astăzi Dragos ar fi împlinit 38 de ani.  anul asta, pe 17 iulie au trecut 15 ani de la moartea lui. o altă viaţă. o realitate paralelă, cumva.

azi m-am trezit întrebându-mă cum m-aş fi trezit dacă un plop nu i-ar fi retezat lui Dragos viata acum 15 ani jumate. ne-am fi căsătorit, pe 21 august, adică o lună după fatidica zi? am fi avut al doilea copil, şi dacă da, cum ar fi fost el?

l-aş fi iubit cu la fel de multă ardoare, m-ar fi chinuit cu la fel de multă nepăsare? fighturile noastre, intelectuale sau nu, ar fi fost la fel de violente? ar fi adunat după el cârduri de prieteni cărora le-aş fi gătit cu tot atâta bucurie, am fi transformat livingul în cinematecă seară de seară? am fi citit la fel de mult, aceleaşi cărţi, am fi ascultat aceeaşi muzică? m-ar fi înşelat la fel, l-aş fi iertat cu dor şi durere, posedată, obsedată de el?

am fi avut o casă frumoasă, cu livadă, casa pe care ne-o lăsase moştenire bunicul lui, înduioşat de teribilismul dragostelor noastre de tinereţe. am fi condus boem maşini mic-burgheze. l-aş fi urât şi iubit în fiecare dimineaţă, deopotrivă.  la camera de zi am fi avut perdele lila inchis, iar pe pereti pozele de epocă ale bunicilor lui. în curte ar fi lătrat Spic, care nu ar mai fi avut de ce să se înfometeze până la moarte. am fi avut o colecţie imensă de dvd-uri originale, cu toate filmele “noastre”, lângă plasma de 107 , cu surround. nu aş fi ştiut ce înseamnă atacul de panică şi nici doliul. hainele mele ar fi fost toate colorate. nu aş fi cunoscut bărbaţi emasculaţi care să îmi sape în suflet ca groparii.

dacă aş fi murit eu acum 15 ani, m-ar fi uitat până acum?

fiica noastră m-a întrebat de multe ori cum ar fi fost dacă tatăl ei nu ar fi murit. nu am ştiu ce spune.

 

poza din header e de acum 18 ani fix, la 18 ani fix, de 18 noiembrie, ziua răposatului.
dacă aş putea să vorbesc cu fata asta, ce i-aş spune oare?

fata care scria poezii  în cap. despre el, mai ales. poeziile astea, de care nu îmi e ruşine.

 poem de la aproape 19 ani 

carevasăzică mă faci tâmpit, pe mine care ştiu tot, tu-l în dumnezei pe mă-sa că nu te mai lasă în pace, a venit iar să-ţi fută liniştea, de parcă cineva în casa asta e obligat să-ţi înghită ţie mutrele alea

îmi pare rău, tata, te înşeli

sunt atât de obosită şi nici chef să mă cert nu am, ai idee câte ore am avut astăzi, şi cum a trebuit să zămbesc la fiecare, cum am rânjit 45 de minute, rând pe rând

disdedimineaţă până şi z. a recunoscut că nu m-ar vrea de amantă

zice: bărbaţilor le place inocenţa, le plac fetele care simt admiraţie pentru ei, nu au nevoie de iubite care să îi complexeze şi indispună

eram în autobuzul patru şi soarele lingea geamul ca pe-o oglindă şi eu mă priveam 

de acolo mă vedeam frumoasă şi-mi zâmbeam, îmi exersam privirea de ingenuă şi apoi mai erau şi rollingii la radio, au băgat muzică în autobuzele astea noi,nu mă mai plicisesc când mă duc la serviciu

apoi m-a întrebat ce chiloţi port

de ce i-or fi interesând, tată, pe bărbaţi modelul chiloţilor mei?

apoi a coborât şi eu am privit fiecare chip rămas

polineziano

aşa-mi zice sebi, bărbatul monicăi, colega mea

monica e gravidă şi eu l-am văzut pe sebi cu alta, urâtă, se pupau şi i-am zis

polineziano, zice, cu tine aş fi înşelat-o pe moni, cu ochii fix pe colierul meu cu sfîrcuri maro, de lemn

şi john la fel

polineziano, tu eşti frumoasă sau deşteaptă?

iar eu, tata, sunt doar singură

şi hai să încheiem subiectul cu dragoş. de câte ori să îţi zic că totul şi nimic are legătură cu el?

 

 

poem de la 21 de ani ( înainte de accident)

 

retina îşi îneacă amarul

eu stau şi aştept să sune celularul

şi tu să-mi spui suav şi englezit

hai hani-bani, şi apoi mai repezit

uispering intu mai iăr:

i will be in grenadier

iau tuşul şi rujul

fondetenu şi gelul

la masa ta se discută despre boris vian. şi greenaway. şi dali. impropriu zis se discută. discuţi. stai comod, sorbind felin din berea blondă etalând păreri intelectuale şi privind prin sticla paharului cum universul se curbează sub greutatea opiniilor tale. pachetul de marlboro levitează cu adulaţie în jurul tău, sfârşindu-se de amor pentru plămânii tăi savanţi. fotoliul îţi sodomizează lin fesele, iar masa, până şi afurisita de masă s-a încleştat de coatele tale de bărbat dăştept şi fatal. iar chelneriţa, care, fie vorba-ntre noi, e o curvă, se fâţâie enervant de colo până colo, înnebunită de felul cum tragi din ţigară. eu urc către masa ta, fardată, pensată,distrată, clătinându-mă pe scările ce se masurbează frenetic. îmi aşez formele de mamă şi  atât pe scaunul rămas cu gura căscată şi tac.

de fapt, privesc către tine, da eşti aşa de a dracului de sus că mă dor ochii de încordare, tu deşteptule, superiorule, frumosule, virilule, perversule, genialule, tu şi împuţitele tale de arte vizuale, şi tarantino şi besson, şi greenaway şi baudrillard şi kierkegaard

hai, mai apeacă-te asupra fecundităţii mele

inundă-mă, scufundă-mă, afundă-mă,

şi spune-mi, hai spune-mi că ai chent help it

doar iubindu-te, adorând unghiile de la picioarele tale superioare şi gleznele tale geniale şi sexul tau unic voi fi fericită

eu, cea aleasă, cea binecuvântată să te fi avut, să-ţi fi purtat odrasla, să-ţi cresc odrasla fără un crâcnet, să te fi atins, să te fi lins

gâgă. timpul tău s-a scurs ca nimic

obidită, aş vrea să te scuip, dar în loc,mă ridic

maioul mi-e plin de lapte-colostru

coborând de la tine

kierkegaard îmi pare oribil şi monstru