MENU
onedaytravel

de • 17 noiembrie 2013 • bucăți de mineComentarii (15)

plecări şi alte avioane

Îmi place să plec. Ah, cât îmi place să plec. Aş trăi şase vieţi plecând. Tot plecând. Acum plec iar. Aşa că fac bagaje, deşi nu îmi place să fac bagaje. Mereu îmi iau prea multe lucruri, inutil, deşi bagajele mele nu sunt niciodată prea mari. Eu fac bagaje şi bigudiului mic îi strălucesc ochii. Auzi, ştii ce îmi place mie cel mai tare când pleci? Că dau iama în toate dulapurile tale şi mă îmbrac cu chestii pe care nu mi le-ai da în vecii vecilor. Chiar ai de gând să îţi iei şi bluza asta nouă care îmi stă aşa de bine? 

Îmi place să plec. Îmi plac camerele de hotel. Avioanele şi trenurile. Plecatul e voluptatea mea cea mai mare. Să bat la pas până nu mă mai duc picioarele locuri noi, să mă minunez sau să mă înfior, să strâng înăuntru instantanee şi clipe. Oameni.

Dacă aş avea bani, nu m-aş opri din călătorit niciodată. Aş veni doar ca să plec iar. Mi se strânge inima când mă gândesc că sunt atâtea oraşe în care nu am călcat niciodată. Plaje şi  ceruri nevăzute încă.

De avioane mai întâi nu mi-a fost frică, apoi mi-a fost foarte frică iar apoi nu mi-a mai fost, iar. Cel mai adesea mă doare când mă uit la cerul brăzdat de avioane în care eu nu mă aflu. Găsesc asta foarte nedrept.

Prima oară m-am urcat într-un avion când aveam 20 de ani. Când am văzut  norii lăptoşi, ca o plapumă de spumă sub mine, am simţit un impuls nebunesc să sar, să mă tăvălesc, şi apoi să cad lin, la pământ, cu spumă albă în păr şi pe haine.

Apoi mi s-a făcut frică de avioane. O frică inexplicabilă, care mă paraliza. Aş fi făcut orice numai să nu urc într-un avion. Aşa că m-am supus la lungi călătorii cu trenul şi maşina, numai ca să nu fie nevoie să zbor.

A venit şi o zi în care nu am mai putut evita avionul. Zburam la Roma şi era furtună cu turbulenţe îngrozitoare. Cerusem nişte whiskey, gândindu-mă că mă relaxez. Greşeality. Mintea mea s-a blocat într-un loop cumplit, mă uitam la ceas continuu şi secundarul nu se mişca deloc din loc, iar eu nu mai ajungeam la destinaţie, eram suspendată la 10.000 de metri înălţime, fără fir de pământ sub picioare, gândindu-mă ce caut eu acolo, Roma mi-a trebuit mie, uite stewadesa că şuşoteşte la telefon, acum o să anunţe că avionul se prăbuşeşte, praf o să mă fac până jos, nici după amprenta dentară nu o să mă recunoască nimeni, deci ne prăbuşim sau?

Apoi am zburat singură până în Caraibe, 13 ore dus, 13 ore întors. Nici măcar mie nu mi-a reuşit un atac de panică de 26 de ore, cu escală la Paris, oricât m-am străduit. Aşa că am citit, am mâncat, am dormit şi m-am minunat că citesc, mănânc şi dorm şi până am terminat cu toate astea îmi trecuse şi frica de avion.

Eu de ce nu primesc o rentă viageră? Sau măcar un job din ăsta. Să călătoresc şi să scriu, să călătoresc şi să scriu. Jur că aş învăţa să îmi placă să fac până şi bagaje.

15 răspunsuri la postarea plecări şi alte avioane

  1. Paciu spune:

    Pai si nu ne spui unde pleci?… Sau era doar importanta ideea plecarii?

    Se spune ca cineva calatorea foarte mult. Si pe un vas de croaziera, un alt pasager l-a intrebat ” Ce va place mai mult? Localitatea de unde ati plecat sau cea catre care va indreptati?”. Raspunsul melancolic a venit dupa scurt timp”Mie…imi place sa calatoresc…”.

  2. […] Doua raze de soare mi se infig mie în retină şi uite-mi plapuma moale de nori care mă lasa absolut de fiecare data fără rasuflare. Eu, îindragostita de nori pe dedesubt şi pe deasupra. Definitiv, de deasupra […]

  3. ILUZIA spune:

    de doua zile de cand te tot citesc am gasit milioane si alte zeci de similitudini (camere cu pereti colorati, parazitii, tatuaje,scrisul, sedinte, copii, vama veche,ea….) dar aici nu ma pot opri sa nu comentez; daca maine as castiga la loto nu mi-as cumpara NIMIC, dar absolut nimic . Cu cardul in buzunar si aparatul foto in mana as face fusul orar sa nu mai stie cum il chema si cat e ceasul!

  4. Conteaza? spune:

    Calatorie frumoasa!

  5. Bogdan Fottescu spune:

    „Gandeste-te bine ce-ti doresti, caci s-ar putea sa ti se intample”! In cazul tau, sunt convins ca daca asta vrei, vei avea!
    Nici eu NU POT sa stau locului si nici sa fac mereu aceeasi activitate, drept pt. care schimb/rotesc mereu ritmul, activitatea, locul, oamenii…si e foarte bine asa 😉

  6. Borgia spune:

    Placut si transpus in „febra” plecarii tale.. Astept continuarea.

  7. "Zoro" spune:

    Ma identific perfect 🙂

  8. doina spune:

    Doamne, parc-am scris eu! Sigur nu mi-ai scanat creierul? Daca s-ar fi inventat meseria de TURIST, as fi aplicat non-stop. Este placerea vietii mele.

  9. doina spune:

    Ma identific in fiecare cuvintel asternut aici.

  10. Erika spune:

    Calatorie placuta si distractie maxima!!

  11. ram spune:

    antologic
    „Nici măcar mie nu mi-a reuşit un atac de panică de 26 de ore, cu escală la Paris, oricât m-am străduit. ”
    da, n au murit laudatorii
    multi ani, om.

  12. […] continuare nu îmi place să fac și să desfac bagaje. Am promis că o să ajung să îmi placă dacă o să mă plimb îndeajuns, poate nu e încă vremea și mă […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *