MENU
petale

de • 25 iulie 2013 • bucăți de mineComentarii (0)

disonanţe

am visat toată noaptea că dansez. mai întîi tango, apoi vals, cu paşi largi şi uşori. valsam aşa cum valsez cînd valsez. cu inima coborîtă în picioare, cu ţinuta dreaptă, amplu, în jurul podelei de dans. cu cine valsam, nu ştiu. mi-au rămas la trezire doar imposibila uşurătate a membrelor, sufletul-fulg şi revărsarea de amine din creier.
apoi ascultam edith piaf în maşină, cu branula mea învelită în eşarfa frumoasă de mătase de la tine, era foarte cald şi pe cer se adunau norii nimbus, îi înghiţeau pe cumulus, mă uitam cum îi devorează, o turmă de lamantini de o tonă fiecare sau mai bine o turmă de elefanţi gri şi furioşi ce alergau pe cer  o turmă mai mare de urşi albi şi pufoşi.  şi asta nu mă deranja deloc, eu neofita în ale nefologiei, îi priveam şi denumeam şi eram în sinea mea recunoscătoare
apoi a sunat telefonul şi am auzit vocea gîtuită a dirigintei, veniţi că fiica dvs a leşinat la ora de chimie şi goana din trafic şi ea întinsă pe jos cu masca de oxigen la gură şi ochii întredeschişi, scuturată de frisoane şi frica, sunetul ambulanţei, nino-nino, în timp ce înauntru ea respira bine  de-acum şi mă ţinea strîns de mână iar timpul trecea invers
apoi am ieşit din spital şi tu erai acolo, cu figura ta frumoasă şi sălbatic-blondă de celt sau poate gepid, şi în drum spre casă ningea, dar cu flori albe, cu petale imaculate de măr şi cireş şi zarzăr care se roteau duse de vînt, acopereau şoseaua, dansau, valsau aidoma mie în visul eteric de azi-noapte. şi îmi dăduseră lacrimile iar, Dumnezeule, e nedrept, atîta frumuseţe şi atîta durere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *