what we’ve got here is failure to comunicate. Nu de azi de ieri, ci dintotdeauna. Te-ai căcat, iartă-mi exprimarea accidentată, pe tot ce ţi-am cerut, de cînd eram mică. Şi cînd eram mare. Şi pe finalul ăsta de an mişto. Căca-m-aş io în barba ta albă! Şi în luminiţele tale şi în jingăl bels şi sărbătoarea ta consumeristă şi în sania ta kitschoasă unde nu ai avut loc niciodată şi pentru mine!
De la o vreme te ignor, dacă eşti aşa de nesimţit. Pierderea e a ta, să ne înţelegem. Nu te-a mai aşteptat niciodată o femeie cum te-am aşteptat eu, umflatule. Şi ştii ce zicea Zorba, moş impotent, care e păcatul ăl mai mare? Ţi-a plăcut să mă vezi singură şi suspinînd, ha? An de an de an de an. Şi nu ţi-am cerut mare lucru, scîrbavnicule. Puţină linişte şi dragoste. Cum ai jubilat în barba ta cîrlionţată, afurisitule, să-mi vezi deznădejdea.
Ciuciu, decrepitule, nu-ţi mai fac pe plac. Schimb finalul. Mă ştii doar, sunt foarte bună la finaluri. Excelez. Consideră că nu mai am chef de mofturile tale. Eşti un tip laş şi egoist şi eu am expertiză în din ăştia. Aşadar, schimb şi finalul ăsta. De an, de poveste. Şi plec. Mi-am luat bilet. Mi-am făcut iar singură cadou, că ale tale sunt cai troieni de parcă ai fi grec, nu lapon. Şi plec. Da, coiţe creţe, cu singurul om pe care mă pot baza în lumea asta: cu mine. Tu poţi să spui că plec singură, dar mie vacanţele de una singură mi-au priit întotdeauna. Ce dacă plec de capul meu într-un loc romantic, unde alţii îşi fac luna de miere? Singura iubire în care mai cred e aia de sine. Aia sănătoasă, pe care o cultiv de prea puţină vreme, de asta trebuie dusă la soare şi apă de ocean, să facă oleacă de fotosinteză, să prindă niscaiva puteri. Pînă va cuprinde şi respectul de sine.
Plec. Adio, moşule. Îţi trimit un selfie de sub un cocotier.
oraşul făr’ de soare Postarea următoare:
the smell of hospitals in winter 2.0.
Frumos cadou. Bravo! Merry Hot Christmas!
Distractie !!!
Cam pe cand te intorci? Ca ma vrut sa iti trimit o mica surpriza de Craciun, dar daca nu esti prin zona imi strici planurile un pic 🙂
Plec dupa Craciun, nu am liber inainte. Chiar in ultima zi a anului si ma intorc pe zece.
Perfect, atunci ma pun repede pe treaba 😀
Bravo!
De ce iti mai bati capul, femeie ? Mos Craciun nu exista ! Noi, in schimb, de-abia asteptam p(r)oza de sub cocotier, hai ca nu mai e mult, pregateste-ti valiza, drum bun, cale batuta si…fotosinteza placuta !
p(r)oză de sub cocotier shall be, then!
mulţumesc!
Se spune pe la noi ca „Tot o floare si-un cacat”! Fac si eu parte din specia „coaielor crete” (ce frumos le-ai alintat „coite”), asta in loc de prezentare. Eu cred ca nu ti-ai gasit cacatul potrivit. Nu voi spune pacat, deoarece nu vreau un raspuns prea taios (nu de alta, dar vad ca si Mosu’ a luat-o in freza) dar eu cred ca faci parte din femeile ce trec „dincolo” de liniuta. Of, in continuare, am scris de 10 ori si am sters ce am scris, asa ca : „Stii ceva ursule, ma fut in tigaia ta!”(sper ca stii bancul)
Nu stiu. Si nici ce e aia femeie dincolo de liniuta. 🙂
Suuuper! :))))))
Si unde zici ca pleci? Ca mai sunt persoane in aceeasi situatie…:)
Unde vad cu ochii. Imi iau lumea in cap. Intr-un sud.
Tu faTă, ai şase reni înhămaţi la o căruţă, în care stai cu creierii rascraciti, tot tu, luptându-te eroic şi epopeic să răzbaţi printre nămeţii sorţii… cum câţi, şase reni am zis, câte unul pentru fiecare simt, inclusiv Umami… da, bineânţeles şase reni, trei înhămaţi în faţă şi ăilalţi trei în spate, astfel că biciul, învârtindu-se majestuos de jurimprejur să-i plesnească pe rând pe toţi… cum câţi, şase muiere, tocmai zisei, unul pentru cap, unul pentru minte şi unul pentru literatură… cum is numai trei, nu i-ai numărat bine, ia întoarce curu’ invers şi ai să-i vezi şi pe ceilalţi, unul de izbelişte, altul de pripas şi al treilea de ciuda, aşa cucoană, la soare ziceai, în sud, no bine, atunci drum bun şi fii atentă să nu te arzi, se strânge colagenu’, cel mai bine învârti renii-n cerc, cum câţi, şase, mereu şase… ufff, da’ greu mai pricepi cum e să fii vizitiu d’asta, cu şase reni, trei încolo, trei încoace, lasă-mă şi nu-mi da pace… reni în sus şi reni în jos, trei pă faţă, trei pă dos, no atunci drum bun şi să auzim (numai) de bine… da, da, şase.
M-am amuzat copios, vai ce mos cacacios!!!
Noi doua suntem in asentiment rau de tot :)))
Teodoru, amicu meu , sa pisat pe mos craciun. A iesit din carcima bat muci, manga, as putea sa zic ca chiar cuc si alta pasare, a scos mataranga din nadragi si sa pisat pe poalele mosului. Ia tras mosu o scatoalca…
Am uitat sa zic ca peste drum de carciuma era oraselu copiilor.
:)))))
Nu ştiu cine se ia după cine, dar parcă toţi au început să scrie despre cât de nasol e Moş Crăciun şi anul 2014.
Dragă moşule,
Sper să-ţi moară renii de boala limbii albastre, să vină odată încălzirea globală să ţi se topească sediul, să-ţi doboare separatiştii pro-ruşi sania cu o rachetă sol-aer deasupra ucrainei.. etc.. etc..
1. eu scriu dintotdeauna de rău de Crăciun şi umflat. uită-te în arhivă.
2. eu nu citesc bloguri, deci dacă a mai scris şi altcineva, habar n-am.
3. pentru mine 2014 a fost aur.
Cacat. M-ai luat pe puncte. Nu stiu de ce imi tot fac liste femeile cand incearca sa-mi explice. N-am sugerat ca te-ai luat tu dupa cineva. Altcineva se prea poate sa se fi luat dupa tine. Cert e ca e la moda. Si e imposibil sa nu citesti bloguri. Ai citit si de la mine minim un text. Deci se pune ca citesti.
am citit şi de la tine minimum un text. dar nu citesc bloguri constant. nu le urmăresc. citesc cărţi.
Atunci o să-mi transpun blogul în print. Poate asa o sa-mi fi citit minimum mai mult de un text. 🙂
ce răutăţi, domle! uite, mă duc să-l citesc pe al doilea, să nu te mai aud!
Ooofff, Petronela, scrii atat de dureros in cat imi rascolesti toate depresiile. Le credeam moarte…. Si nu poti scapat de ele…. Ooofff
Iubirea de sine este cea mai sigura, dar lumea nu se multumeste niciodata cu atit..