Am alergat încet intîi, cu atenţie, apoi m-am lăsat purtată de poteci şi şapca cachi şi am alergat tare, cu bucurie. Am lăsat aminele să se reverse, să mă inunde. Am zîmbit copacilor bine-ştiuti şi mierlelor şi cintezoilor şi tufelor de zmeură sălbatică.
Auzi cum foşneste umed pădurea deasupra mea, cum se ceartă şi uguie păsările, unele ascuţit şi strident, altele domol şi cald, fiecare o altă vietate, alt destin.
Ce-am mai debitat:
poker-face Postarea următoare:
miscellanoase
fraierii pleaca la lucru !
🙂 exact.
scurt, frumos si, in plus, mi-a creat mie o problema cu aerul ala „umid”.
exista acest cuvant sau era „umed”? intreb umil, fara nici un alt scop in afara de a relaxa neuronul cu acel cuvant, adica deh, daca exista, am mai invatat ceva :))
bafta si….as vrea sa citesc mai mult, mai des din ce scrii, imi place.
sigur că există: http://dexonline.ro/definitie/umid, e forma mai elevată a lui umed, dacă vrei, mie îmi place nuanţa pe care o aduce în plus…
de citit mai mult, tocmai a ieşit cartea, e link în dreapta de unde se poate comanda, iar de săptămîna asta e şi în libării. 🙂
Aici teii au inflorit… 🙂 .. in Timisoara..
vin şi acolo. ţine-i să stea aşa!