MENU
biletbigudiu

de • 19 noiembrie 2013 • adevărurile meleComentarii (23)

despre normalitate la om

 

Asta lăsase bigiudiul mic pe uşă când am plecat de acasă. Nişte reguli simple, de convieţuire cu ta-su, cât sunt eu plecată. Ca să fie totul clar, să nu aibă vorbe după.  Aşa mamă, aşa fiică, mi-am zis, în timp ce i le citeam omului la telefon râzând, să vină pregătit, cu papucei de casă şi tot Dumnezeul, să nu îl arunce stăpâna casei afară în ger în caz că face urme pe parchetul foarte închis la culoare. E umoristic, copilul, a râs tică-su.

Eu cu ta-su, aşa dezorganizaţi cum am fost, am rămas în nişte super-relaţii. Ne înţelegem infinit mai bine de când suntem despărţiţi, e prietenul meu cel mai bun şi un om extraordinar. De altfel, petrecem împreună mult timp – suntem colegi la serviciu, unde râdem foarte mult, iar sărbătorile, vacanţele şi uneori şi alte bucăţi de timp ni le petrecem cu toţii, cum mi s-ar părea normal să facă orice părinţi dezorganizaţi dar normali la cap, de dragul copiilor lor. Aşa se face că, după ce m-am recăsătorit, m-am dus cu ambii bărbaţi, la mama acasă, de exemplu, de Crăciun. Şi în multe alte locuri. Ei doi mergeau chiar la fotbal împreună, ca nişte oameni sănătoşi la minte, care îşi înţeleg locul şi importanţa fiecăruia, care nu se suprapun ci se completează.

Sigur, cei din jur, mai ales cei înguşti, nu înţeleg cum vine asta. Normal e ca foştii soţi să se urască, să se răzbune unii pe alţii folosindu-se de copii, să se şantajeze cu ajutorul copiilor, să îşi facă viaţa grea, ea să crească copiii şi el să nu o ajute, ba chiar să îi facă în ciudă, etc. Nu ca la noi. Când am mers la mare, de exemplu, într-o dimineaţă pe la 6, am auzit într-un cort străin o cugetare, care a răzbătut limpede în liniştea dimineţii, până la cortul unde dormeam cu soţul, dar şi până la cortul alăturat unde dormeau copiii cu fostul soţ – oare aia mişto, brunetă, cu mulţi copii, până la urmă cu care din ăia doi e combinată, că merge peste tot cu amândoi, care dracu’ o fi bărbac-su? M-am abţinut cu greu să nu le răspund pe loc, să îi fac pe oameni să înţeleagă, să nu se mai frământe degeaba.

Copiii mulţi erau doi ai mei, doi ai actualului (pe vremea aia) plus prietena cea mai bună a bigudiului mic şi gagicul bigudiului mare. Acum pe bune: cum să mai înţeleagă sărmanii oameni ceva?

 

23 răspunsuri la postarea despre normalitate la om

  1. Mama ce iepureala dracu era la mare. Nu se razleteau?

  2. iepureala inseamna cu multi d-aia mici care fug de colo colo, nu altceva…

  3. maria spune:

    Daca traia si primul mergeai cu trei?

    • petronela spune:

      DA!
      oricum, intrebarea nu isi are locul si e insidioasa. daca traia primul poate era singurul, nu? nu ai auzit de butterfly effect? sau ai vrut sa fii doar rea, si atunci nici nu mai conteaza. 🙂 o zi minunata iti doresc, oricum.

    • Gigi spune:

      „… care îşi înţeleg locul şi importanţa fiecăruia, care nu se suprapun ci se completează.” Să înțeleg că actualul îl completează pe fostul? Și amândoi pe primul? Nu este normal să se urască foștii cu actualul, dar nici să se iubească, completând nevoile și necesitățile dumneavoastră. Sau poate sunt cumva depășit de vremuri… 🙂

    • Petronela spune:

      Poate. Da, foştii se completau reciproc în rolurile din familie. Adică actualul de atunci era prietenul fetelor mele, nu tatăl lor, iar tatăl lor rămînea tatăl lor. Iar pentru mine un prieten bun, în timp ce celălalt îmi era soţ. Dar la ce v-aţi gîndit, domnule Gigi?
      Cît despre ce vi se pare dvs normal, spuneţi-i soţiei dvs, că pe mine nu mă interesează.

    • Alma spune:

      E prima data cand comentez. Pana acum nu am comentat pentru ca mi-a plăcut ce văd si am enjoyed, atât. Acum nu reușesc sa ma abțin pentru ca iar l-am observat pe Gigel. Voiam sa știu daca e celebrul, vajnicul cavaler protector al soției sale, bineînțeles. Acum cu tot circul asta național, am făcut greșeala sa-i calc teritoriile (soției) si m-am îngrozit, am fugit de-am mâncat pământul. Trebuia sa mănânc urgent niște lămâie. In scurta mea călătorie, însă, n-am avut cum sa nu-l observ pe D’Ardagnan de România – Gigel. Daca este el, este incredibil dom’ne, soția este mult, mult, mult mai patetica decât credeam. Aproape ca mi-e mila, ca sila…
      Mult succes in continuare! Tine-o tot așa! 🙂

    • tudy tud spune:

      Tu ori eşti proastă rău, ori ai 12 ani/ori eşti hater-iţă, ori n-ai înţeles nimic!
      Scuză-mi libertatea de exprimare 🙂

    • tudy tud spune:

      *

  4. maria spune:

    Ai dreptate,sa nu intru in amanunte…. o zi minunata la fel iti doresc.

  5. tudy tud spune:

    Titlul poveştii spune tot, scrisoare este absolut geniala, iar imaginile la mare întotdeauna îmi creează fericire. Două familii fericite, „dezorganizate”, dar într-o organizare perfectă.
    Felicitări încă o data Petronela!

  6. val spune:

    Titlul e bun: normalitatea la Om ! Nu toti cei bipezi si cu puterinta de a comunica nu sunt neaparat Umani. Normalitatea pana la urma tine de fiecare! Continua ! Suna bine ce publici pe blog!

  7. mihai brad spune:

    ndeci e normal dragul meu de actualul fostei mele. si de uluitorul lor balai
    la naiba… ma simteam aparte

  8. A spune:

    Ata era de fotografiat! :))) Te si vad cu intregul clan! Bine, mie mi se pare foarte normal sa fie asa, ca doar toti pe planeta vrem sa fim fericiti… Iar de intrebarea asta am avut si eu parte, direct, nu asa, pe ocolite. Pt ca eram o gasca de 4, (3 baieti si eu) s-a intamplat la o petrecere sa ma intrebe o fata mai confuza, asa: „Bai, dar tu cu care esti?!” Faza la care am ras si i-am chemat si pe ceilalti sa ii explicam fetii ca intre barbati si femei chiar poate exista prietenie… Si sa-si aleaga dracu’ un companion, daca tot avea semne d-astea de intrebare! :))) Oricum, sincer as fi vrut sa te vad in mijlocul familiei extinse (sau: extinsei familii, cred.. sa nu existe dubii gramaticale).

  9. constantin constantinescu spune:

    Sa zic si eu ceva? O poveste adevarata: A doua sotie a mea a fost sotia avocatului care m-a ajutat sa scap de prima, tanara, frumoasa, si mi- a daruit singurul copil. Prima sotie s-a sinucis, dupa 20 de ani de cand m-a inselat, la greu. Avocatul nu s-a trezit din betie de noapte si nu a ajuns la proces, la Curtea Suprema! A luat ea si copilul si casa si tot. Nevasta avocatului m-a placut, ca sunt bun cald si brunet cu barba. Avocatul o iubea pe alta, dar avea 2 copii cu cea care urma sa imi devina a 2 a sotie. In final, eu sunt bun prieten cu avocatul, m- an despartit de nevasta lui. El are inca acea alta de nevasta si e infirm. O seara frumoasa. Eu beau, fara nevasta si fara avocat. El nu are voie! Are diabet.Eu, inca, nu am nimic!

  10. Ana spune:

    Decat doi parinti „organizati” care se injura sau altoiesc de fata cu copiii, mai bine „dezorganizati” ca voi…Daca voi si copiii sunteti fericiti, e tot ce conteaza!

  11. Ana spune:

    La punctul 5…..evitarea discutiilor fara rost…greu, greu, greu….Ii urez succes tatalui…urmeaza o saptamana grea…:)

  12. Mihaela spune:

    Mama mea si sotia tatalui meu ies la masa si cafea atunci cand au timp. Asa ca pentru mine e normalitate. Ambele familii se inteleg si se vad, chiar daca ai mei au divortat de 22 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *