MENU

de • 20 decembrie 2013 • adevărurile mele, bucăți de mineComentarii (10)

eu nu cred în Moş Crăciun

şi nici Crăciunul nu mă dă prea tare pe spate. Am tot zis, eu sunt agorafobă. Aglomerările îmi dau ameţeli şi începuturi de atac de panică. Ocolesc supermarketurile şi în restul anului, dar acum nici în minimarketuri nu mai pot intra, că am senzaţia că se sfîrşeşte pământul şi toţi ceilalţi au fost anunţaţi, numai eu nu. Alfel, de ce cumpără toţi, tot, dacă nu au o informaţie beton şi îşi fac provizii pentru întreg 2014? Rafturile sunt goale şi devastate, coşurile gem cu năduf, vînzătorii la fel, iar oamenii cumpără, cumpără, cumpără, nu se mai opresc din cumpărat.  Pe stradă, orice drum durează dublu, că toate maşinile sunt pe şosea, tot la cumpărături, evident. Magazinele vor fi închise o singură zi şi uite ce face din om o zi fără locuri unde să-şi cheltuiască banii.

Mă tot întreb dacă stomacurile tuturor oamenilor, mai puţin al meu, se triplează în perioada asta. Poate se fac maaaari şi încăpătoare, să poată arunca tot omul înăuntru ce vrea, ca într-o genune. Ciosvîrte, caltaboşi, cozonaci, farfurii întregi de salată beuf, piftie şi neapărat friptură, tone de friptură. Mie nu îmi iese. Eu de sărbători mănânc mai puţin decât într-o zi obişnuită, fiindcă mi se face greaţă numai cînd văd atîta mîncare. La alţii, că frigiderul meu nu arată deosebit de altă zi din an. Îmi face mama sarmale, să am şi eu, să fiu în rînd cu lumea, cică, dar eu nu mănînc carne. Mai mănâncă copiii, dar nici ei nu se dau în vânt. Şi nişte cozonaci bestiali. Anul trecut am făcut nişte sarmale veggie cu nuci şi ciuperci care au avut trecere mai mare decît cele ale mamei. În rest, nimic special, gătesc cum gătesc în mod normal. Aşa că nu reuşesc să înţeleg tămbălăul ăsta şi îmi pare că îi fură Crăciunului farmecul. Refuz să fac parte din hei-rup-ul ăsta consumerist, fiindcă eu nu cred că despre asta e Crăciunul.

Cît despre moş Gerilă, un trist. Când eram mică, Moşul era o babă, am povestit aici. Apoi s-a fofilat scîrbavnicul şi m-a tot ocolit. Acum îmi rîde de pe o reclamă a unei companii ale cărei produse le detest, că el crede în mine. Eu nu cred în tine, fariseule. Te desfid. Nu ai dat pe aici atîţia ani, să nu te prind acu, că îţi rup mopul pe spinare. Ţi-am cîntat atîţia ani I will survive că am sfîrşit prin a fi bine cu adevărat şi fără tine.  Am deja tot ce îmi trebuie. Copiii sunt sănătoşi şi bine, eu la fel, cel mai bine din toată viaţa mea. Avem acoperiş deasupra capului şi ce mînca şi îmbrăca. Restul sunt fiţe şi nu am cu adevărat nevoie de ele.

Şi oricum nu-ţi permiţi tu ce vreau eu, netrebnicule. Fiindcă eu sunt cea care trebuie să îşi permită.

 

10 răspunsuri la postarea eu nu cred în Moş Crăciun

  1. Smaranda P. spune:

    Cea mai originala avanpremiera ever:)))) Subscriu in totalitate. O singura dorinta ascunsa am…..Sa vina totusi mosul.:) In rest, numai de bine!!!!!

  2. Claudia spune:

    Eu nu mi-amintesc sa fii crezut vreodata in Mos Craciun. Nici nu venea, nici nu-l asteptam, eram prea ocupata cu traditiile de la tara: Colindeti, Steaua. Uneori aveam brad, alteori nu, uneori erau si parintii, alteori doar bunicii, dar era o seara magica fara cadouri si fara alte pregatiri. Atmosfera de Craciun e in capul nostru, nu stiu de ce unii tin neaparat s-o cumpere.

    p.s. papusa de-aia aveam si eu… dar ma jucam mai rar cu ea, trebuia sa fiu cuminte. E drept ca murdaream tot ce prindeam si ca ma jucam mai mult pe-afara decat in casa. Si ca si papusa mi se parea infiorator de urata chiar daca alta n-aveam.

  3. Antonia Buzea spune:

    Imi place felul in care ati punctat faptul ca in ajunul acestei sarbatori ,oamenii uita de fapt ce sarbatoresc si isi indreapta atentia spre alte lucruri cum ar fi:cadouri,tone de cadouri,nu ca nu e frumos sa daruiesti(dar nu orice cadouri,ci de alea cu fite),la fel tone de mancare si aglomeratie si chiar cearta uneori.Cand eram mica si eram inca acasa la parinti mei naturali,nu imi aduc aminte sa-l fi vazut pe Mos Craciun ,decat o singura data si atunci mi-a adus o cutie cu bomboane.De atunci in anii care au urmat credeam ca Mos Craciun nu exista(de fapt nu exista),ca este doar un om imbracat in mos,care nu are altceva de facut decat sa se prefaca bucuros ca da daruri copiilor(Il consideram un prefacut,unul care isi pierde timul odata pe an pentru a parea si el mai bun,si mai pasator cu copii orfani(asa cum eram si eu)).
    De fiecare data cand venea craciunul ,in ochii mei si a celorlalti copii care erau cu mine la camin,se ivea o licarie de speranta,ca va veni cineva si ne va lua acasa.Si nu venea nimeni,traiam cu aceasta speranta daznadajduitoare care ne facea sa visam ca va fi mai bine,ca undeva in lumea asta imensa exista un loc si pentru noi.
    Si iata ca astazi am gasit acel loc,si pot spune ca Sarbatoarea craciunului pentru mine este o zi in care imi aduc aminte ca Dumnezeu a facut cel mai mare gest din univers,l-a trimis pe Fiul sau pe pamant.

  4. CalinC spune:

    daca atacurile de panica generate de multimea din supermarket nu are consecinte violente, precum ale unui personaj dintr-o carte in mare voga acum, atunci e ok.

  5. Leonard spune:

    Și mie mi se face greață numai când văd atâta mâncare :))

  6. Jodl spune:

    Oamenii au nevoie de repere in an pe care le imprumuta, daca nu si le pot face singuri. Altfel, viata ar curge fara sens pentru cel care munceste la banda, la casierie, cum ziceai, sau la volanul unui troleu care circula 7 statii. Intr-un final, si-ar uita si varsta.
    Nu stiu cum traiesti, dar poate cineva totusi te suna in aceste zile, sa iti spuna La Multi Ani, te iubesc, ce faci, cum esti, etc?… multi traiesc de la o zi la alta, petrecandu-si viata asteptand salariul si gandindu-se ce mananca maine. Ei bine, in cateva zile din an pot socializa si bulimiza. E mai bine decat nimic.
    La tara, unde viata era Rasarit, Apus vara si iarna, timpul era lupta acerba pentru supravietuire. O zi in care puteai manca pe saturate, si, mai ales, carne si dulciuri, era o binecuvantare. Acest ceas interior nu s-a stins. Si, vezi tu, tot in acel pamant care ne hraneste ne intoarcem, bogati, destepti, frumosi, saraci, prosti, urati, cum suntem.

  7. Claudia Cristina spune:

    Se vede Petronela ca nu crezi in Mos Craciun (si bine faci, semnat Grinch de serviciu 🙂 ) dupa fata nu prea fericita din poza de cand erai copil… Subscriu in totalitate la ce ai zis… mai putin aia cu carnea, mie imi place, iar sarmalele, mvaaiiii 🙂 Un gand bun…

  8. Mihai spune:

    Ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca „de Craciun trebuie sa fii mai bun”.
    adica in restul anului poti sa fii cum vrei tu, chiar o canalie , dar de Craciun ,trebuie sa te straduiesti sa fii bun.
    Apoi, ce sa zic …eu sunt unul dintre acei copii mari , care cand erau mici nu au avut in fiecare an „pom de iarna”.Sau un anii cand am avut arata a orice dar numai a pom de iarna nu.
    Cred ca am ramas cu sechele, una din ele e o stare de stres continua la gandul ca foarte multi copii nu sunt fericiti deloc ,nici de Craciun nici in cursul anului.
    Legat de „cumparaturile de Craciun” ai dreptate, dar ma gandesc ca oamenii isi inchipuie ca or sa aiba musafiri multi de aia fac atata mancare 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *