O să lipsesc o vreme de aici. De pe internet, în general. Am văzut destui brazi împodobiţi şi nu mă dau în vînt nici după urările de Crăciun fie ca. Nu mă simt în stare să mai înghit vizual niciun cozonac, nicio sarmală, nimic. Am făcut destulă risipă de vorbe şi prezenţă, voi posti puţin.
Voi petrece Crăciunul singură şi apoi voi zbura către locuri mai calde. Tot singură. Cînd am să mă întorc, lucrurile vor fi intrat pe un făgaş normal, sper, pe internet, adică. Da, ştiu că e cel puţin hilar, îmi spunea ieri cineva, cum, tu, cu mii de prieteni şi followeri şi admiratori şi cititori şi trubaduri, tu o să fii singură? Da. Eu. Cuc. E primul an din ultimii în care nu m-am putut mobiliza nici măcar să împodobesc bradul ăla care zace pe terasă şi aşteaptă să fie băgat la cald. Dar ai fetele, veţi exclama cei care nu aveţi copii adolescenţi şi nu ştiţi că ei au viaţa lor, planurile lor, prietenii şi gagicii lor. Şi e normal să fie aşa, să nu stea cu mică-sa, nu am făcut şi crescut copii ca să îi ţin lîngă mine atunci cînd treaba lor e să fie altundeva. Am şi prieteni. Nu foarte mulţi. Şi ei au familii, iubiţi/iubite cu care vor să îşi petreacă sărbătorile, copii mici, vacanţe, planuri nu să înveselească o muiere singură şi depresivă.
Nu, nu am să plîng prăbuşită pe o canapea. De Crăciun muncesc, sunt de serviciu pe plantaţie, iar cînd nu, am 20 de cărţi cumpărate în ultima lună care mă aşteaptă să le citesc, un laptop nou nouţ care mă aşteaptă să-l deschid şi să încep cartea aia pe care o am deja în cap, o mulţime de filme de văzut. Poate o să ies cu fetele puţin, dacă o să aibă chef şi timp. Poate am noroc şi ninge şi mă duc să mă dau cu placa. Oricum, eu nu mă plictisesc niciodată singură. Nici bine de tot nu îmi va fi, ce să zic. Nu o să primesc daruri sub brad – nu că aş avea nevoie de cadouri, dar gîndul din spatele gestului e cel important, dacă are cine îl face.
Cînd o să fiţi acolo, cu familiile voastre, copiii, iubiţii, iubitele, soţii, soţiile, în jurul bradului, a mesei de Crăciun, bucuraţi-vă. Fiţi fericiţi şi recunoscători pentru ce aveţi, daţi-vă seama ce norocoşi sunteţi. Opriţi-vă un moment şi gîndiţi-vă că nimic nu e perfect şi că nimeni nu le are pe toate, fiţi bucuroşi că sunteţi voi, sănătoşi, normali. Ştiu că sunt o mulţime de femei care mă invidiază, care îşi doresc să fie ca mine. Primesc o mulţime de mesaje care îmi spun asta. Uite doar unul din ele: Te urmaresc constant, de mai bine de 1 ani si, din multiple perspective (ca psiholog, psihoterapeut, cadru universitar, femeie), atat iti voi spune : „Ce n-as da sa fiu ca tine!” (consider ca am spus totul in aceste 7 cuvinte). Nu e nicio sfîrîială să fiţi ca mine. Nu mă mai invidiaţi, vă implor. Nu e nimic de invidiat la mine. Sunt o femeie foarte singură şi atît. Parcă cu atît mai singură cu cît mai multă lume se strînge în jurul meu, virtual sau nu.
Am avut un an extraordinar, nu mă cac pe mine, chiar dacă se termină prost. Am fost fericită. A fost cel mai frumos an din viaţa mea. Niciodată, adunat la un loc în cei 37 de ani şi jumate, nu am fost atît de fericită şi împlinită ca acum. Pe toate planurile. Vă mulţumesc pentru asta fiecăruia dintre voi, în parte. Pentru vorbele voastre bune, pentru că aţi fost aici, că aţi venit să mă vedeţi pe unde am fost, că aţi cumpărat cărţile mele şi rezonat cu scrisul meu, pentru mesajele voastre, pentru ceaiurile băute împreună, pentru darurile voastre, toate.
Vouă, bărbaţilor care mustăciţi şi vă gîndiţi ce prost e ăla care lasă o femeie ca mine singură, vă spun să nu mă şi nu vă flataţi. Terapeuta mea spune că femeile ca mine fascinează deopotrivă bărbaţii şi femeile – dar, la o apropiere mai mare, îi pun pe fugă. A fost o vreme în care nu exista zi în care să nu îmi doresc să nu fi fost mai urîtă, mai proastă, mai puţin puternică, mai necitită, mai lipsită de umor, ironie sau orice altceva vă pare vouă că sunt. Acum sunt împăcată cu mine şi cu cine sunt. Mi-am asumat – iar asta de cele mai multe ori e o vorbă goală – că pe mine nu mă pot oamenii. Iar ăia care mă pot, o fac pe termen scurt, vorba Anei. Încă nu mi-am dat seama dacă o iau la sănătoasă fiindcă sunt sau fiindcă nu sunt ce se aşteptau. Poate că la început mă văd perfectă şi cînd descoperă că sunt om, că am vulnerabilităţi, defecte, că greşesc, nu se pot obişnui cu asta. Mă întreb de muuulţi, mulţi ani. Şi mă întorc mereu către mine, să mă caut, să mă plivesc, să văd unde greşesc, ce anume e atît de greşit la mine încît să fiu mereu atît de îngrozitor de singură. Dar cumva, niciodată nu reuşesc să îndrept. Probabil că greşită voi şi muri, incapabilă să înţeleg.
Nu caut milă, compasiune sau condescendenţă, rogu-vă, mă jigniţi dacă alunecaţi într-acolo. Mila nu e un sentiment nobil. Am scris toate astea doar ca să vă arăt şi partea goală a paharului strălucitor pe care îl vedeţi şi vi-l doriţi. Să vă reamintesc că sunteţi bine aşa cum sunteţi, iar dacă nu sunteţi, nu sunteţi singurii. Uite, se întîmplă şi la case despre care umblă vorba că ar fi mai mari. Dar e doar o legendă urbană, lumea o colportează dar nimeni nu a văzut cu adevărat ca să ştie sigur. Şi ca să îmi explic probabila absenţă, căci ştiu că mulţi dintre voi chiar se gîndesc cu drag la mine.
Vă doresc sărbători aşa şi pe dincolo. Cu linişte mai ales. Cu normalitate. Normalitatea aia corny, cheesy, pe care mi-o doresc şi mie şi de care nu am avut parte niciodată. Iertaţi-mi lipsa de umor. Vă îmbrăţişez.
Să ne recitim cu bine la anul.
the smell of hospitals in winter 2.0. Postarea următoare:
insula eternei primăveri
Genul de articol pe care-l asteptam de la tine: realist, sincer, frumos. Iar urarea de la final e extraordinara. Asa ar trebui sa apara in mesajele, felicitarile tuturor…in loc de „fie ca”, „lumina care”…Cand o sa intelegem ca aceasta este esenta sarbatorilor si nu cumpararea tuturor aiurelilor care au culoarea rosie sau mesajele trimise la toata lista, inclusiv celor care nu le adresam niciodata un cuvant, poate o sa ne simtim mai bine si mai impliniti. Iti doresc sa ai parte de linistea aceea pe care ti-o doresti!
Eeeiii, hai, Sarbatori fericite, alea alea, liniste, zen, zambet, citit, chestii…tot ce-ti doresti tu! Evadeaza in exotic si nu uita, acolo, cauta un niga mother fucker si lasa-l sa performeze ce stie el mai bine! Sa vezi 2015 de vis! Ganduri bune! 🙂
golurile din suflet nu se umplu prin vagin – e o realitate psihologică atît de zgomotos evidentă că mă mir sincer că ţi-a dat prin cap, fie şi la modul glumeţ, să propui asta. îmi place să cred că sunt mai evoluată decît atît.
Scuze, nu se fac glume de Sarbatori! 🙂
E greu să fii mai puțin prostuț decît imediatul tău aproape, (pe care chiar ai vrea să-l iubești, tolerezi, apropii) ceea ce te întristeasă, te izolează; cea mai mică neconcordanță de vibrații, concepții, dogmatică existentială te lasă rece, zîmbind a prost (sau perplex) și mergi mai deparate, cu tine, singur, că tocmai ce-ai mai respins un suflet incompatibil, că așa ești tu, pecky, încăpățînat, prea atent, perfectionist și de un libertinism nemărginit.
„E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune.”
Vacanta linistita, fetito:)
Vacanta placuta, Petronela. Ne-ai infrumusetat anul si ne-ai facut sa cadem pe ganduri. Si asta nu e lucru mic. Te-am ascultat cu placere cand ne citeai si ne-am gandit cu drag la tine. Si nici asta nu e lucru mic. Lucrurile merg spre bine.
mulţumesc mult.
te simt pesimista, in spatele vorbelor si a aparentelor…….sa fie oare de la „spiritul” asta al sarbatorilor, atat de vehiculat in aceste vremuri(pe care eu, una, recunosc, nu il simt!!!) sau nu?!…..vorbeste de normalitatea pe care ti-ai dorit-o dar de care nu ai avut parte ???????????? pai ai 2 fete una mai mandra decat alta…faci ce iti place…..in general esti bine….pai nu este asta NORMALITATE ????????
Hai, nu fii trista…este si maine o zi..
Iti doresc ca in vacanta asta sa fii vecina de apartament cu Dolores O’Riordan si sa va imprieteniti.
Atat de mult incat sa te oblige sa publici cartile si in engleza.
Tristetea a faina.Stiu ca lumea in general nu crede asta si fuge ca de naiba de ea, eu cred ca sunt unii oameni , printre care ma numar si eu care s-au obisnuit cu ea ba chiar au devenit dependenti.
ce ne-am face daca nu ar mai exista tristetea? ce valoarea ar mai avea clipele de fericire daca nu ar exista veacurile de dezolare?
In ultimele 4 sapt, te-am citit si recitit. In timpul asta o printesa de 5 ani,;care nu intamplator e fiica mea,a ramas doar cu jumatate de creier in urma unei operatii(fara detalii o boala parsiva aparuta de nicaieri acum 2 ani). Asa ca, sigur ii fi avand tu lipsurile tale, da’ mie mi-ai dat niste nopti cat se poate de relaxante avand in vedere circumstantele. Asa ca…fara fie ca..doar sa fii!!!!!!
@Lelia – poate ai avut intentii bune, dar toate semnele alea de intrebare arata ca o palma data Petrei. Cred ca nu are nevoie nici de sfaturi sfatoase nici de glume proaste si nici sa ii scoatem ochii cu ce credem noi despre ea. Ea ne-a multumit, cu bunul ei simt si modestia ei, asta simt sa fac si eu,sa ii multumesc pt tot. Si sa ii trimit un gand bun. Confesiunea asta emotinonanta m-a atins. Multumesc.
Bună Petro! Nu te-am descoperit de prea mult timp, să zicem cât am avut timp să-ți citesc cărțile pe nerăsuflate și să răsfoiesc blogul pe toate părțile. Ești un om minunat, cu un suflet de milioane, cu un umor autentic și cu restul ingredientelor pentru a te face plăcută. Am rămas plăcut impresionată de ce-am citit. Cât despre sărbătorile astea, nu e mare diferență între ce fac eu și ce faci tu de Crăciun. E o sărbătoare over-rated căreia i s-a pierdut esențialul pe drum de ceva timp, poate chiar mai mult, așa că mă așteaptă Jung, pentru următoarele 2-3 săptămâni. Nu-ți doresc Sărbători Fericite, ci să fii tu fericită și să ai parte de surprize plăcute din partea celor dragi! 🙂
M-am gandit mereu de ce sunt altfel.. cica ,,ciudata” 🙂 asa mi se spune! .. de ce pe mine ,, spiritul sarbatorilor ” nu ma inalta ? Am fost invinovatita ca nu ma las inaltata.. dar nu vreau sa ma inalt fals! Magia Craciunului a existat pentru mine doar in copilarie.. Mi-au daruit-o parintii! Eu, pot sa daruiesc asa magie? Cred ca nu. Atunci de ce sa cer si sa -l astept chiar si pe Mosul pentru mine.. Sa-mi aduca ce? Probabil o fi vorba si de neimpliniri.. In fine..
Petronela draga, nu esti singura care vrea sa evadeze si sa lase globuletele neatinse ! Sa ne regasim cu bine in 2015..abia astept sa zbori din nou prin inimile noastre scriind.. Ce sa zic? Te sarut si-ti multumesc !
Sambata trecuta cineva a dat share pe fb la ”Craciun de casierita”. N-am dat click decat cateva ore mai tarziu cand m-am lovit de el din nou, dupa ce adunase ceva like-uri. Bine, hai sa vedem ce-o fi si tampenia asta. ”Pe Petronela Rotar o gasiți, toata, aici.” Hmm… Acestblogdenervi. Tresar si zambesc larg ca proasta. Si asa m-am tot invartit p-aci cateva ore. Duminica dimineata cu cafeaua langa mine am revenit. Cateva ore mai tarziu mi-am comandat cartile (am luat si Cimitirul daca tot eram in zona, ca vroiam sa-l iau de anul trecut). Marti au venit, aseara le-am terminat pe ale tale. Am intrat sa-ti scriu ceva. N-am stiut ce, asa ca am iesit. E foarte ciudata chestia asta: citesti o carte si apoi iti permiti sa-i scrii doua randuri autorului la per tu. Mno, ce sa-ti zic? Ma bucur ca te-am gasit, ma bucur ca scrii… Mi-a prins bine ce-am citit. Sper sa ai parte de o vacanta linistita. 🙂
eu te stiu de mai mult de-un an. te stiu de cand erau bigudiurile mici, de pe vremea cand n-aveau gagici si planuri ale lor. si mi-ai placut si-atunci, si-mi placi si acum. nu esti perfecta, slava Domnului, ca daca erai, nu mai calcam pe-aici. mi-ai fi dat complexe de inferioritate, si eu nu prea am d-astea 🙂
asa cum esti, ai fost de multe ori o inspiratie pentru mine, pentru ca desi esti mai juna cu cativa ani, cand te-am citit, parca ma citeam pe mine, acolo unde scriu fara cuvinte, doar pentru mine.
nu-ti va tine de cald si nu vei fi mai putin singura din cauza asta, stiu.
hai, du-te si pune-ti o rochie alba ca eu mereu asa te vad in capul meu, si daca ti-e frig pune-ti si cizme si izmene, dar du-te si fii un pic, acolo unde vezi cu ochii. am sa te citesc cand te intorci.
draga autor de carti si femeie cu o viata ca in filme,
draga mama de fete adolescente,
draga adolescenta cu inima ranita si cu printul-pe-cal-alb-care-a-murit-si-n-a-mai-venit,
doar tu poti sa alegi sa rulezi la nesfarsit bucla depresie-siguratate-auoleu.
mi se pare ca viata ta pana acum ti-a dat niste lectii, din care ai ales sa inveti doar sa traiesti cu suferinta si cu singuratatea.
tie nu-ti mai e frica de singuratate, nu? pai de ce rulezi acelasi cod iar si iar?
pune-ti doua intrebari: cine sunt eu? si apoi, dupa ce ai definit exact cine si ce esti, gandeste-te cine esti tu cu adevarat, daca ti se iau toate calitatile (nu mai esti jurnalist, femeie, mama, siguratatea-ntruchipata). si construieste pe monumentul de experienta.
tu nu traiesti pentru a-ti povesti viata. traiesti pur si simplu, de aia esti citia.
daca nu vrei singuratate, de ce o cauti?
stiu cum e sa te sugrume peretii, sa iti fie toxic aerul. dar din momentul in care te imprietenesti cu aceasta singuratate si nu mai cauti refugii, ea o sa plece, zau.
cu drag,
o cititoare
Numai bine in vacanta.o sa imi lipsesti.multumesc pt tot,pt ca existi
Iti spun ca nu esti singura in ce simti. Empatizez in asa hal, ca e dureros sa te citesc. Castigi la experiente nasoale, dar cum sunt ceva mai tanara, sa stii ca o sa te ajung din urma. Nah, uite, suntem doua superbe acum, tu ceva mai superba, care or sa scuipe internetul in fata si or sa-si bage nasu-n munca si carti, cu pauze dedicate gandurilor negre. Am prietene care-mi spun ca e normal sa fiu singura, ca nu-i niciun barbat care sa egaleze cat de misto sunt eu sau sa se simta validat prin preajma-mi. Ce vaci :)!
Eu trag pe partea stiintifica, dar tot n-am gasit solutie la problema singuratatii femeii aparent perfecte. Undeva acolo trebuie sa fie un loc in creierul nostru pe care daca-l spalam, poate se duce si karma cea rea. Inca nu stiu daca a fost o ideea buna sa fac ca ala chipes din Matrix si sa iau pilula rosie, adica sa nu mai ascund gunoiul sub pres, dar nah, o sa te citesc sa vad ce lume de posibilitati exista.
Cat despre normalitate, stii si tu ca e plictisitoare. Libertatea e mult mai misto.
Vacanta placuta!
Nici nu mai tin minte cand am avut un Craciun ca la carte. A fost o perioada si din aia. Dar a trecut. Atat de repede, ca ma intreb daca nu am visat-o. Incet, incet am invatat sa ma bucur de ce pot. Acum, ma bucur ca pot oferi copilului meu stelute in privire cand va descoperi cadourile sub brad. Ca am un copil caruia ii pot oferi toata dragostea mea. Si care mi-o da inapoi inzecit. Si ca am brad. Si ca am un acoperis asupra lui. Si ca am ce pune pe masa. Si restul o sa il uit. Cateva clipe 🙂
Daca ar fi sa facem un calcul, nu stiu care suntem mai multi : cei care au un Craciun cu adevarat ca la carte, cu feerie si stelute si rasete si iubire cu tona sau cei care au un Craciun … „altfel” 🙂
All this doar ca sa iti spun ca nu esti singura, ca atunci cand copilul va fi culcat, si in casa va fi o liniste asurzitoare, ma voi gandi la tine, si la toti cei care au un Craciun altfel. Si o sa ne urez un Merry altfel Christmas !
PS : vacanta placuta !
Frumos si in asentiment.
vă mulţumesc din inimă tuturor. să ne citim cu bine la anul!
Spor la descoperit linistea aceea atat de cautata!
Asa se intampla cu femeia care s-a dus la copac, a luat marul si l-a mancat pe tot pe drum. Cand a ajuns la Adam – ca de obicei el statea si astepta sa i se intample si chestia cu marul, gen – nu a mai avut nici ea ce sa-i dea lui si nici el n-a mai vrut mare lucru de la ea. A harjonit-o putin, i-a povestit putin despre el si apoi a convins-o ca e cea mai frumoasa cand e privita din spate. In timp ce fuge.
Acum nu mai ai ce sa faci. Marul e mancat. Si ei stiu asta. O simt. Nu mai tine la ei cu pacatul originar ca ai devenit prea originala. Te poti transforma prea usor in suc de mere, tarta sau in samburi buni de pus la rod. Dar toate astea numai in conditiile tale. Hm, asta ii acreste repede. Ii oboseste.
Si da, ramai singura.
Si ce ? Esti tu cu tine ! Tine. Cea mai tare gagica din viata ta.
Ea e cea care ti-a „dublat natura” cum ar spune Nichita, nu ceilalti.
A marului femeie, ce esti !
Be hapyyyyyyyy !
nu pot sa te compatimesc, pot doar sa imi doresc a putea citi primul tau Roman… anul 38 va fi unul minunat, al romancierei Petronela Rotar.
Te astept in ianuarie cu piesa de teatru (pe care nu am prins-o la Brasov) jucata si in Bucuresti, asa cum ai spus ca va urma ;). Vacanta placuta, calda, si revenire puternica :)! Numai bine si un An Nou asa cum ti-l doresti cel mai mult.
Să ai grijă de ti e.Și când te întorci să dai un semn să te văd la un cico,bine?
Eheei, si cunosc refrenul, cunosc atat de bine sortimentul de femeie revelat de tine mai sus; iti cunosc vorbele de parca le-i fi smuls din mine, pe-nserat, intr-o vineri, in timp ce-mi verificam emailurile…am crezut o vreme ca specia asta de oameni pe care altzi oameni nu-i pot, pur si simplu, este o nebunie de-a mea nascuta cu mainile-n solduri, intr-o amaza de disperare. Te citesc si, fiecare vorba de-a ta se-ntoarce ca un bumerang din oglinda in care m-ai transformat; imi spargi timpanele de atatea adevaruri.
N-am sa-ti urez traditionalele de incheiere de an. Am sa-ti urez, insa, pentru anul viitor sa continui sa dai la o parte, cu fiecare dimineatza, sarea lacrimilor de pe vorbele-tzi si sa inspiri adanc in plamani, cu fiecare zi, ceea ce cu adevarat esti: o mare, o minunata artista a vorbelor. Chapeau.
Iti doresc sa fii sanatoasa si sa stii ca ai dreptate cu ce ai zis de familie, iubiti/iubite samd.. insa nu-i chiar asa rau nici sa fii ,,da capu tau,,.
Noi oamenii vrem tot timpul altceva decit avem si nu se poa.. Cind fu tica nu fu taca..
Multumesc pentru clipele deosebite pe care le am petrecut cind te- am citit. Drum bun.
Parcas futut in aripa, nu simt, nam simtit nicican fioru sarbatorilor, nu suport nuntile, la carciuma nu mai merg din 90, ca vorba unei barmanite, cica beau tot timpu 1 bere si platesc 7. Mie cine pula lu stalin imi face cinste. Vreau sa ma duc si io la bar sa beau o cafea linistit. Nam parte de asa civa. Mie dor de divertisii anilor 90…
Asa sa fie, Petronela draga! Sarbatori frumoase, bucura-te de palmieri! 😉
Succes 🙂
Cunosc acest sentiment de singurătate. Nu credeam că o să mă bucur vreodată de Crăciun. Plus că vremea urâtă și frigul mă bagă în depresie. Dar anul ăsta m-am simțit bine. Am avut un sentiment de bucurie, de liniște neașteptat. M-am bucurat de fericirea fetiței mele de 3 ani. De tot ce înseamnă ea pentru mine. Sper să mă mai bucur și în alți ani de sărbători alături de fetița mea. Mai are până îmi pleacă singură de acasă.
Ție îți doresc sa-ți regăsești echilibrul iar dacă terapeuta ta nu a reușit să te scoată din depresie cred că ar trebui să o schimbi. Bănuiesc că nu ți-e și prietenă.
Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar înainte să fiu cu tatăl copilului meu credeam în dragoste veșnică și eram nefericită că nu aveam pe cineva. Acum, dupa marea dezamăgire, după divorț, nu mă mai gândesc la bărbați și cred că dacă o să existe cineva in viața mea o să se plictisească de mine oricum. Sunt mai fericită și liniștită. Nu e ceva ce mi-am impus. Pentru prima oară in viață cred că singur nu înseamnă nefericit.
Și legat de acel mesaj primit cred că interpretezi greșit. Femeia aia nu te invidiaza. Te admiră. Și de obicei când mai primești mesaje de genul acesta să nu crezi că esti invidiată.Nu le este ciudă că tu ești frumoasă, desteapta, puternica, etc… Te admiră pentru calități. Eu m-aș bucura pentru astfel de mesaje.
Exoticul am fost eu însămi și au fost cele mai frumoase Sărbători în mijlocul tuturor și totuși singur. Știu ce înseamnă fuga descoperirii în ambele sensuri și efectul de halou al unei persoane, dar mai ales momentele cu „necitit” în care să primesc viața într-o simplitate somnambulică. Te iubesc și Te urăsc pentru vorbele tale.
Nu te urasc. nu te invidiez, nu te iubesc :)!
Esti pur si simplu in mintea mea si iubesc sa ma citesc in randurile tale.
Numai bine crazy girl!