MENU
lumina-de-inviere

de • 18 aprilie 2014 • jurnalComentarii (8)

everything’s all right, yes, everything’s fine

(Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Gabriel Garcia Marquez)

jurnal, 24 aprilie 2009

am stare de poem de-al lui Bukowski. de ameţeală, aşa, ca după 2 litri de whisky şi bere, patru pachete de ţigări, multă vomă, dormit puţin şi spasmodic. de singurătate. ştii că Bukowski a început sa facă amor pe la 40 de ani, după ce a devenit poet semicelebru? eu mă simt ca el, înainte să i se întâmple.

îmi lipsesc berile, whiskyul, ţigările, voma.

am în schimb anxiolitice. somn puţin şi spastic. nelinişti. dureri. aşteptări cataleptice.

listele lui Crusoe, disproporţionate, neajutînd la nimic.

uite, afară pomii infloresc. şi primăvara era anotimpul meu. şi Paştele, sărbătoarea mea. şi verdele îmi iriza din retină direct în suflet şi aş fi vrut să am chef să plec undeva zilele alea libere de săptămîna viitoare, dar unde să mă duc cînd nu mă aşteaptă nimeni? şi unde să rămîn cînd nu e nimeni să mă ţină?

aşteptînd să sune telefonul, aşteptînd să aud foşnet de paşi, şi telefonul să sune, şi paşii să se audă. dar telefonul nu sună niciodată, decît mult mai tîrziu, şi paşii nu ajung niciodată, decît mult mai tîrziu, cînd am deja tot stomacul în gură.

 

jurnal, 3 aprilie 2010 

nu am mai fost la Înviere de foarte multă vreme. în toţi anii din urmă, noaptea asta o petreceam la mama, acasă. eu adormeam, ei mergeau la biserică, dimineaţa ne trezeam, luam paşte. ciocneam ouă şi le mâncam cu ridichi şi ceapă verde.

anu ăsta tata e paralizat. sor-mea, acasă. am rămas acasă, noi trei, za family. ne-am uitat la frumoasa Cibestia (aşa a zis aia mică că o cheamă) şi apoi bigudiul mic a adormit pe canapea. bigudiul mare a zis că stă pe mess să ciocnească ouă 3D cu colegii. eu m-am dus să iau lumină. am luat lumină, înfrigurată şi încotoşmănată în geaca de schi. apoi am auzit murmurul oamenilor cântând primul Hristos a înviat şi m-a trecut un fior. două morminte mai în spate, un cunoscut cu soţia lui, îmbătrînită. m-am gândit la amanta lui de zece ani şi la copilul lor, că sunt singuri de Paşte. m-am gândit la Maria Magdalena. la un Paşte demult, din adolescenţă, când am stat cu răposatul în casa bunicului lui şi ne-am uitat la Jesus Christ Superstar prima dată. m-am gândit la mine, în timp ce popa citea evanghelia. am plecat spre casă ţinând candela aprinsă în mâna cu care schimbam vitezele, rulând încet pe străzile unui oraş lins de ploi şi de luminile din mâinile oamenilor. în vîrful dealului, întreg oraşul părea aprins. luna obraznică spânzura într-un colţ al terasei. în maşină mi-au cântat, tot drumul, copiii ăia de la conservator Anica’s dream. sunt tristă într-un fel liniştit, aşa cum urc către casă. în residence-ul şmecher în care stau fortuit, oamenii nu cred în Înviere – luminile sunt stinse, maşinile dorm şi ele somnul lor luxos. Iisus nu e un brand suficient de scump pentru ei. în parcarea subterană, curentul îmi stinge lumînarea. ciocnesc un ou netreide cu fie-mea. apoi mă bag în pat să plâng mult. singură, cum mă ştii. mult şi liniştit.

try not to get worry, try not to turn on to problems that upset you… oh… everything’s allright… yes, everything’s fine...

 

jurnal, 13 aprilie 2012 
Paştele mi s-a părut întotdeauna singura sărbătoare suportabilă. gustul micului dejun din dimineaţa primei zile, cu ouă ciocnite şi ceapă verde şi ridichi. şi toată familia, în jurul mesei şi toate bunătăţile mamei.
îmi place slujba de Înviere.  şi Iisus îmi place. Jesus was a hippie. îmi place fiorul pe care mi-l dă glasul a mii de oameni cîntînd cu lumînările în mîini. străzile linse de flăcările pe care le duc acasă, cu toţii. zarzării înfloriţi şi pielea mea deja bronzată. îmi place să găsesc, în fiecare an, lalelele şi narcisele mele înflorite, în colţul grădinii. le-am plantat acolo cu mîna mea cînd eram cam cît e fie-mea cea mică. le adun şi mi le aşez acasă, în camera mea. miros a flori adevărate. cînd eu nu o să mai fiu, copiii mei vor face asta, pentru că ele vor înflori mereu, în fiecare primăvară.
îmi place să mă duc cu fie-mea mare la cimitirul unde e îngropat taică-su. e atîta linişte acolo pe deal, iar vîntul mişcă ramurile brazilor şi flacăra lumînărilor. uneori usucă şi lacrimi. deseori.
îmi place să mă uit printre ramurile albe de flori ale zarzărilor la crestele albe de zăpadă ale munţilor. e un singur timp pentru aşa ceva: ăsta. să stau cu fusta ridicată pînă la coapse şi picioarele goale în curte la ai mei, cu umerii dezgoliţi, să simt cum soarele mă pătrunde ca un amant nerăbdător.
îmi place să ascult Jesus Christ Superstar.

 

jurnal, 18 aprilie 2014
azi-dimineaţă, în faţa bisericii mici unde vinde bătrîna flori de mărgăritar, am simţit pentru prima dată anul ăsta că se apropie Paştele. eram nespus de uşoară, imponderabilă aproape. şi curăţită. pe degetul mare simţeam arsura rugăciunii Maicii Domnului, gravată pe inelul pe care l-am primit de departe, împreună cu flori şi nisip negru, de ţărmuri niciodată văzute sau ascultate. ploua mărunt şi tot oraşul îmi părea şi el curăţit, spălat de păcate. iarba prea verde, dureros de crudă. era prea dimineaţă, poate, cum conduceam prin oraşul gol şi ud către muncă. seara tîrziu am vopsit cîteva ouă de casă. roşii, doar roşii. o să le ciocnim, cu bigudiurile, sîmbătă noapte, după ce eu mă voi întoarce de la muncă. anul ăsta nu voi sta singură în curtea bisericii unde m-am măritat să ascult cîntecul Învierii şi să iau lumină. voi munci. anul ăsta, nimic nu mai e la fel.

 

8 răspunsuri la postarea everything’s all right, yes, everything’s fine

  1. ILUZIA spune:

    sa ai un Paste fericit Petro ! anul asta nu mai ascul JCSuperstar, anul asta TU esti SUPERSTARUL!

    • Petronela spune:

      ba ascult, că prea îmi place. cît despre superstar, mor sau voi învia? 😀
      Paşte cu linişte să ai şi tu, fată dragă!

  2. Mihaela spune:

    Să vedem ce mai spune Petronela, cam asta îmi spun cel mai des când deschid netul. E atât de umană, directă și sinceră și zău că-mi vine mereu să-i spun, răbdare, răbdare…
    Să ai lumină și liniște, fată dragă! Nu uita să scrii… și mâine voi deschide netul.

  3. Miki spune:

    Lumina in suflet, draga Petronela!
    Te-am descoperit in Vinerea Mare si doua ore nu m-am oprit din citit!
    Regret doar ca se termina postarile;nu ma mai satur sa te tot citesc!
    Scrii minunat.Daca ‘ai tras piciorul’ cu o prima carte, pe cand a doua?

  4. IONELA spune:

    Sensibil și profund. De fiecare dată când recitesc simt aceeași emoție, la aceeași intensitate. Eu mă ȋncarc pozitiv la fiecare slujbă de Ȋnviere, de 11 ani la aceeași biserică din Brașov.
    Anul ăsta voi fi la București, primul Paște petrecut acolo, am timp de mâine seară până ȋn Sfânta Noapte să mă obișnuiesc cu ideea 🙂
    Sper doar să simt același fior dulce ca cel pe care-l simțeam ȋn anii trecuți, pentru că voi fi totuși alături de familie, de altfel motivul pentru care voi face Paștele acolo.

  5. Anton Sandita spune:

    Din 2013, Pastele are alta insemnatate pentru mine, in noaptea de Inviere s-a nascut Maria Sofia …am avut emotii , dar Dumnezeu a avut timp si grija de noi!!!
    Paste Fericit !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *