nou copil, cand dementa asta imi spunea ca locul meu e pe centura, sa vand seminte, ca nici de curva nu-s buna, ca-s prea proasta! Simteam ca n-am aer si-am chemat secretara. Imi pare rau, dar n-am putut sa iert, sa fiu buna si s-o ajut. Am scuipat-o-n ochi, la propriu si-am dat-o afara din birou. Si n-am ajutat-o, ba chiar am dat dispozitie tuturor sa-i puna bete-n roate. Si am umilit-o de fata cu toti, exact cu cuvintele pe care mi le spunea ea, am spus tuturor ce-mi spunea. A fost complet socata, nu-i venea sa creada! Sunt prietena cu fosti dascali, unii sunt amici cu ea. Au aflat si m-au sunat, dar le-am spus ca nu pot, nu pot s-o ajut si nici s-o iert.
    Roata se-nvarteste, in viata se plateste tot. Nu m-am simtit razbunata, dar da, m-am simtit usurata. Am urat-o ani de zile! De atunci nu o mai urasc si acum pot vorbi de asta.
    Cum ajutam copilul? Eu sunt dispusa sa ajut, neconditionat!

    • Sorinescu spune:

      BRAVO!!! Asta-i genul de raspuns care-mi place,in loc de intoarcerea celuilalt obraz…

    • Petronela spune:

      Gina, eu nu as fi putut face ce ai facut tu. Eu cred in raspunsul cu bunatate la rautate. Dar fiecare stie pentru sine ce e mai bine. Important e sa fii bine.

    • Gina Bradea spune:

      Petro, da, sunt si eu adepta bunatatii, intorc si celalalt obraz, iert, uit, ajut. Dar atunci, efectiv n-am putut, am izbucnit necontrolat. As fi fost in stare s-o omor! Eu, da, eu, cea care sunt asa de buna si de blanda mereu, doamna eleganta si politicoasa…Intotdeauna m-am retras elegant, am ajutat din umbra, dar atunci, a fost ceva mai presus de mine. Sunt om, nu sunt robot si nici perfecta nu-s. Sunt profesor, i-am invatat pe altii sa fie buni, sa-ntoarca si celalalt obraz, asa am facut mereu. Nu si atunci, nu cu mizeria aia care nu poate fi numit om. Da, pe fiica-sa am ajutat-o, pentru ca nu avea nici o vina ca ma-sa e asa cum e. Dar pe ea, nu si nici n-o s-o fac. Nu pot explica de ce. Pur si simplu si noi, oamenii buni, avem momente, nu stiu daca de rautate, dar suntem oameni si avem defecte.Prea multe chiar 🙁 . Iar ceea ce-mi cerea, cu mult tupeu, nu era perfect legal si mai ales, nu era omeneste. Voia sa dea afara din casa o batrana si sa-i ia casa, pe scurt.

    • Petronela spune:

      Eu nu te judecam. Am spus, fiecare are momentele lui, face cum simte. Stiu doar ca eu, cand am fost in situatia asta, nu am putut sa ma razbun.

    • Alina spune:

      Infiorator! Ce nu inteleg e faptul ca si in invatamant sunt salarii mizerabile si chiar si dascalii sunt la limita saraciei. Sora mea e profesoara de vreo 12 ani cu grade si imi povesteste ca isi pune bani de-o parte sa-si cumpere cizme. A gasit un palton cu 600 lei care ii place dar pe care nu o sa si-l permita in veci. E umilitor. ..ma intreb unde au crescut astfel de oameni? Sper sa fie sanctionata! Si respect pentru voi! Si pentru tot ce faceti. M-am simtit iar adolescenta cu traumele si lipsurile de atunci citind povestestea.

  4. 3.14... spune:

    Cine pe cine sa sanctioneze?? Toate leprele supermediocre s-au fofilat prin diverse functii, de la inspectorasi pana la ministri… Putinii dascali care au mai ramas sunt si ei umiliti de multi din noua generatie „moderna si emancipata”… in nesimtire. Culegem ce s-a promovat in ultimii ani pe toate canalele media, noile „modele” pline de succcesssuri si prin emisiuni de indobitocire, cu glume de 2 lei si limbaj de boschetari/

  5. Cristina M spune:

    Eu zic ca daca putem sa ascundem toti saracii si sa-i facem sa taca, putem sa trecem de la tara in curs de dezvoltare la tara dezvoltata, cu economia in floare si leul sa fie etalon de moneda. Prea ne trag in jos saracii astia si ne fac de rusine. Si daca niste intelectuali au avut initiativa asta……..nu ma mai mir de manelisti si camatari.

  6. Diana spune:

    Intai am citit asta
    http://www.injoaca.ro/in-joaca/testul/

    apoi, postul tau. Ce tara de oameni rai avem :-(.

  7. S spune:

    Cazul nu este singular, dascalii uita (unii cred ca nici nu au stiut vreodata) ca in lucrul cu capitalul uman nu e ca la strung, aici lucrezi cu suflete si pui suflet…. daca ai, ca de unde nu e…:(

  8. Olivia spune:

    Si eu ma regasesc in povestea Dianei (cel putin, partial). Culmea, pe mine ma cheama si Diana si eram sefa de clasa in scoala, „copil minune”, copilul sarac etc. O idee – oare, pe langa banuti si lucruri, pe Diana ar motiva-o sau consola-o sa auda povesti similare? Sa-i scriem (pe e-mail sau prin posta) ca sa o incurajam? sau sa punem povestile aici, la tine, ca sa le citeasca? Te rog frumos, un sfat si o indrumare.

  9. Raluca spune:

    Petronela, daca ne spui denumirea doamnelor profesoare, am putea sa le trimitem o scrisoare deschisa- civilizata, bineinteles si eventual sa pornim un proces in care scoala sa ofere copilului despagubiri morale- sub forma unei consilieri psihologice gratuite, daca nu vor sa se scrie despre ei in presa si sa rezolve discret ce au facut.
    Sau poate ai tu alte idei si putem sa le sprijinim?

    • Petronela spune:

      Am vorbit personal cu inspectorul general de la Prahova care mi-a promis ca luni trimite om sa faca ancheta. M-a rugat sa astept sa ia ei niste masuri. Asa voi face. Dar ma voi asigura ca Diana nu va mai pati asa ceva. Doamna profesoara ma citeste – how funny is that? – deci va ajunge la ea tot ce i-am transmis. Si eu, si voi.

    • Sofia spune:

      Draga Petronela,
      te-as ruga sa-i transmiti Dianei ca nu este nici o rusine sa fii sarac. Oamenii bogati cu adevarat nu se comporta asa, iar cei care parvin sunt rai pentru ca nu pot trece peste complexele suferite cand erau saraci. Daca Ion Creanga ar fi fost bogat, astaza n-am mai fi citit minunatele „Amintiri din copilarie”. De cele mai multe ori oamenii bogati, sau mai bine spus, copiii bogati, sunt feriti de suferitele celor saraci si, implicit, de toata dorinta de dezvoltare spirituala a acestor copii, dorinta venita din suferintele de zi cu zi. Ar trebui sa fie foarte mandra de rezultatele ei si de iubirea pentru invatatura, nu sunt foarte multi care invata de drag. Mie, in acest moment, nu-mi vine in minte nici un om nascut bogat care sa fi ramas in eternitate pentru operele create. Dumnezeu ne da dupa putere: unora bogatii materiale, altora bogatii spirituale. Ea cred ca este printre cei din a doua categorie.
      Este mare pacat pentru noi oamenii din Romania ca li se permite unora care nu pot fi numiti oameni sa modeleze suflete! Imi este mila de acei asa zisi profesori care nu pot trai iubirea, care nu vor simti niciodata sentimentul de implinire pe care il ai cand, dupa ani si ani, fostii elevi te recunosc si te strang in brate pe strada si-ti multumesc pentru ca i-ai iubit cand nu-si gasisera inca drumul in viata si i-ai ajutat putin sa se indrepte catre acel drum.
      Diana, ai o mama minunata si multi, multi alti oameni care se gandesc la tine cu iubire! Incearca sa vezi aceste lucruri si sa mergi inainte pe adevaratul tau drum! Domnul sa fie cu tine si noi, oameni pe care nu-i vezi, te iubim si suntem cu sufletul alaturi de tine!

  10. alina spune:

    imi vine sa urlu de indignare! te rog din suflet sa’i arati Dianei toate postarile noastre si sa’! spui ca nu e singura! ca suntem cu sufletu’ alaturi de ea si aiba incredere ca nu face nimic gresit. Diana scumpa, tu esti mai buna decat toti profesorii si colegii aceia care au incercat sa te invinovateasca pentru ceea ce esti! iti doresc din tot sufletul sa nu te lasi doborata de comportamentul si vorbele lor, sa continui sa fii un elev de nota 10 si sa cresti mare, frumoasa si curajoasa! Ti s’a facut o mare nedreptate, dar te rog sa nu’ti pieri zambetul 🙂 uite, iti iau eu jumate din tristete, suntem impreuna, povestim, radem si maine uitam! te imbratisez cu drag, Alina.

    • Petronela spune:

      Am vorbit cu mama ei si i-am transmis toate cuvintele voastre. A zis ca e recunoscatoare si coplesita. Va multumesc si eu, alaturi de ea.

  11. xtina spune:

    Felicitari pentru ceea ce faci, Petronela!

  12. Mario spune:

    Uhm … ce sa zic, ce sa zic … imi vine sa ma urc pe motocicleta, sa fac 1.500 de km pana in Romania si sa ii iau de gat pe profesorii aia. Am trecut si eu prin ceva asemanator, nu in asemenea masura, dar pe acolo …
    Ii dau dreptate doamnei Gina cand a procedat cum a procedat, dar cred ca pana la urma as fi facut si eu ca si Petronela. Rautatea aduce si mai multa rautate. In schimb razbunarea ar fi fost mult mai dulce daca s-ar fi procedat cu blandete (si da, roata se invarte !!!).
    Cat despre Diana, in situatia ei sunt mii, daca nu zeci de mii de copii in Romania pentru care nu face nimeni nimic. Citesc despre cazuri asemanatoare aproape zilnic si deja nu ma mai minunez. Daca se mai poate face ceva concret pentru fata sa ne anunti, intre timp sa ii transmiti ca nu e singura.
    Am emigrat in urma cu 11 ani din Romania si nu regret nici o clipa alegerea facuta, cei care traiesc pe dincolo inteleg mai bine despre ce vorbesc. Imi e dor de Romania si de anumiti romani … nu de toti.

  13. Mire spune:

    Ce urat dar surprinzator nu ma mira. Cunosc rautatea aceasta este tocmai pentru ca acest copil este talentat, destept si in mintea unora nu ar merita sa fie atat de dotata avand in vedere ca este saraca. Stiu ca asa este, au ciuda pe ea ca este o luptatoare, respectiv invata si face eforturi, le-ar place sa o vada jos, acolo unde in capul lor sucit ar merita sa fie. Rusine sa le fie ca abuzeaza de pozitia lor privilegiata ca sa cinuiasca sufletul unui copil. Aceasta este o forma de hartuire si instigare care nici nu stiu cat este de legala. Si fetita aceasta trebuie sa stie cumva, sa i se spuna ca multa lume de fapt o apreciaza, ca face ceea ce trebuie, urmaresc cu interes desfasurarea faptelor si articolele tale pe acesta tema, felicitari pentru ceea ce faci, studiez si pentru concret

  14. valentina spune:

    Am citit. Tot! Mi+e scarba, mai bine nu citeam…

  15. valentina spune:

    Judecati unilateral, s+a gandit cineva la asta?

    • Mihai spune:

      probabil sunteti d-na profesoara.
      ar trebui sa stiti ca intotdeauna cand e vb de un copil care sufera din cauza unui adult , se va judeca subiectiv.
      sigur ca si copiii gresesc, dar treaba d-voastra la scoala nu e sa-i certati ci sa le luminati calea.
      „ori daca lumina care este in voi este intuneric, cu cat mai mult va fi intunericul?”

  16. DarkSession spune:

    nu doar ca suntem o tara de cocalari, pitipoance, parasute, corupti, suntem si o tara unde meseria de profesor/dascal/director de scoala este facuta de ras din cauza inaptilor care sunt titulari pe aceste posturi (ca si in politica de altfel, d-aia nu ajungem nicaieri).

    Diana, scumpa mamii, tu nu esti saraca, nu vei fi niciodata! Cei care ii umilesc pe altii sunt saraci cu adevarat! Saraci la minte si la suflet!

    Cum spune si prietenul meu: sa fii sarac nu este o scuza sa fii necivilizat, lipsit de carte sau prost!

    Capu’ sus!

  17. Elena spune:

    Petronela,as vrea sa te ajut si eu sa aduci putina bucurie in sufletul acelei copile ,deci, cum as putea lua legatura cu tine, pentru a trimite niste lucruri Dianei? Am si eu o fetita de 13 ani si sincer mi s-a rupt sufletul cand am citit despre Diana si situatia ei.

  18. maria spune:

    Ma regasesc si eu in povestea Dianei, eram in clasa a IV-a si trebuia sa iau premiul intai. Intamplarea face ca eu eram dintr-o casa de copii, nu aveam parinti, a fost foarte dureros cand invatatoarea mea mi-a spus: Nu iti pot da premiul I, chiar daca esti cea mai buna din clasa, pentru tine nu are cine sa se bucure, prefer sa-l dau altui copil care are parinti, acei parinti se vor bucura pentru copilul lor. A fost foarte dureros, am suferit o zi si o noapte pentru vorbele spuse de aceea invatatoare, i-am multumit lui Dumnezeu ca am primit o prajitura, mi-am dorit sa o impart cu o colega la fel de saraca ca si mine. Sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa-i dea putere acestei fetite sa treaca peste toate, la fel cum am facut si eu.
    Maria

  19. Raj spune:

    Daca pe careva drinte dv. il/o cheama Miai, Gabi, Grabiela, Gabitzu, ii urez 1 sincer LMA ! Daca naveti copii, mame tati , unki, crumeti, socri, soacre cu aceste nume, prezenta postare e nula si neavenita.

  20. Raj spune:

    Sa io ziceti lu mutu ca naveti dv. 1/o vecina , nas, nasha, var dal doilea, cu acest nume, dna Petronela. In consecinta, sa va traiasca !

  21. Matilda spune:

    Cred ca fetita asta asa muncitoare si ambitioasa va ajunge departe. Cand va fi ea mare poate va reusi sa schimbe multe din lucrurile care acum ii stau in cale. In orice caz, are probabil un viitor frumos in fata.

  22. Profesorul spune:

    Prima condiţie ca să fi profesor trebuie să iubeşti copiii.

  23. Raj spune:

    Unii ii iubesc asa de mult, incat ii si violeaza…

  24. Raj spune:

    Directoru ala ii 1 cacat, nu director, dna Petro.

  25. camelia spune:

    Un celebru pediatru roman spunea: cel mai greu pe lume este sa faci un copil bolnav sa zambeasca!
    Sper ca si acest copil cu sufletul imbolnavit de oameni rai, sa poata sa zambeasca!
    Asa cum sper ca cei vinovati sa plateasca!
    Am trecut printr-o experienta asemanatoare in clasa a 7 a! cu o profa nesimtita! da, asta e cuvantul care o descrie pe bivolitza de 200 de tone care intra de-a latul pe usa!cum m-a vazut ,m-a si cantarit din priviri si si-a dat seama ca nu o sa fac meditatii cu ea veci pururi! ca de… ai mei erau sarantocii clasei!
    Asa ca la lb romana eram mereu criticata , desi munceam enorm ! preferam sa fac celebrele ,, comentarii, pe loc, decat sa le invat pe de rost ca un robot! evident scroafa suprema prefera sa fim papagali platitori de meditatii, nu sa citim cartea si sa intelegem ceva!
    in fine, la un moment dat, satula de criticile ei, imi vine o idee! aveam tema sa facem o descriere!
    am copiat cu punct si virgula un text din Calistrat Hogas, care-mi placuse!
    Citesc ,, opera,, in clasa! nimeni nu-si da seama de plagiat! iar scroafa zice stramband din rat: mda… e slabut!!!
    Am fost sigura atunci ca eu sunt bine si Piggy e defecta! pai daca si Hogas e slabutz… ce sa mai zic!

  26. dojo spune:

    Tovarasi ‘profesori’ – nu va spun multe, decat ca ati trecut prin cursurile de psihologie, pedagogie, didactica etc. la fel ca gasca prin apa. Un stalp de telegraf are mai multa compasiune decat voi!

    Sa trecem la Diana, ca ea merita efortul sa scriem aici, in comentarii: scumpa mea, ia aminte de la un fost copil sarac, abandonat de mama si departe de a fi atat de frumos ca tine 🙂 .. VIATA te razbuna cum nici nu gandesti .. ce ai tu mai de pret nu poate lua nimeni: iar asta se afla acolo, dupa ochii tai frumosi si tristi.

    Ce ai tu in minte este secretul pentru un viitor bun si hahalerele astea nu pot atinge nimic din comoara de acolo. Invata, draga mea, pentru ca da, VEI REUSI. Peste cativa ani vei avea o cariera frumoasa (daca nu vei alege sa iti creezi tu o afacere), vei gasi un sot bun si vei fi fericita. Acum, in jungla asta de scoala, poate inca mai conteaza ca x sau y sunt cool si tu nu. Dupa ce se termina anii de scoala, vei da cu nasul de adevarata viata, unde conteaza CE STII si CE POTI. Si crede-ma, ca poti si stii multe.

    Ignora deci jigodiile si mergi mai departe. Invatatura este biletul tau spre o viata mai buna, inchide ochii la mizerii, gandeste-te ca esti frumoasa si desteapta (pentru ca esti) si ca, daca acum unii se fac ca nu vad, vor exista destui care sa observe in viitor.

    Mi-ar placea sa stiu, peste cativa ani, ce mai faci. STIU ca vei face foarte bine 🙂

  27. Ram spune:

    pe drumul poienii, in weekend, o fetita vindea niste chestiute
    dunno, chiar nush sa descriu. simpatice, facute cu o simplitate frumoasa 🙂
    mi-am adus aminte, atunci, de kidul din campina pomenit de tine pe blog
    eram pe ganduri si am fost trezit de un cuplu care a cumparat de la ea. zambitori, amandoi. si fara sa accepte restul, desi bancnota platitoare ar fi acoperit mai multe minunatii din acelea
    m-am uitat la ei – stiau ce faceau. gestul nu s-a intamplat pt ca erau priviti. era din miez. si i-am placut 🙂 . o ea blanda si un el senin. faini 🙂 (da,nu o sa ma satur de cuvantul asta. si nici de zambetele astea intercalate 🙂 )
    am procedat la fel (mai degraba ea-ua mea a procedat astfel)
    …iar apoi m-am gandit, vazandu-i curatenia ca as face un pas mai apasat inspre ea. era atat de chinuit sufletul ala incat 2 intamplari ca acelea o facusera sa se simta stinghera. nenatural ca doua cupluri/patru oameni sa ceva pt mine intr-un interval atat de mic de timp. minunile is rare, m?
    ziceam de pas: dap, am inceput sa rostesc cu un glas potrivit cuvinte catre partenera mea din care copila sa poata deduce ca un zambet, o privire, un ceva, poate duce spre mai mult, spre implicare chiar, doar ca noi nu vrem sa ne varam intr-un mod nefericit in existenta ei (am eu un ceva in mine care ma face sa articulez extrem de fin anumite gesturi. ma las putin stiut/auzit atunci cand ma intamplu inspre oameni. iar ce scriu acum e maxim de impartasire din zona asta 🙂 ).
    nu am apucat sa graiesc multe, ca si-a luat cosuletul si a plecat, zambind cumva vinovat
    🙂
    intelege cine ce/cat este/poate

    sunt multi. sistemul e rigid si bine inchegat.
    solutia aleasa de mine, dupa ani de inutil, sau prea putin util? – constructia unei realitati pe care am numit-o paralela (am inteles, in timp, ca este complementara) care sa devina catalizator pentru o zona tot mai mare de realitate. tu sau un grup de prieteni construiesti(iti) poduri catre un kid doi trei, atat cat puteti/va asumati, iar in timp, invatand, adunand, experimentand, mai faceti cate un pas. spre mai adanc sau spre mai multi. fiecare cat/cum poate , fara complexe si frustrari inutile (care pot duce la altceva)
    se pot construi spirale frumoase in felul asta 🙂
    (cuvantul spirala este des rasinterpretat in ro, pt ca multora le suna a ceva ce au auzit la tv ca. in lumea mea, in discursul meu, spirala = model evolutiv viabil. cel pe care l-au ales si galaxiile si atomii, deh, stiu ele/ei ce stiu 🙂 )
    alte variante? … posibil sa existe, dar cele intalnite de mine nu au avut urmari cu adevarat relevante in camp

  28. angel spune:

    Buna. E primul meu comment aici, dar simt ca tre sa zic:
    nu am nimic impotriva ideii de a actiona fata de comportamentul dascalilor, poate duce la limitarea fenomenului.
    Eu simt insa a i explica omului tanar, „victimei” noastre ca umilinta nu exista, ca nimeni si nimic nu ne poate umili, doar noi, daca lasam loc.
    Cineva spunea ca nu putem face un cadou mai frumos copiilor nostri, decat sa le crestem increderea in ei.
    S o ajutam pe minunea mica, as sugera eu, sa iasa din povestea asta cu o lectie de maturitate emotionala luata, ci nu ca o victima, in lacrimi si toata lumea plangandu i de mila.
    sper ca se va intelege cu sufletul si intelepciunea zisa mea.
    multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *