MENU
coperta

de • 16 septembrie 2014 • aliveComentarii (12)

a doua mea carte

Anul trecut, în noiembrie, mă întorceam din Olanda cu gîndul să ajung la Tîrgul de carte Gaudeamus de la Romexpo să-l întîlnesc pe Andrei Makine, ruso-francezul care îmi place mie tare de tot. Am reuşit să ajung, l-am întîlnit, i-am strîns mîna, mi-a zis că am un nume exotic – pentru el, o fi fost exotic, nu zic – mi-a semnat cartea. Apoi am dat o tură de tîrg. Voiam neapărat Cimitirul lui Teleşpan, tot auzisem de carte şi voiam să văd ce rahat a scris un fost jurnalist. Şi o altă carte a unei colege şi încă alte cîteva volume pe care voiam să le am. Şi mă preumblam cu sfială prin tîrg gîndindu-mă la Teleşpan şi la colega mea, care avuseseră lansările cu două zile în urmă, mi se păreau nişte zei. Dacă cineva din viitor m-ar fi oprit atunci să-mi spună: fă, tuta planetei, anul viitor la tîrgul aista îţi vei lansa a doua ta carte, l-aş fi scuipat în gură ca pe ţigani, vorba lu’ mam-mare. Aş fi simţit că îşi bate joc de mine. Nu exista atunci, în mintea mea, nicio premisă care să facă posibil un asemenea scenariu. Nici prin căpşorul meu semisuperb nu-mi trecea că vor exista oameni care vor veni de la sute, unii mii de kilometri distanţă să mă întîlnească pe mine, aşa cum venisem eu pentru Makine. Şi azi, gîndul ăsta e copleşitor şi aproape insuportabil.

Tot ce a urmat de atunci, e în continuare ca un vis frumos, derulat pe repede-înainte. A fost un an ca un carusel, plin de emoţii violente. În martie dădeam prima carte la editare şi apoi tipar, cu nişte spaime şi emoţii pe care nu le ştiu cuprinde în cuvinte. Acum sunt înapoi cu totul acolo, deşi aş fi zis că, la năibuţa, sunt trecută de acum prin ciur şi dîrmon. Pe dracu’.

Îmi amintesc, cînd selectam textele pentru prima carte, cum toate mi se păreau proaste şi de nebăgat şi de necitit. După care mă apucam să lucrez pe ele şi, luate la puricat, mi se păreau mişto. La fel şi acum. Sunt schizofrenică, v-am prevenit demult.

coperta

Coperta e gata. Nu e aşa că e foarte mişto? Iar am sărit în pat de bucurie cînd am primit-o. Cartea încă nu. Mi-am luat nişte zile libere să o termin, mai am oleacă de lucru ca să fiu mulţumită. Va fi o colecţie de proză scurtă de toate felurile. Numele, „alive”, i l-am dat după textul ăsta, pe care, desigur, îl va conţine. Ca şi în cazul primei cărţi, o mică parte dintre texte vor exista şi pe blog, la liber. Restul, majoritatea covîrşitoare, adică, vor fi doar în varianta print. Care se va găsi de comandat online şi în librării din noiembrie.

Cartea va fi gata pentru tîrgul de carte, unde va fi lansată. Nu o să o iau prea devreme langa prin ţară să o lansez, abia undeva după sărbători, din ianuarie încolo. Sunt inimaginabil de obosită, chiar am avut un impuls destul de puternic să amîn publicarea ei pînă în primăvară din cauza asta, însă editorul m-a convins să pun osul la treabă şi să termin cu prostiile.

Pfff, gata cu lamentările şi lauda, că am o carte de terminat!

12 răspunsuri la postarea a doua mea carte

  1. Lacramioara spune:

    Felicitari, esti curajoasa! : ) Astept cu nerabdare aparitia cartii in librarii!

  2. Spor la treabă mamică.

  3. Mihai spune:

    textul cu avalansa il stiam dar pe cel cu apa ,nu.
    fain tatuajul…
    apropo,
    … de nu-i prea mare acu deranju,
    pupati-as sobru tatuaju
    si de nu-i prea mare-ncurcatura
    pupati-as tandru tastatura.

  4. Ella spune:

    Mult mult succes!!

  5. Constantin Constantinescu spune:

    Cons Cons
    Totusi, catava cuvinte:
    Prin 2004 am fost invitat de Microsoft la Barcelona, un mare eveniment de-al lor. 7000 de tineri ai viitorului virtual. Doar eu, cred, depasisem varsta medie. Nimeni nu vorbea cu nimeni. Toti lasau credit la un ghiseu pentru a imprumuta gadgeturi on line pentru comunicare in interiorul spatiului expozitional. La o masa, in picioare, 2 fete, 2 baieti. Nu se cunosteau si nici nu pareai ca doresc asta. Poate ca vorbeau intre ei prin gadgeturi. Asa era la toate mesele pentru sucuri. In ultima seara petrecere mare in sala olimpica din deal. Dans, mancare, bere, showri pe scena. Nimeni nu vorbea cu nimeni, nimeni nu dansa cu nimeni. Toti tineau alea in mana si se uitau la ele sau tastau. M-am simtit atat de singur. Ca si acum. Toti sunt pe Facebook. Eu cu cine vorbesc, cu cine ma sarut, pe cine mai pot iubi?

  6. Constantin Constantinescu spune:

    As dori sa am si eu cartea ta!

  7. dojo spune:

    Doamna, poate facem cumva pe la anu’, daca ai drum prin Banat, sa te vedem, eu si bloggerita mea de 7 luni. Felicitari pentru carti, abia astept sa trec la ‘studiu’ individual pe ele 😉

  8. Ramona spune:

    Iata ca dupa un an de zile, in care te citesc virtual, mi-am facut curaj sa iti si scriu. Si as vrea sa iti scriu cuvintele de lauda pe care le-ai citit de atatea ori de la cei ce te adora, cuvintele frumoase. Dar pentru ca le cunosti atat de bine iti scri doar: ma inclin!
    P.S. Prima carte nu am gasit-o la Diverta din Resita, nici nu am castigat-o, pe cea de adoua n-am rabdare sa o astept inca un an pana ajung in Romania, asa ca vin cu rugamintea: se poate ebook?

  9. alunelu spune:

    Felicitari in avans pt. a doua si ma bucur ca ai ramas in continuare da capu’ tau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *