Aseară, „alive” s-a întors în Tipografie. Locul ăla mişto, din Braşov, nu tipografia care a scos-o. A fost prima oară cînd a scos nasul în lume. Şi a fost tare fain.
Tipografia s-a umplut cu aproape o oră mai devreme. Ocazie cu care mi-am forţat mîna să scrie, săraca, şi aşa era obosită de la scris avize pentru poştă. Căci am aflat şi eu că, dacă vrei să trimiţi un colet cu ramburs, tre să scrii la avize şi mandate cît de o proză scurtă. Cu mîna. Iar eu m-am cam dezobişnuit să scriu de mînă, drept care îmi oboseşte rapid şi scoate litere aproape ilizibile.
Am primit un tort care arăta exact precum cartea, de la doi oameni minunaţi, soţ şi soţie, amîndoi cititori, atît de frumos era că m-a durut inima să îl tai. Apoi m-am bucurat că am făcut-o, că era delicios şi l-am împărţit cu cei care au rămas acolo, după ce evenimentul a luat sfîrşit.
Am avut, desigur, emoţii. Am citit cîteva texte, cu tot cu soundtrackul aferent, ba chiar şi textul ăsta, despre care îmi scriseseră nişte doamne că ar vrea să-l audă citit, dacă am curaj. Ei, am avut şi am citit despre caca, na!
A fost o seară foarte frumoasă. Discuţia cu Caius Dobrescu, cu ale cărui poezii am crescut dar şi cu fotbalistul care a venit la final, să nu deranjeze, să cumpere cărţile şi să stea de vorbă cu mine, au fost două surprize extrem de plăcute. Ultimul mi-a spus ceva de un bun-simţ şi modestie rar întîlnite deşi joacă în liga întîi, cînd am fost uimită şi am exclamat că e fotbalist. Că nu e fotbalist, ci doar un modest jucător, Messi e fotbalist.
Au fost oamenii foarte dragi mie, fetele mele, iubitul meu, Viforel, fostul meu soţ, prietena mea care face cele mai frumoase buchete şi aranjamente din lume, Daniel, fotograful cel talentat, oameni pe care îi ştiu doar din virtual, oameni pe care i-am cunoscut doar acum. Fostul meu coleg de liceu, acum profesor la universitate, Cristian Pralea, care a vorbit despre cartea mea. Tuturor vreau să le mulţumesc din inimă, cu toată emoţia şi bucuria de care sunt eu în stare.
Mai multe fotografii de aseară sunt aici.
Ce-am mai debitat:
nezdraveni, dar vii Postarea următoare:
umilinţa de a fi sărac
ups, the 40s are begining to show! Congrats 4 the book!
Ce compliment minunat, îţi mulţumesc. Da, probabil că încep să se vadă, mai e şi lumina proastă, oboseala, dar şi vîrsta, de care sunt mîndră şi nu o ascund cu fotoşop. Oricum, trebuie să mă vezi live ca să poţi să te bucuri şi mai tare că sunt urîtă şi bătrînă.
ai dreptate bai, Petra incepuse sa devina redundanta asa, si faina si desteapta, mai bine sa scrie doar carti faine hah? ce capra masii…
Sa nu ne batem capul, sunt unii care stau si pandesc un motiv sa ti-o dea la gioale. Omul are dreptate, nu o sa fiu tanara toata viata, o sa inceapa sa se vada, e firesc, ce nu stie el e ca eu nu sunt crizata pe tema imbatranirii, nu ma tem sa imi arat varsta, nu sunt genul care sa se opereze si sa se mutileze in incercarea de a arata si la 60 ca la 25. Eu cred ca frumusetea e o lumina interioara, si pe aia incerc sa o aprind. 🙂
Esti o femeie frumoasa din multiple puncte de vedere si diversi ochi care te privesc iar daca te indrepti spre 40 si arati asa, in 12 ani imi doresc si eu „moaca” ta! 🙂
Felicitari pentru lansare si pentru multitudinea de oameni frumosi care vin la oficialele cartilor tale, micul tau oamenar sper sa nu devina niciodata neincapator! 🙂
Revazand Tipografia mi-am amintit ce fain e acolo si ca am cunoscut-o datorita tie si iti zic sincer ca mi-ar fi placut sa fiu acolo si de data asta!
Ramane pe „la mal de mare” cat poti tu de „curand”!
Te imbratisez cu drag,
Abia astept sa revad marea iarna. Deci va fi curand. Multumesc, fata frumoasa, tare rau imi pare ca nu ne-am nimerit, dar ne revedem la mare si o punem si de un cico. 🙂
Felicitari! Nu e putin lucru sa scoti o carte… buna de citit… dar doua ,e si mai ceva. Te-ai intrebat vreodata de ce te citeste lumea?(blog, carte,etc…) Ar fi fain un raspuns daca se poate.
Felicitari! O seara frumoasa, reusita, o carte pe masura! recunosc, am apucat sa citesc doar 31 de pagini, dar, ti am zis, m a prins, citeam in mers pe strada, ca un copil mic care a primit o jucarie noua. Mult succes in continuare, inconjurata de oameni frumosi! Cat despre varsta si afisarea ei, oh, ce n ar da multe sa arate ca tine, macar la 30 de ani. Dar asta e prea putin important, in fond, tu scrii carti frumoase, intr o maniera naturala si simpatica, nu pozezi intr o diva de playboy.
Bai, din strainezia pot doar sa astept deocamdata sa ajung in tara sau sa mi se trimita un pachet, deci mai asteptam un pic cu cartile. Dar atmosfera pare sa fi fost geniala, super-friendly. Felicitari!
P.S. Iar daca domnul fost sot e cel de la masa fetelor, apai nu ma mir ca a dat-o pe spate pe diriginta bigudiului.
Era si el in zona, dar nu stiu la care te referi. Cat despre carte, o trimit si in strainezia, ca nu ar fi o premiera. 🙂
Pac, la Razboiu! Te-am prins, te atac, desi am zis ca te iert data asta, finca’ stiu la prima mina ca nu minti, o sa te inopinez iar, da’ te mai las putin. Oricum, poti sa zici si „nu”, ca doar asa mi s-o opri nesimtirea… 🙂
Exista cartea si in varianta ebook? Pt cei de departe care simt aproape…
daca inca nu e, va fi in foarte scurta vreme, pe elefant.ro 🙂
Am vazut toate pozele, vam admirat si pe dv., si baru
La anu otz face 40 de ani, dna Petronela. Tre sa va imbatati. O mastica ii cea mai nimerita…
La anu fac 38, Raj. 🙂