MENU
bo

de • 10 iulie 2014 • bucăți de mineComentarii (18)

doişpe, cinşpe, şaişpe

2011, iulie

urcăm dealul ăla. a mia oară, probabil. e un deal mic, înflorit, cu o potecă şerpuită prin iarba înaltă. sus e o poieniţă mică cu un singur brad, bătrîn ca lumea. şi mai sunt mormintele. în ultimii ani am fost tot mai rar. ce să mai caut acolo? răspunsul nu e în trecut, they say.
acum urcăm amîndouă. i-a curs dermatograful şi e ca o fotografie alb-negru. frumoasă şi tristă. întotdeauna am crezut că frumuseţea e deplină abia atunci cînd înglobează şi emană tristeţe. ea împlineşte peste 10 zile treişpe, el a murit de fix doişpe. în altă viaţă.
cum urc aşa, mă podideşte un plîns prost, nestăpînit. dacă m-ar vedea şi m-ar întreba, nu aş şti să îi zic de ce plîng, aşa că îmi înăbuş, adînc, între pleură şi plămîn, suspinul. mă gîndesc la el, că trebuie că nu a rămas nici praful, acolo, dedesubt, sub pămîntul rău. altădată, demult, în cealaltă viaţă, cînd veneam de două ori pe zi la mormînt, împingînd bicicleta pe drumul lung şi greu, mă gîndeam cum se deteriorează. cum îl mănâncă viermii. cum se descărnează şi putrezeşte în întunericul lutos în timp ce noi continuăm să respirăm, să plîngem, să rîdem, să mîncăm, să bem, să facem copii, să creştem copii.
între lespezile cavoului a crescut un copăcel mic. îmi aminteşte de un cîntec pe care îl cîntam cînd eram tare mică şi aveam în curte leagănul ăla mare şi mă legănam tare, tare şi cîntam, cîntam în gura mare cîntecul ăla despre doi copii care se iubesc şi apoi mor şi pe mormîntul de fetiţă/a crescut un pui de viţă/ pe mormîntul de băiat/a crescut un pui de braaad. şi nu ştiam că aveam să trăiesc asta direct pe derma proprie. şi îi aşezăm florile proaspete şi plec la maşină să aduc chibrituri să aprindem candelele şi o las singură, fata de 13 ani şi tatăl mort de 12. şi cînd mă întorc are nasul roşu şi ochii umflaţi şi o iau în braţe şi plîngem amîndouă îmbrăţişate, plîngem în hohote, cum nu am plîns niciodată împreună, mă strînge tare, e mai mare ca mine şi mă strînge şi plînge amar, hohotit, disperat.  lacrimile îmi ard omoplatul, ăla dreptul, unde am tatuajul pe care îl avea el, cînd m-am înfierat cum se înfierează vitele, ca să ştiu cui aparţin, că sunt femeia lui.
şi îi urlu în gînd: beţivule, curvarule, trendsetterule, uite, ea e fiica ta, femeiuşca asta frumoasă şi tristă, uşor anorexică, pe care nu am ştiut să o cresc singură la fel cum am fi crescut-o în doi. şi suferă că nu are tată şi te plînge, uite cum te plînge şi tu nu meriţi atîtea lacrimi cîte au curs din perechile astea două de ochi de cînd ai murit. şi uite, e artistă, pictează, aşa cum ai fi vrut tu să poţi cînd te simţeai neînţeles şi nu puteai să te exprimi şi regulai pictoriţe wannabe, şi e bună şi sensibilă şi mai ales tristă că ea nu are un tată. şi mă întreabă şi se întreabă cum ar fi fost viaţa noastră dacă tu ai fi trăit şi eu mă zbat în mine şi nu ştiu ce să îi spun. şi îi spun numai lucrurile frumoase despre tine. îi spun că ai fi mîndru de ea.
coborîm dealul unde tu ţi-ai găsit odihnă în timp ce eu am rămas să mă zbucium, plînse, ţinîndu-ne de mînă. ea îmi zâmbeşte, trist. flacăra lumînării se zbate încet, peste locul care păstrează ce mai e  din tine. tu rămîi acolo, cioburi de oase şi ţărînă grea, iar eu plec, ducînd de mînă singura treabă bună pe care ai făcut-o vreodată.

şi aia, fără să vrei.

 

iulie, 2013

„Cimitirul ăsta în care e îngropat tata e foarte mişto. E liniştit şi cînd bate vîntul printre copaci se aude marea.” 

 

18 răspunsuri la postarea doişpe, cinşpe, şaişpe

  1. mihai brad spune:

    🙂

  2. ILUZIA spune:

    Ar fi facut totul bine. Doar ca atunci nu a stiut cum.

  3. mira spune:

    Asa sunt unele destine: traiesc tot ce altii viseaza o viata intreaga…si dureri si plansete si rasete si goluri si prea plinuri. Unii lasa dupa ei oameni care ii poarta vesnic in suflet cu sentimente ce se ciocnesc si se resping ca magnetii….Dar timpul voaleaza……si totul devine diafan, perceput la alte cote…..

  4. Ariadna spune:

    Tembelo! Mi-au dat lacrimile si m-a busit rasu’! :)) Nu-i bai, e de la hormoni (cred) si sunt intr-o peroada de-a rasu-plansu, deci se incadreaza pozitiv…. Pfff, tiii, ce ne mai fuche viata asta intre ochi…

  5. coca spune:

    Am inceput de cateva ori cate o fraza si le am sters pe fiecare… ce cuvinte mai pot fi spuse? am plans… esti COLOSALA, fata draga! Ma bucur ca te am gasit!

  6. Laura spune:

    Petro draga, sunt convinsa ca inainte de a ne naste avem cararile trasate si o misiune aici pe pamant. Probabil ca a lui a fost mai scurta si mai intensa, a cunoscut imensa ta iubire si ti-a lasat un semn, de care sa ai grija toata viata si sa nu il uiti niciodat. Acestui semn ii porti de grija de 13 ani si il vei iubi pana la sfarsitul zilelor tale (fiica voastra). Ai un suflet minunat, ma bucur ca te citesc si iti traiesc trairile.

  7. iulia s spune:

    mi-era dor de tine, acea petronelă a mea 🙂

  8. andree spune:

    🙂 just peace

  9. Mihai spune:

    Gandeste-te la faptul ca tu ai avut trairi intense in acea scurta perioada in care v-ati iubit, trairi pe care altii nu le cunosc intr-o viata intreaga.
    Felucitari pentru felul in care scrii. Esti fenomenala.

  10. Ioana Grigore spune:

    Amintirile vor ramane mereu, iar fata frumoasa e imaginea a ceea ce ati trait impreuna…

  11. Raj spune:

    Si mie imi plac cimitirele, ma plimb pintransele, pa alei, ma uit la cruci. La Bellu chiar mam crucit de nasu dnului Ctin Tanase siam pufnit in ras, chestie care nu se face, da nu mam putut stapani. Imi mai plac si saoarmele, chebaburile si cefele da porc la gratar si a trebuit sami scurtez oleaca mustetile, ca sa nu se preliga grasimea. Am vazut ca, La Realitatea ceati ca ati dato pe mancare fara carne, dna Petronela. Nas vrea sa fiu sotu dv. pt. ca nu miat fi dat carne, desi as fi vut sa fiu penca sunteti frumusica foc si tunsa scurtut ca dna Ana. Sarumana !

    • Petronela spune:

      dragă Raj, dna Ana e tunsă ca mine, eu nu am avut altă freză niciodată. să ştii că, dacă te decizi să mă iei de nevastă, îţ fac chebab zilnic. aştept oferte serioase.

  12. alunelu spune:

    Nu-i corect Petro, la etranjeri faci oferta cu carne si noua astora de avem urechi de daci ne-ai zis ca numa’ salate, humusuri si aalte vitamine…
    Sau soarele te-a facut mai buna.

  13. uc spune:

    Buna, Petronela 🙂

    Io-l iau de barbat pe ala care nu manca piftii ca nu stiu sa fac si mazare, dar sa nu ma streseze nici cu ciorba de burta :d
    In plus, nu ma tund si nu-mi pun bigudiuri pt nimica in lume.
    O zi frumoasa, undei semnul exclamarii pe tast asta

  14. alunelu spune:

    Era doar o gluma-glumeata ce mi-a venit deodata, cu aluzie la faptul ca fiind o vegetariana convinsa(vezi si textul cu mieii de Paste) sa faci chebab (care cu miel se cam umple normal) e o oferta generoasa.
    Cu soarele care te-a incalzit si rumenit sigur ai devenit mai buna (gustoasa) si cind zic asta ma gindesc in primul rind la gustul textelor tale care o sa vina, pentru noi cititorii tai fideli.. E ok sau nu.

  15. alunelu spune:

    De ce nu, daca ai zis-o te tii de vorba nu. Acum e de apreciat si daca pui mina pe carne ..daca nu se poa miel merge si cu un pui de gostat.
    Oricum eu-s bucuros ca am ocazia sa ma conversez cu o desteapta insorita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *