MENU

de • 5 septembrie 2014 • adevărurile meleComentarii (15)

despre mocangeală şi respect

Am executat donaţiile, aşa cum am promis, cele 16 cărţi vor ajunge în scurt timp la destinatarii lor, cu autograf şi tot Dumnezeul. M-a luat gaia scriind şi lipind, dar a meritat, am făcut o bucurie unor oameni. Iar asta am văzut cu ochiul liber şi emoţionat, cînd am decis să livrez personal una dintre cărţi singurului cîştigător braşovean, o cîştigătoare mai exact. Reacţia ei m-a umplut de o bucurie fără seamăn. Am luat-o prin surprindere, iar cînd m-a văzut în uşa biroului şi m-a recunoscut, s-a înroşit profund, a sărit de pe scaun cu o fîstîceală de copil prins copiind la teză. Apoi m-a îmbrăţişat cu ochii plini de lacrimi de bucurie. Am purtat bucuria ei, devenită bucuria mea, în suflet toată ziua, să îmi ţină de cald pe dinăuntru.

Am fost însă uimită, apoi, să primesc nenumărate mesaje de la cititori care îmi cereau sau mă somau să le trimit cartea cu autograf. Şi m-am întristat puţin. Aşa că reamintesc celor care au făcut asta sau intenţionează să o facă, că donaţiile au făcut parte dintr-o provocare cu cărţi iniţiată de poetul Iulian Tănase, pe care am acceptat-o cu drag. 10 dintre cărţi au fost dăruite de un cititor de-al meu, care a dorit să rămînă anonim, şi care, de drag pentru cititorii mei de pe blog, a cumpărat şi donat, prin mine, cele 10 exemplare. Celelalte au fost cărţile pe care le mai aveam eu, ultimele, mai exact.

Spunea cineva la un moment dat că autorii morţi se împrumută, iar cei contemporani se cumpără. E semn de respect şi apreciere pentru un om pe care îl citeşti zilnic, gratis, atunci cînd publică o carte să i-o cumperi. Mai ales că, de obicei, costul cărţii depăşeşte cu cîţiva lei preţul unui pachet de ţigări. Asta dacă te interesează, desigur. Că poate la fel de bine să nu te intereseze.

Am să explic, pe scurt, mersul lucrurilor în ceea ce priveşte autorii contemporani şi publicatul cărţilor, pentru că zilnic mă lovesc de oameni care cred că ne îmbogăţim din scris.

Tu scrii o carte. Dacă ai noroc, o editură te publică pe banii ei. Adică scoate un tiraj de X exemplare , al căror cost îl suportă, sperînd că o să se vîndă, ca să îşi recupereze investiţia. Dacă nu se vinde, ghinion, paguba editorului. Dacă se vinde, va susţine şi o altă carte, care nu s-a vîndut. Onorariul unui autor în România, procentul din vînzarea unei cărţi adică, se situează între 0% şi 10% din costul ei, în funcţie de editură, de cine e autorul, etc. Unele nu plătesc un sfanţ, altele plătesc mai bine. Nu e un secret, scrie şi pe google. Librăria, ca să te vîndă, ia între 40 şi 60 din preţul cărţii. Carevasăzică maximum 10% din preţul cărţii revine autorului. Adică cîţiva lei, sub 5, căci puţin cărţi depăşesc preţul de 30 de lei. Acum, dacă eşti Cărtărescu şi vinzi 80.000 de exemplare, te-ai scos. Dar de obicei vinzi cîteva sute, hai, cîteva mii, dacă eşti bestseller. Asta în general, fiecare autor are propriul contract confidenţial cu editura, însă limitele sunt cele expuse mai sus, de obicei.

În aceste condiţii, repet, mi se pare o dovadă de respect să nu ceri cărţi moca autorului – care primeşte şi el cîteva, de la editură, pentru promovare – ci să le cumperi. Oricine ai fi. Nu ca să îl îmbogăţeşti, ci ca semn de susţinere şi apreciere.

Îmi zicea Alina Nedelea (autoarea Şoselei Căţelu), care e actriţă şi trăieşte în Italia: amica, aici noi plătim bilete şi la spectacolele fraţilor, cumpărăm şi cărţile mamelor, nimeni nu vrea nimic moca, toţi ne susţinem între noi, e dovadă de respect. De respect, da. De respect.

Aşa că dacă vrei să citeşti o carte a unui autor în viaţă, cumpăr-o. Nu o să plece în Bahamas de banii ăia, dar o să simtă că are cititori care îl respectă, îi respectă munca şi aşa extrem de prost plătită.

(foto de la Cadouri Fistichii)

15 răspunsuri la postarea despre mocangeală şi respect

  1. Ram spune:

    ..trait o experienta draguta
    Un nene hai-hui n-a retinut corect numele de fam si m-a botezat cand sa imi dea autograf(pe care nu l-am cerut , ca nu-i inteleg f bine rostul, venea la pachet cu cartea). Am zambit, dar insuficient de curatel si omul s-a prins.
    Evident, durere, alta carte, ca nu putem mazgali/corecta, etc.
    Crizat, ii explic ca pt mine important e randul ala din carte, gandul lui asternut in tihna sau nu, etc, in plus mai avem si hartie pierduta aiurea, logistica, energie, chestii, aberant. Irelevant pt om.
    Solutia, la inspiratie: domnu’, mie chiar imi place cum suna numele astfel, serios, imi faceti o bucurie.
    A tinut 🙂
    PS. am cumparat si eu cartea ta si nu m-a gasit postasu’. Acu’ m-asteapta in masina, ca am uitat sa o iau din. It’s a strange world out there :))

  2. Ella spune:

    Asa e spiritul romanesc, toti vor moca, dar nu te mahni, Petro, cine te respecta, cumpara cartea. Oricum, dragut cum ai tu timp de explicatii elegante pentru toti.

    • Petronela spune:

      nu e dragut, pur si simplu, atunci cand e vorba de un artist, toti presupun ca ce face e de placere, ca aia nu e munca, oricum, ca scrie, picteaza, sculpteaza in timpul liber si nu are nevoie ca munca lui sa fie platita. ori suntem si noi oameni, iar asta e o munca si ea.

  3. teodora spune:

    ce ziceam:”cumpar-o,fa!!!!”….mai ales la un coment..:”eu nu o vreau,o doresc”…

  4. Marilena spune:

    Asa e, Petronela, perceptia „publicului cititor” este ca „ai timp” de-un hobby, „iti permiti”. Foarte putini inteleg ca tot despre munca este vorba. Si ca munca, indiferent ca e silnica sau de placere, se cuvine sa fie recompensata. Si ca munca trebuie respectata oricum, si daca nu te imbogatesti din ea, si daca nu-ti plateste chiria. E o chestiune de educatie.

  5. 3.14... spune:

    Tot ce e gratis sau la pret redus induce isterie in multi romani. Am ajuns o natiune f ieftina…
    Daca pentru cei care nu prea au ce manca ar fi de inteles imbulzeala de la celebrele promotii / deschideri de diverse mall-uri care au luat locul vechilor locuri de munca (comuniste desigur!) in cazul celor care isi permit sa citeasca (se pare ca e deja un lux sau cel putin un mare privilegiu in Romania), pare cel putin deplasat sa nu platesti cativa banuti pentru cartea pe care zici ca ti-o doresti atat de mult…

    • Elena spune:

      Sa vezi italienii cum se imbulzesc la reduceri, oferte si alte chestii gratis. Eu cred ca e natura umana, contemporana!!! Mi-e scarba! Oricum, putini mai cumpara carti, prea putini. Si nu pentru ca nu au bani, ci pentru ca oamenii s-au stricat de tot… in toate sensurile posibile ale cuvantului. In trecut, „placerea” de a citi iti era, nu stiu cum sa spun, inoculata, de mic copil, de catre parinti, profesori… Imi amintesc, vroiam sa ies afara sa ma joc si din motive de ploaie, frig sau pedeapsa, mama imi spunea: „Nu! Pune mana si citeste o carte!!!”. Azi?

  6. […] nu le fac eu, ci editura, care şi încasează banii, nu mi-i bag eu în buzunar. Am explicat aici (click, adică) pe îndelete cum stă treaba cu drepturile de autor şi cît anume cîştigăm noi, […]

  7. oana spune:

    Am intrat azi pe catchy,voiam neaparat sa las drept comentariu un link la un articol despre par scris de un barbat,nu l-am gasit.Insa am mai citit cate ceva pe acolo,concluzia este ca te copiaza lumea in draci :)))Esti kind of trend setter.
    Iti inchei volumul de versuri spunand ca scrisul doare,da ,asa e ,scrisul tau doare,de ambele parti.
    In rest ,ce sa spun, cartile tale constituie cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut vreodata,asadar multumesc ,mie si tie.

  8. oana spune:

    Desigur,pai , altfel mai spuneam?:)))

  9. viorica spune:

    Petronela, am fost de curind in tara si la Sibiu am intrat la libraria Humanitas sperind sa gasesc cartea ta Alive, pe O sa ma cunosti de undeva o am cu autograf si doream sa am si cealalta carte dar nu o aveau in librarie. Pe de o parte m am bucurat gindindu ma ca a avut succes si s-a vindut dar mi a parut rau ca nu am gasit-o….
    Stii cumva daca mai exista in librarii in Bucuresti?

  10. Mate spune:

    Sa fiu sincer, daca iti place ceva f. mult cumperi orice este legat de acela, oricat ar costa. Mai ales pentru copii 🙂
    P.S. eu as cumpara si tricou daca as gasi… nu de alta, dar as face o bucurie unei persoane iubite…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *