MENU
poetic

de • 9 iulie 2014 • bucăți de mineComentarii (22)

o conversaţie

 

…cu excedata, ironica, ludica şi amuzanta de fie-mea a mică.  (pe facebook)

– Te trezişi, tu-ţi titirezul tău de copil? Ce ai de gînd cu viaţa ta?

– Oh, să fiu soooperbă.

– Asta e tot?

– Nu ţi se pare suficient? Mai trebuie şi altceva?

– Bine că eşti tu deşteaptă şi amuzantă.

– OMG, OMG, mi-a spus Petronela Rotar că sunt deşteaptă şi amuzantă, o să spun prietenilor mei şi o să trăiesc o lună din asta!

– Biiiine, fă mişto de mine… las că vezi tu acasă!

Un pic mai tîrziu.

– OMG mama! Uite ce poză am găsit! (aia de sus, din cover) Mi se potriveşte PERFECT! Deci ăsta e de fapt, adevărul, am suflet de poetă, aşa ca tine. Mama!!! Mamaaaaa!!!!! Nu ignoraţ! Ştiu că vezi mesajele! MAMA! OMG, mama, răspunde-mi! NU DAŢ JET COPILULUI!!!

Trei minute mai tîrziu.

– Mama, m-ai renegat? OMG, mama, vrei să îmi găsesc altă familie?! Eu te iubesc şi tu mă ignori? Aşa am ajuns? 

Alte trei minute mai tîrziu.

– Ok, deci caut pe mercador altă familie. MAMA! De ce îmi faci asta, de ce, de ce, de ce? 

Eram la voci, fiică nebună!

– OMG, eşti în viaţă! Trăieşti! Aşa, acum uită-te la poza aia.

– Ah, ce vachiţă!

– Of, mama… eu decît încerc să fiu ca tine!

Cam asta păţeşti atunci cînd creşti copii liberi şi deştepţi.

* Discleimăr pentru nodînpapurişti: copul foloseşte voit şi ironic decît fără negaţie, la fel şi ţ-ul de final.

22 răspunsuri la postarea o conversaţie

  1. Raluca Cirstea spune:

    Deci dacat m-am ras p-aciule pa la buro! )))))Nu cred ce tare e fiica-ta! Ma rog in sinea mea si fie si-a mea la fel, cand o fi mai marutza, asa… Sa fiti sanatoase, baiete dragi!

    • Petronela spune:

      asta e amuzanta de mica. iar noi am si crescut-o in spirit ludic, ne spunem tot felul de chestii, radem, nu suntem deloc intepati in anus, asa.

    • rodica spune:

      …noi am crescut-o adica tu si cine, te-ai recasatorit cu tatal ei?

    • Petronela spune:

      e nevoie sa te recasatoresti ca sa cresti un copil? nu inteleg intrebarea. tatal ei a facut parte intotdeauna din viata ei si am crescut-o impreuna, asa cum trebuie sa faca toti parintii, indiferent daca sunt casatoriti sau divortati.

    • rodica spune:

      pai pe asta se bazeaza orice sistem de oriunde, pe ideea ca familia momo este mai tare decit cea traditionala, serveste intereselor economice, nu intru in detalii, si, cumpara pace sociala intre diverse categorii. nu, nu cred ca familaia mono e tare, cred ca e trist si, pe cit posibil, de evitat. nu vine din convingere obsesiv compulsiva ci din practica si profesie, sunt asistent social la un colegiu in Ontario. si, nu pot trece nici usor nici repede peste tone de statistici, bazate pe cazuri ce exista, statistici care spun ca nu e asa de ok o famile momo, indiferent de ce tip de momo este ea. din pacate parintii trec foarte detasati pe linga subiect si ramin stupefiati la virste de 16, 18 ani, mai tirziu, in viata de cuplu care se deseneaza simplu si superficial: 4 copii, patru tatici, care la rindul lor 4 copii samd. acesti copii iau melatonina ca sa doarma, ritalin ca sa ramina focusati la scola si medicamente cu pumnul pentru tot soiul de probleme care nici nu le apartin, in fapt, apartin genitorilor lor. atentie la mesajele pe care le transmitem celor tineri, nu e sigur ca rodul lor ne va fi pe plac.

    • Petronela spune:

      nu stiu si nici nu ma intereseaza statisticile din Ontario, cred ca fiecare trebuie sa isi vada de viata si treaba lui, sunt satula pana in gat de sfaturi date pe tonuri superioare si condescendente, fiecare individ e distinct, cazurile nu seamana intre ele, cu atat mai putin contextele, despre ce vorbim?

    • rodica spune:

      rog, a se citi mono, de la monoparental, tastatura e selectionata pentru alta limba, multumesc

    • victoria spune:

      Superior, dar chiar, despre ce vorbim. nu e o crima e o greseala, vorba filozofului sa crezi ca esti centrul unor atacuri care nu exista. nu e vorba despre tine, este vorba despre mode existentiale, una dintre ele, ivita dintr-un feminism plat, familia cu un singur parinte. liber sa fii sau nu interesata de statistici materie care are in spate nu informaticieni si ingineri ci sociologi. nimeni nu contesta diferenta cazurilor, cei ce lucram cu cazurile stim bine ca in matrice rezultatele globale sunt aceleasi: copii necajiti, frustrati, necompensati, insomniaci, trambalati in doua rinduri de paturi, la mama, la tata, vesnica excursie intre doua case unde de obicei sunt uitati in camerele lor, tentativa de suicid, automutilatori, prefacuti ca sa dea bine, sa placa parintilor, vinovati, poate din cauza lor acesti nu mai sunt impreuna etc. asta nu inseamna ca unii nu reusesc, asta inseamna ca in sufletele lor, in secret, vor purta amaraciuni si adulti fiind. ce spune orice psiho- orice unor de nu se inteleg: daca nu merge, separati-va, si daca tot nu merge, divortati. nu li se spune casatoria e o reusita cu conditia compromisului functional. casatoria si copii sunt netranzactionabile atita timp cit o categorie o implica pe alta. pina la urma, exista si persoane care nu se casatoresc, care inteleg natura lor intima sau investesc enorm in cariera lor, si, e ok. cei care au facut pasul si au copii ar trebui sa incerce ceva mai mult si mai adinc in exercitiul lor de parinti, inainte de exercitiul egoist de adulti care dpmdv, nu sunt parinti de A+, oricit de mult ar vrea sa para.

    • victoria spune:

      felicitari Rodica, stiu ce inseamna asistenta sociala pediatrica.

  2. Raluca Cirstea spune:

    Naintepati ne dorim si noi! Si fii-mea e….diva de-aia desteapta, de-acuma….Doamne-ajuta! )))))

  3. ILUZIA spune:

    mi le imaginez glumind la masa de duminica „Petronela Rotar da-mi te rog sarea”

  4. Petronela spune:

    Victoria şi Rodica, generalizaţi. am citit fooooarte multă psihologie, cunosc tot ce spuneţi voi aici, chiar nu am nevoie de lecţii de creştere a copiilor online. cînd a fost cazul, nu mi-a fost ruşine să merg la specialist. eu sunt foarte tolerantă, dar totul pînă la copiii mei. am crescut un copil orfan de tată, ştiu exact cu ce se mănîncă tot ce spuneţi. sau poate trebuia să trag mai mult de mine, să fac un compromis ceva, poate nu murea domnul?! nu reuşesc nicicum să înţeleg de ce ne băgăm nasul în treaba altora. fiecare situaţie e diferită, iar eu nu scriu pe blog ca să primesc sfaturi psihologice legate de copii, pentru asta mă duc la specialist. mi se pare complet nelalocul lui să vii să îmi spui cum sunt copiii din părinţi divorţaţi, cînd habar nu ai cum arată lucrurile la mine, din 3 texte haioase pe care le pun eu pe net. în plus, tentative de suicid, amărăciuni şi depresii am avut şi eu, iar ai mei nu sunt divorţaţi. dimpotrivă. şi ştiu nenumărate alte cazuri. copilul meu nu e un copil trambalat între două paturi, nefericit, nebăgat în seamă, ci unul echilibrat, fericit, deştept şi amuzant. şi cu asta aş vrea să încheiem subiectul ăsta, mulţumesc mult.

  5. mihai brad spune:

    mi-e dor sa ma plictisesc
    cu omi faini, neintruzivi
    oameni de-aia care parca te ocolesc atunci cand te vad de la distanta, sa nu cumva sa deranjeze
    mi-e dor sa tacere
    impreuna
    doar sa fiu , asa, amprostulea, pe-un deal, dupunfirdeiarba si sa nu imi explice nimeni nimic. si nici eu
    eventual sa emitem cate-un „ce fain, bai”.
    sa ai sentimentul lui „e de ajuns ca suntem, bai”
    damn, ce dor imi e

    m-am intrebat de ce dorul asta asa legat de omi. ce am cu starile astea de nu doar singur.
    pai pot. si am. dar , uneori, asa, iti vine sa mai si impreuna in felul ala

  6. Maria spune:

    Ce bine ar fi daca nu am mai judeca, da sfaturi si pune etichete! Daca tot puneti etichete angajati-va la fabrica de conserve!!! Fiecare face ce vrea cu viata lui, copiii lui, iar daca nu va convine ce cititi, nu o mai faceti, dar nu mai incercati sa amarati un om minunat, care ne impartaseste trairile sale scriind INTELIGENT! Cate si cati dintre noi au acesta inteligenta si curaj??? Cati dintre noi suntem cei mai perfecti parinti, cati dintre noi sunt casatoriti si nu avem minim de respect unul fata de altul si ne ceartam zi de zi si ne improscam cu noroi si ramanem casatoriti pentru ca asa trebuie, sa fii in randul lumii,…nu credeti ca copiii din aceste asa zise casatorii sunt mult mai traumatizati si raman cu sechele, credeti ca un act si o rochie de mireasa face bunastarea intr-un cuplu si fericirea copiilor???…idei preconcepute!!! Daca nu am mai fi atat de rautaciosi, invidiosi si am respecta viata celor de langa noi pur si simplu, fara a intra cu bocancii plini de noroi in ea, am trai intr-o lume mai buna, nu credeti???
    Luati aminte si cercetati inainte sa judecati!!!
    „Judecă după ce ai plâns plânsul celuilalt, după ce te-a durut durerea celuilat, după ce ai râs râsul celuilat, după ce ai muncit munca celuilat, după ce ai căzut căderile celuilat, după ce ai ridicat greutățile celuilat, după ce ai trăit dorul celuilat, după ce ai gustat setea celuilat, după ce ai văzut vederea celuilat, după ce ai gândit gândul celuilat, după ce ai pipăit atingerea celuilat, după ce ai mirosit mirosul celuilat, după ce ai auzit auzul celuilat. Eventual judecă după ce ai parcurs traseul celuilat. Nu ai fost acolo. Nu ai văzut. Nu ai simțit. Nu ai auzit. Crezi că știi, dar faci ipoteze. Cine îți dă dreptul să judeci, să răstignești și apoi să îngropi cu pietre? Cine e fără de păcat și bun de pus pe perete?! Ai mortul tău de plâns și te duci să plângi mortul altuia. Cu cât judeci pe cineva mai mult, cu atât îl iubești mai puțin, cu atât te prețuiești tot mai infim”.
    Ieromonah Hrisostom Filipescu

    Cu tot respectul, pentru tine om frumos si pentru fetele tale minunate si inteligente !!!
    Maria

  7. Leny spune:

    As intreba -o pe doamna asistent social din Ontario e mai indicat 2 parinti sa stea impreuna chiar daca nu mai merge nimic intre ei numai asa ,,de dragul copilului,,? Ce ne poate spune despre profilul copilului unde parintii sunt impreuna si urla unul la altul in fiecare zi sau se ignora nu isi vorbesc cu zilele …sa ii spui mamei….sa ii spui tatei… e usor sa dai solutii sau sfaturi mai ales cand nu sunt cerute ….cand nu cunosti contextul…

  8. Leny spune:

    Nu vreau sa supar pe nimeni , intelepciunea unui copil obisnuit, nici foarte, foarte, nici prea prea ,,Cum esti?Acum bine,mi -a venit greu la inceput cand s-au separat ai mei dar acum stiu si eu cum zambeste mama, iar tata nu mai e asa incrancenat,,

  9. Razvan spune:

    O simpla intrebare era de ajuns.
    Cati ani are „sooooperba” asta mica ? 🙂

  10. Ana spune:

    Superb! Copiii astia chiar sunt mai destepti si amuzanti ca noi…:)
    Fiica-mea are 9 ani, dar ne apropiem de astfel de dialoage (na! ca sa se mai isterizeze unii si altii), e haioasa si isteata si imi plac conversatiile comico-inteligente cu ea 🙂
    Si pentru ca am citit si niste comentarii….sunt convinsa ca le-ai crescut foarte bine si sunt sanatoase la cap :))

  11. Lav spune:

    Citestc si imi e tot mai clar:
    …nu vreau nicodata un copil, si totusi nimic nu-mi doresc mai mult decat sa am un copil
    …nu vreau sa vad din exterior cat pot fi de perfislant si totusi nimic n-ar fi mai fain decat sa ma persifleze aschia mea
    …indiferent de ce as gandi ca e bine, tot voi simti ca pierd ceva si totusi indiferent ce se va intampla voi fi cel mai fericit om …. daca imi seamana 🙂

    ce-ar fi daca ar scrie si soooperba un bolog?

  12. Mihaela spune:

    Minte brici la 13 ani! Cum o fi la voi acasa cu asa minti luminate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *