(La îndemnul lui Mihail Vakulovski, care vrea să publice în revista lui recenzia la Cimitirul, după ce o periez oleacă, şi dacă mi-o ieşi, şi pe asta, terminai de citit cel de-al doilea roman homosexual publicat anul trecut. Mihai nu a citit niciuna dintre cărţi, încă. Soldaţii, Poveste de Ferentari, de Adrian Şchiop. Nu, nu …
Read More »-
Soldaţii, o poveste din Ferentari
-
O ţară de mardeiaşi
Întristătoare şi revoltătoare îmi par raţionamentele ca acela că a fost violată pentru că umbla în fustă scurtă, şi-a căutat-o. Pe modelul ăsta, dintre miile de oameni care au ajuns la mine pe blog în mod neaşteptat după povestea cu taximetristul, cîţiva, destui, îmi spun că fiică-mea a stîrnit conflictul că i-a arătat degetul inelar, …
Read More » -
City Tax, golănie cu turelă
Mergea pe stradă cu o carte în mînă. Mai precis cu Nimphette a Cristinei Nemerovschi, o carte pe care nu o prea laşi din mînă. Era pe trecerea de pietoni. Trecerea, aglomerată. Un taximetrist grăbit o claxonează. Lasă geamul jos şi o înjură, gros. Ea îi arată degetul inelar, nici măcar pe cel mijlociu şi …
Read More » -
cum e cu filmele
Cînd eram foarte tînără, abia o născusem pe cea mare, am locuit o vreme la Budapesta. Îmi făcusem abonament la Artmozi, la cinematecile de artă, de altfel şi singurele locuri unde puteai vedea un film în limba originală, nu tradus în ungureşte, cum făceau cu toate, de umbla gluma, Kojac baci, holvon o cocaino? Luam …
Read More » -
Honey, (o parabolă cu parfum de magnolie)
Afară, magnoliile s-au lăsat păcălite de aerul primaveril şi au înmugurit. Boboci s-au iţit de proşti, fără să se prindă că e ţeapă. Rozul lor o să fie boţit de frig şi zăpadă. Vor îngheţa, tăntălăii şi nici nu o să înţeleagă măcar de ce. Că ei au zis că e bine ce fac. …
Read More » -
cum am fost eu publicată în America
Ceea ce se vede în imaginile alăturate este chiar ceea ce se vede, adică eu în New York Magazine, mai precis textul meu cu casieriţa care a făcut furori şi a devenit viral. Carevasăzică, românii din America au cumpărat ziarul ăsta – înţeleg că are foate mulţi cititori şi m-au citit pre mine. O …
Read More » -
ce e nu trece
Bunică-mea face 86 de ani. A fost ţărancă şi femeie de serviciu la şcoala la care, mai tîrziu, fie-sa, adică mama, a devenit dascăl. Nu ştiu dacă a fost fericită. Şi nici dacă l-a iubit pe tata-mare cum l-a iubit pe întîiul ei ibovnic. Pe tata-mare îl plînge, deşi sunt morţi amîndoi. Şi de o …
Read More » -
19 ianuarie 2014
Azi a fost neverosimil de cald. O iarnă sucită. 10 grade în Postăvarul la umbră. Pîrtia îngheţată, în partea de sus. În prima gondolă, nişte babi echipaţi impecabil şi scump. Tot drumul au povestit între ei despre cum au asistat la naşterile nevestelor. Erau traumatizaţi, săracii. Eu rîdeam. Ăsta din faţa mea, Spider din cap …
Read More » -
Doamnă dirigintă,
Vă scriu pentru că vreau sa îmi cer scuze… De când am plecat de la şedinţă mă tot gândesc la discuţia noastră, la atitudinea dumneavoastră, în încercarea de a înţelege ce anume determină un dascăl tânăr să fie atât de rigid şi pe alocuri despotic. Probabil că sunteţi depăşită de situaţie iar eu nu am …
Read More » -
I’m a mother, treat me like your mother!
Sunt fericita şi prea mandra posesoare a 2 (două) bucaţi fiice. Una bucată artistă, pinctoriţă, 16 ani jumate, 10 cm mai înaltă decât mine, sensibilă, frumoasă şi aşa de dăşteaptă că în secunda când se apucă să vorbească tac profesorii, vexaţi. A doua bucată, 13 ani luna asta, ludică, ironică, frumoasă, dăşteaptă cu spume şi …
Read More »
