MENU

de • 26 februarie 2014 • bucăți de mineComentarii (17)

sărituri

Trag  tare de mine azi. Sunt în formă. Era şi timpul, îmi zic, să nu îmi mai pierd răsuflarea, să nu mai simt înţepăturile în splină. Aşa se întîmplă mereu cînd fac cîte o pauză de la antrenamente, îmi ia minimum o lună să îmi revin.

Trag tare de mine  şi mă uit drept înainte, în oglindă. Ridic piciorul încălţat cu gheata grea la 45 de grade, ţin piciorul întins perfect, îmi place să îmi văd tot corpul încordat, drept, executînd corect mişcările. Sunt înnebunită după sport. Nu îmi amintesc să fi avut perioade mai lungi în viaţa mea fără să mă mişc organizat. Am făcut de toate. Cel mai mult îmi place să alerg prin pădure, aştept să se încălzească, să îmi reiau turele de dimineaţă cu urcare pe Tîmpa, pe potecile înverzite şi înciripite. Nimic nu se compară cu senzaţia aia de alergare printre muguri şi păsări, cu cer albastru deasupra, cu zgomotul oraşului de dedesubt ecranat de susurul pădurii. Pînă atunci, însă, ghetele astea care mă aruncă în sus la fiecare apăsare îşi fac treaba perfect.

Sar pe un picior, pe celălalt îl ridic la piept, mîinile sus, inversez mişcarea pe celălalt picior, simt muşchiul cum se încălzeşte şi doare, trag să gîdil bicepsul femural, să simt croitorul, trag şi mă doare, transpir şi mă gîndesc că cu transpiraţie se ţine tonusul. Şi că zvelteţea întinereşte, de asta mă confundă oamenii cu o domnişoară, fiindcă sunt încă zveltă, iar zvelteţea e un atribut al tinereţii, măritatele se îngraşă, îşi pierd contururile, devin corpolente, doar fac copii, nu, cum zice mama-mare, tu nu arăţi a femeie, eşti prea slabă, arăţi a copilă, iar cînd luam tratamentul ăla şi pusesem cîteva kile se minuna şi se bucura de cîte ori mă vedea,  vai ce bine arăţi, mamă, te-ai îngrăşat, ai pus şi tu pe tine, aşa arăţi şi tu a boreasă, iar mie îmi venea să mă dau cu capul de soba de teracotă din camera ei.

Sărim tare, mă încăpăţînez să ţin tempoul, să nu las mai moale, deşi aş lăsa, dar ştiu că pe mine mă fur. E greu, inima bate tare, pulsul sare de 160, respir adînc, aş slăbi puţin cadenţa, simt tensiune în pulpe şi gambe, în mîinile pe care ne obligă să le ţinem continuu sus, încordate. Da, dar cît îmi place să le văd suple, cu tricepsul şi bicepsul tari, aşa că sufăr, îndur, tac şi execut. Cînd nu ridic piciorul suficient de sus, instructoarea vine şi îmi arată cu palma pînă unde, rîdem amîndouă, eu cu faţa roşie şi udă, şi trag de mine. În jurul meu, începătoarele stacojii de efort, au abandonat, stau pe margini, celelalte nu se lasă. Le admir pe toate. Ştiu oameni care dispreţuiesc sportul, îl asociază superficialităţii, m-au mirat mereu judecăţile astea de valoare. Îmi zîmbesc în oglindă. Îmi place de mine în secunda asta, peste alte trei nu o să îmi mai placă, dar acum, amestecată printre atîtea trupuri şi chipuri obosite şi asudate, mă prind că nu sunt aşa de urîtă cum m-am simţit azi toată ziua, iritată şi sastisită de mine cum am fost.

E mişto sportul ăsta cu ghete. E greu, dar mişto. Eliberează endorfine căcălău. Cînd eram în sevraj fiindcă îmi scosesem anxioliticele, umblam cu un văl pe ochi şi cu ameţeală în cap toată ziua şi toate senzaţiile alea de vertij dispăreau după primele zece minute de sărit. Plecam zîmbind şi limpezită la minte. Şi îţi dă şi o rezistenţă fantastică. În vara aia, după o perioadă în care făceam zilnic kangoo, puteam alerga cîte ture de stadion aveam chef. Fostul meu soţ, maratonist, genul care urcă Transfăgărăşanul în alergare şi care privea mereu dispreţuitor eforturile mele, a început să mă privească altfel cînd m-am dus cu el pe stadion sau pe Tîmpa şi am alergat cot la cot pînă s-a plictisit să încerce să mă facă să obosesc.

Mă gîndesc la toate astea în timp ce fac abdomene. Cu picioarele cu ghetele grele în aer. Fac abdomene crispată, trag, icnesc şi simt cum broboane de transpiraţie îmi alunecă pe sub tricou, am părul ud, sunt lac de apă. Îmi place că mă doare şi că asud. Mîine o să îmi simt vag, toţi muşchii lucraţi azi, pe sub piele. Şi asta îmi place. Şi să pun mîna şi să simt coapsele tari. Am mai spus, doar, sunt o femeie frivolă şi vanitoasă şi mi-am propus să fiu superbă şi la 50-60 de ani.

kangookangoo4

17 răspunsuri la postarea sărituri

  1. Laura Muresanu spune:

    as always, your biggest fan.
    ca sa scriu cuvintele astea de admiratie si incurajare m-am oprit putin din antrenamentul reluat astazi. facusem o pauza de „revenire in simtiri” si am vrut sa vad ce ai mai scos nou. surprise! 🙂
    ma primesti in clubul femeilor fruvole si vanitoase?

  2. Laura Muresanu spune:

    …sunt asa frivola ca nici cuvantul nu l-am scris cum trebuie, absorbita cum sunt de mine me and I!

  3. Mara spune:

    Am facut si eu o vreme kangoo (si ne-am si intersectat la sala respectiva intr-o zi;te stiam din vedere de la tv) si zau ca ii duc dorul.M-am delasat, spre rusinea mea si tot trag de mine sa incep din nou.Mi-e groaza doar de primele 3 sedinte, ca la ce conditie fizica am acum stiu sigur ca ma asteapta un chin :)).
    Oricum, motivationala postarea.Mi-ai dat un imbold! 🙂

  4. Laura spune:

    Am incercat cam tot ce se putea incerca in materie de fitness si aerobic, exceptand kangoo jumps…Dar m-ai facut sa imi doresc sa ma duc macar o data, sa vad cum e! 🙂

  5. Andreea spune:

    pe bune ca m-ai facut sa merg la sala. ce bine ca mai scrii, nu imi imaginam ca asa ar trebui sa simt la sala. La mine e invers: transpiratie-yuk, durere-iar?Nu intelegeam sala si rostul. m-ai inspirat. thanx

  6. diana spune:

    mi s-a facut dor de kangoo; scap eu de martisoare si ma intorc 🙂

    din cate sporturi am incercat ghetele astea si inotul au cel mai mare efect la mine; efecte vizibile in timp relativ scurt

    si da, in clubul frivolelor si vanitoaselor si eu; imi place si mie sa mi se spuna „domnisoara” si sa dea in balbaiala cand le spun ca sunt maritata de niste ani buni, iar apoi vine intrebarea logica urmatoare cati ani am si pot spune cu mandrie 36

  7. doina spune:

    N-am indraznit kangoo. Dar nu ma las. Cum mi-o fi norocul. Mi-s cam coapta pentru asta dar chiar vreau sa sar ca o capra. M-am incalzit cu zumba si pillates, urmeaza kangoo. Sper sa mai apuc sa-ti comentez si dupa.

  8. Andreea spune:

    Aseara te-am descoperit! N-am apucat, caci cea mica vrea toata atentia. Azi, nu m-am putut abtine, si astazi, la cafea, m-am napustit in blog! F frumos! Legat de acest articol, cum facem cu timpul? Mi-as dori si eu sa ajung la sala, insa abia daca reusesc acasa, de 3 ori pe saptamana sa-mi fac exercitiile! 🙁

  9. Petronela spune:

    O să mai crească şi o să reuşeşti. 🙂 mulţumesc pentru aprecieri, te mai aştept, cu drag.

  10. Marian Shultz spune:

    arati super Petronela!

  11. Denisa spune:

    Si mie imi este dor sa fac sport….
    Bravo ca te tii de treaba.
    Apropo, arati bine si esti foarte draguta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *