MENU

de • 20 ianuarie 2014 • jurnalComentarii (11)

19 ianuarie 2014

Azi a fost neverosimil de cald. O iarnă sucită. 10 grade în Postăvarul la umbră. Pîrtia îngheţată, în partea de sus.  În prima gondolă, nişte babi echipaţi impecabil şi scump. Tot drumul au povestit între ei despre cum au asistat la naşterile nevestelor. Erau traumatizaţi, săracii. Eu rîdeam. Ăsta din faţa mea, Spider din cap pînă în picioare, era cel mai afectat. Bă, ca la măcelărie curgea sînge. Şi doctorul ăla avea o sculă aşa mare, cu care o curăţa pe dinăuntru…Incredibil cît sînge curgea.  M-am băgat, ţup, şi eu în discuţie şi le-am zis că eu nu aş fi vrut să fiu văzută atunci cînd am născut şi că nu înţeleg practica asta. Că am citit statistici şi majoritatea tipilor care şi-au văzut femeia nascînd nu s-au mai atins o vreme de ea. Zicea babul că aşa i-o zis medicul, că are nevoie nevastă-sa de el. Are pă dracu, m-am gîndit eu. De parcă te doare mai puţin dacă îl chinui pe prost să stea cu ochii beliţi între cracii tăi plini de sînge. Tot aşa te doare. Asta-i treaba ta de muiere, ancestrală, ţi-o asumi. Îmi povestea ginecologul meu că ele insistă, ei se conformează şi în timpul naşterii în loc să aibă grijă de făt, medicii şi asistentele scot bărbaţii leşinaţi din sala de naşteri. Bărbaţii sunt vai mama lor cînd vine vorba de sînge şi durere. Eram odată internată cu ale mele, toate trei în perfuzii, ta-su bigudiului mic cu noi în salon, îl rugase asistenta să o ajute să o ţină pe fie-sa să îi ia sînge pentru analize. La un moment dat ăsta zice, mă scuzaţi, eu ies un pic, puf auzim, aoleo, zice asistenta, a căzut domnul pe hol! Lasă copilul înţepat şi buluc pe hol unde domnul zăcea grămadă. Sexul tare, aia.

Babii traumatizaţi de naşteri ziceau să mă duc pe Drumul Roşu, că Sulinarul e îngheţat. M-or fi văzut muiere, ce şi-or fi zis, asta îşi rupe gîtul săraca. M-am dus cum au zis ei. Praf era pîrtia, bocnă. Mi-am rupt curul pînă jos. Vineri am făcut 9 coborîri, la inimă mi-or mers. 7 minute în medie fiecare. În gondolă, monitorii ziceau că ei fac în jur de 6 minute. M-am gîndit că azi mai fac una şi plec, nu are rost să îmi distrug bunătate de cur şi de placă. Sulinarul era beton, ai naibii moşi, m-or păcălit. Sau au crezut că umblu cu snowboardul la mine pentru impresia artistică. Ca puştii ăia doi, cîteva ture mai tîrziu, pe care i-am făcut, că mă dădeam mai bine şi ceva mai tare ca ei. Le-am văzut ochiul mărit, am virat în viteză pe lîngă ei, unul şi-a dat drumul tare şi zdrang, s-a dus în cap în timp ce eu alunecam mai departe.

placa

Azi am făcut doar şapte coborîri, se fleoşcăise zăpada de tot după prînz. Era aşa, o senzaţie pregnantă de primăvară, tot soarele ăla şi cald, zăpada umedă, părea că e ultimul schi de anul ăsta şi gata, înverzesc pîrtiile. Îmi place de mor senzaţia de schi pe cald, de să te dai în tricou. Apoi, jos în oraş, oamenii umblau dezblehuiaţi, de parcă primăvara aia chiar ar fi venit în lipsa mea. În drum spre casă, m-am uitat atent la copaci. Sunt plini de muguri. Lîngă casă, am rupt o crenguţă înverzită din gardul viu şi am aruncat-o în cască. Mi s-a strîns inima, sărmanii creduli. O să vină gerul să îi degere. Am luat crenguţa şi am pus-o în apă, să îmi înflorească. Crenguţe înflorite la mijloc de ianuarie.

Sucite vremuri.

postavaru

11 răspunsuri la postarea 19 ianuarie 2014

  1. mihai brad spune:

    la nasterea lui, au aparut ceva complicatii
    doctorita s a pierdut… la fel si tinerele care o asistau ( aflat am apoi ca nu se mai intalnise(ra) cu o situatie limita)
    e foarte greu sa redau ce s a intamplat atunci, desi fiecare secunda e inca vie in mine
    rezumatul este ca l am nascut noi doi : mama si tata, doctorita fiind un simplu martor
    sau mai degraba unealta

    am un fiu uluitor
    si asta pentru ca am fost acolo, atunci 🙂

  2. Andi V. spune:

    Nici eu n-am inteles pasiunea pentru nastere-in-direct. Ca sa fiu sincer, n-am inteles insistenta femeilor pentru a avea alaturi partenerul. Dac-as fi, precum Lascarica, ciuruit, cu toate cele ce stau dinauntru, brusc, scoase pe dinafara, nu mi-as dori sa fiu vizionat de altcineva decat de profesionisti. Dar, bineinteles, asta e modul meu de a privi lucrurile si, daca amandoi partenerii se simt confortabil cu aceasta, de ce nu? Ah, si evident, daca mi s-ar cere, as participa… si ulterior as povesti obsesiv despre cele ce-am vazut, exact ca omustenii tai. 🙂

  3. Luminita spune:

    Sunt perfect de acord! Eu cred ca al meu daca ma asista la nastere nu se mai atingea de mine vreo 2 ani cel putin si avea cosmaruri tot restul vietii. Ah, si sigur nu i-ar mai fi trebuit copii in veci. Cred ca e imposibil ca un barbat sa asiste si sa nu ramana cu sechele puternice. Bineinteles, or mai fi si exceptii dar mie personal nu mi-a fost dat sa vad una desi avem cativa prieteni care au asistat nasterile copiilor lor si e subiectul lor preferat, mai ales la betie :)).

  4. Bogdan Fottescu spune:

    N-am asistat la nasterea fiului meu, si nici nu regret…anumite lucruri e bine sa ramana tabu. S-a nacut prin cezariana…singura solutie…durerirle nu voiau sa apara…iar cand au deschis-o pe nevasta-mea, lichidul era deja verde! Au scapat datorita hotararii si inflexibilitatii mele cand a fost vorba de sarcina si nastere…n-am lasat-o sa mai faca nimic(avea placenta previa), nu l-am lasat pe doctor sa-mi externeze tatal din spital, ca sa nu moara de cancer acasa, unde era nevasta-mea in 8 luni, am dus-o la maternitate cu 2 zile inante de soroc, sa nu cumva sa nasca in masina in drum spre maternitate, am incercat astfel sa acopar toate aspectele..si am reusit! Fiul meu a fos sef de salon: 4,1 kg si 55cm.
    Nu mi-e frica de sange, nu-mi place, dar nu mi-e frica sau scarba… daca a fost nevoie,… am dezinfectat fel de fel de rani, le-am pansat…mi-am mosit cateaua, am disecat, broaste, iepuri, am ucis tot ce era de ucis…pasari, miei..
    In schimb, mi-e frica de schi…mai toti cunoscutii mei care schiaza s-au accidentat…eu inca nu 😉

  5. Dan M. spune:

    Nu am vrut să asist la naștere.
    I-am spus: ” eu vreau sa mă mai culc cu tine, nu doar să dorm”. A înțeles. Fără discuții / certuri pe tema asta.
    Cred că a fost o decizie bună pentru noi ținând cont că este din nou gravidă 🙂 .

    P. S. Și eu am fost vineri pe dr roșu . Foarte bună pârtia.

  6. nicoleta spune:

    tare-mi place cum povestesti! mult, foarte mult. ma linistesti, ma energizezi:)
    satralucesti si la propriu si la figurat. sanatate, timp si inspiratie sa tot ai!

  7. […] pîrtie, sub ceruri perfect albastre, cu zăpezi albastre și umbre viorii. Și apoi am scris. În 2014, în 2015, azi. Tot cu placa în picioare, tot alunecînd la vale pe zăpada înghețată, tot cu […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *