MENU

de • 23 septembrie 2014 • adevărurile meleComentarii (11)

de deşteaptă, sunt frumoasă

 

Fericită că am terminat lucrul la carte şi am trimis manuscrisul către redactare şi tipărire, aseară m-am dus să-l întîlnesc pe criticul Alex Ştefănescu care îşi lansa două cărţi la Braşov. Domnului Ştefănescu îi scrisesem la un moment dat, mai demult, însă cum nu îmi răspunsese, am rămas cu convingerea fermă că habar nu are cine sunt. Dacă tot mă duceam, fostul meu soţ, ăla bun, tatăl bigudiului mic şi şef la serviciu dar doar acolo, a zis să nu scape ocazia şi mi-a plantat şi un microfon în mînă, să îl intervievez pe maestru.  Aşa că m-am apropiat sfielnic de omul pe care îl suna Nichita şi am dat să mă prezint. Iar el, în gura mare, nu numai că m-a recunoscut şi ştia cine sunt, dar i-a mai spus unui interocutor cu care se întreţinea că sunt o femeie periculoasă, că sunt frumoasă, deşteaptă şi dezinhibată. Să îmi cadă microfonul pe jos. Apoi s-a apropiat Stelian Ţurlea, care m-a felicitat pentru carte şi mi-a zis să urmăresc suplimentul de cultură unde scrie, că va publica o cronicuţă a cărţii mele.  Pe exterior îmi tremura microfonul, pe interior mă făcusem mică şi executam dansul bucuriei.

Întîlnirea cu Alex Ştefănescu a fost memorabilă. Omul are un umor teribil, iar istoriile sale cu scriitori celebri, povestite în cartea Un scriitor, doi scriitori, sunt delicioase. Genul meu de umor. O să vă povestesc doar una la care am rîs copios. Imaginaţi-vi-i pe Alex Ştefănescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Nicolae Manolescu jucînd un joc cu bile (petanque) pe plajă la Neptun, în faţa Vilei Scriitorilor. Şi, în timp ce aruncau ei bile de metal în nisip, un bătrîn arţăgos, care în mod evident nu ştia cine sunt cei patru, se apropie şi îi apostrofează cu mîinile în şold: nu vă e ruşine, oameni în toată firea jucaţi jocul ăsta stupid, în loc să puneţi şi voi mîna pe o carte!?

La final, Alex Ştefănescu, cu acelaşi umor, sper, mi-a scris pe carte: pentru Petronela Rotar, care este mai frumoasă decît această carte. Acum, am stat eu, m-am răsucit, m-am întrebat ce a vrut să spună criticul. Dar aseară m-am culcat liniştită. Dacă autorul Istoriei Literaturii Române Contemporane mi-a zis că sunt frumoasă, atunci indubitabil sunt deşteaptă şi talentată!

 

iosialesstefanescu

Alex Ştefănescu nu a observat mesajul de pe tricoul meu, parcă luat înadins: beauty fades, brains are forever

 

11 răspunsuri la postarea de deşteaptă, sunt frumoasă

  1. Laura Driha spune:

    A ramas surprins si dansul, probabil, ca noi toti care te-am cunoscut dupa blog de altfel, ca esti mai frumoasa in realitate decat in poze si mai desteapta negresit decat poate cuprinde o carte.
    Si-n carte se vede clar ca esti frumoasa – pe interior mai ales, fara poze. Daca a prins asta inainte sa te cunoasca nu putea sa faca altceva decat sa o confirme out loud!
    Ce te miri, om frumos?

  2. CeLina spune:

    Felicitari!!! Bravo tie! este munca ta si meriti din plin sa te bucuri de rezultate, deci, in loc sa te critici atat de dur, mai bine ai da crezare majoritatii, care te sustine si te apreciaza. Mult succes in continuare si cat mai multe zile ca acestea, pline de bucurii! Stii foarte bine ca nimic nu este la voia intamplarii 🙂

  3. 3.14... spune:

    Modestia si pesimismul se pot intretine reciproc (cu un „mic” ajutor intern) si totusi e o mare placere sa fii „contrazis” de o persoana deosebita, o personalitate.

  4. esti esti si esti 🙂
    Bafta in continuare, Petronela:)

  5. Mihai spune:

    nu doar frumusetea e trecatoare sa stii.
    si mintea se mai toceste cu varsta , de multe ori.
    insa ce creeaza cand e in plina forma , poate fi intr-adevar nemuritor. 😉

  6. diana spune:

    eu in locul tau as fi tare mandra de mine! te cunosc doar din ce te-am citit aici pe blog, dar vreau sa iti zic ca esti o mama foarte misto! felicitari pentru carti si continua sa zici ca tare bine zici.

  7. matussa spune:

    super! a existat, exista si un fost sot bun…nu inteleg…de ce singura daca exista chiar si fost…daca se poate lua inainte, nu merge si inapoi?! mai cu seama ca sefia se termina la fabrica, birou…aicia… cam suprarealist.
    D-nul Stefanescu e referinta, in plus, fort simpatic. Il stiu mai de tinar, de pe vremea Cenaclului 19 cu regretatii Musina si Angela Nache, cind venea sa ne incurajeze generos pe multi dintre noi, cei perindati pe acolo. Vremurile erau tulburi, traiam in tara puscarie a lu’ Ceasca si cu toate astea eram atit de… liberi, de indrazneti, de creativi. In momentul acela, asa cum era el atunci, m-as intoarce oricind, cu toate riscurile asumate.

  8. matussa spune:

    acuma m-am linistit!
    bafta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *