MENU
acasa

de • 10 decembrie 2014 • bucăți de mineComentarii (18)

acasă

E foarte bine acasă. De fapt, orice fel de privaţiune te face să reînţelegi ce bună e normalitatea, aia pe care nu o mai apreciezi cînd te obişnuieşti cu ea. Ca în bancul meu preferat cu Iţic, care era nefericit cu felul în care locuia, cu mulţi copii, nevastă, spaţiu mic şi cere sfat rabinului, care îl îndeamnă să bage capra în casă. Trece o săptămînă, Iţic şi mai nefericit. Rabinul îi porunceşte să bage şi porcul, şi tot aşa, ce orătănii mai are prin bătătură. Cînd răbdarea şi suportabilitatea lui Iţic ajung la limită, rabinul îi spune să scoată animalele din casă. Întors la vechiul cotidian, Iţic e nebun de fericire , iar spaţiul i se pare enorm, odată dată afară capra din casă. E un sfat de care încerc mereu să ţin cont. Cînd mă iau pandaliile, bag o capră (generic) în casă.

E foarte bine acasă. Cald, miroase frumos. Afară ninge, s-a zaharisit peisajul. Sunet de bormaşină, brrrrrrm, brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrm, lovituri, poc-poc, sunet de flex, vuuuum, vuuuuuuuuum. Vecinul îşi dărîmă apartamentul. La propriu. Vecinul ăsta e un caz. Clinic, dacă mă întrebi pe mine. Renovează apartamentul nou-nouţ pe care şi l-a luat de vreo 3 ani. În ultimul, mai intens, aşa. Nu locuieşte aici, ci în capitală. Deşi a semnat în contract că nu poate aduce nicio modificare faţadei clădirii, a simţit că are un moţ extra faţă de noi ăştilalţi şi a dărîmat complet zidurile exterioare ale apartamentului şi a închis terasa cu termopan, să îşi lărgească spaţiul locativ, şi aşa super generos. Terasa asta e o binecuvîntare pentru orice om cu mintea la locul ei, în cap, adică, are ea însăşi dimensiunile unui mic apartament, e de jur împrejur, oferă o perspectivă excelentă asupra muntelui şi pădurii, iar vara e ca o mică curte. Unii s-au simţit atît de la curte că au încins şi grătarele, de au sunat vecinii la poliţie şi pompieri. Ei, acest domn a simţit că aerul curat, de munte, îl ameţeşte, aşa că dă-i şi dărîmă, închide cu termopan, pînă a demolat complet casa aia care e în şantier de cînd ştiu eu. Pe nervii mei, desigur. A făcut ceva şi uşii metalice, că acum poţi băga palma printre zid şi uşă. Acum nu am mai rezistat şi m-am dus să întreb cît mă bormaşinează, că eu sunt convalescentă, trebuie să mă odihnesc. Cînd am deschis uşa, un munte de moloz peste tot şi niciun perete, doar nişte stîlpi de ici-colo, am făcut ochii cît cepele. Muncitorii m-au asigurat că nu mai au decît peretele ăsta de dărîmat, termină într-o oră. Mi-e teamă să nu se apuce vecinul apoi de zidul dintre mine şi el, poate vrea să lărgească apartamentul şi cu al meu, ce dacă e ilegal, plăteşte amenda, aşa cum a făcut şi cînd l-a reclamat asociaţia că nu a respectat contractul. Şi odată intrat la mine în sufragerie, să vedem cine îl mai opreşte să îmi dărîme şi mie zidurile şi să facă un mare living din casele noastre, dimpreună. Tre să fiu vigilentă.

Altfel, nu îmi e dat să stau prea mult în dulcea linişte a căminului, mîine, joi adică, mă duc la Sibiu la Humanitas, lansare stabilită încă de pe vremea cînd eram verde, aşa că moartă, coaptă, răscoaptă, pe varză sau pat de legume, cum am zis, mă voi afla la 18.00 la Sibiu, cu sau fără branulă în braţ, neesenţial, voi fi acolo, am zis. Nu mă face pe mine o toxiinfecţie alimentară, dăăăă.

V-aş mai anunţa de încheiere, că tot vorbeam de lansare şi cărţi, că editura are pachet promoţional de sărbători la cărţile mele şi livrare gratuită toată luna decembrie, ambele cărţi 39 de lei şi moca transportul acasă, comenzile se pot face aici. Că nu e cadou mai frumos decît o carte.

Şi pentru că îmi tot scrie lumea şi mă întreabă, da, mai am şi eu cărţi de trimis, tocmai am mai comandat de la editură că am avut cereri, le pot trimite oriunde în lume, editura livrează doar în ţară, da, cu autograf, dar nu la preţul pe care îl oferă ei pe site, promoţia aceea e valabilă doar pe siteul lor şi nici cu transport gratuit. Mie îmi puteţi scrie pe petronela@acestblogdenervi.ro pentru comenzi.

 

18 răspunsuri la postarea acasă

  1. Oana spune:

    Eu zic ca nimic nu-i mai frumos decat o carte cu autograf :). Drum bun maine, sa-ti fie bine!

  2. Marta spune:

    Buna dimineata!
    Cat de frumos scrieti…si cat imi bucurati sufletul cand va citesc.
    Am facut comanda pentru cartile dvs. Abia astept sa „va citesc”. 🙂
    Sanatate multa!!!

  3. Anton Sandita spune:

    Pana ajung cartile o sa ma mut in casa nou , adica la sfarsit de saptamana! Apoi, cine sta la caldurica si savureaza un ceai si doua carti ? ! Euuuu si sora mea, care face acelasi lucru cu alte doua carti ! <3 Multumesc !!!!!!!!!!

  4. ram spune:

    banc alunecat din intelepciunea sufita, de nu ma nsel
    fain, fain, dadadadap (is f agitat azi)
    a! fain ca esti bine (n am stiut sa ti zic cand erai hm, asa ca am tacut. da’ uite ca stiu sa ma prezint agitat )

  5. Mihai spune:

    Data viitoare cand iti mai vine chef de o toxiinfectie alimentara, abtine-te si da-mi-o mie. Ca si-asa eu n-am avut niciodata si as vrea sa vad cum e.
    In rest, multa sanatate iti doresc ca de restul te poti ocupa singura 😀

  6. dan spune:

    draga autorule,

    eu, cititorul, am o dilema si te rog sa ma ajuti.
    te-am descoperit prin intermediul unor prietene (brasovence de felul lor) comune.
    am citit tot (cred) ce ai scris pe blog (cred ca sufar de „petronita”).
    ai scris 2 carti. le-am cumparat. in format electronic.
    acum dilema: tu, in calitate de autor, ai acelasi feedback, din partea mea, cititorul, indiferent de formatul cartilor? sau pentru a te rasplati in mod just, trebuie sa achizitionez cartile si pe hartie?

    Dan

  7. Raj spune:

    Io vam descoperit tot pin intermediul unei prietene (targovisteanga da felu ei, actualemte bucuresteanca) si nicidecum comune s-au satesti, ci mai curand orasenesti, caci Targoviste ii oras dupa cum bine stim………….. Stima dnu Dan ! Io ma iau de toti cei care posteaza la dna Petro, penca voiu sa raman singur in inima mneaei, nu suport concurenta…

    • Dan spune:

      🙂 tot cu stima va salut dl. Raj, si va linistesc spunandu-va ca departe-s de mine gandurile cuceritoare de inimi. Vreau doar sa multumesc pentru manuta care scrie. Chiar daca nu musteste de inteligenta dilema prezentata mai sus, mi-ar placea un raspuns pentru ea. Acum o sa ma asez la loc in banca mea si voi asculta povestea in continuare. Dan

  8. Petronela spune:

    păi pe mine nu mă avantajează prea tare niciuna dintre cele două variante, am povestit eu cum e cu drepturile de autor. pe mine mă bucură să fiu citită, în orice formă! aşa că vă mulţumesc tare.
    iar tu Raj, ai locul ocupat în irima me.

    • Raj spune:

      Cei a lu Raj, ii pus doparte. Am toate atuurile sa fiu iubit: intelijenta sclipitoare, infatzosare atractiva, cultura la cap, modestie cat crupinde…

  9. Mihaela Suciu spune:

    Pe acest blog mă simt ”acasă”, descopăr că și altcineva e ”om” cu suișuri și căderi. Mă bucur să citesc și comentariile pline de umor ale d-lui Raj.
    Petronela îți doresc să ai parte numai de împliniri, iar dacă vreodată observațiile mele te-ai înnegurat uită, sunt om.

  10. Raj spune:

    Umorudracu, dra Mihaela…

  11. mircea spune:

    Respect Petronela,esti o mare oferta ptr.domeniul de desupt de…penita.Am ras cu lacrimi la destainuirile tale…adevarate.Mult succes si sarbatori frumoase in continuare!

  12. Mihaela spune:

    Seara de seara, dupa ce toti s-au culcat, iau blogul la recitit…de la prima la ultima pagina. Si rad sau lacrimez sau mi se increteste pielea de fiecare data. Sincer? Nu imi aduc aminte cand am patit asta citind ceva. E frumos. E real. E suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *