MENU
copil_fumat_24507400

de • 4 august 2014 • adevărurile meleComentarii (19)

nu s-a schimbat nimic

După un weekend în care Braşovul a mustit de concerte şi oameni, mai ales oameni foarte tineri, la vîrsta adolescenţei şi care s-a încheiat cu un concert Paraziţii, am tras nişte concluzii.

Absolut toţi adolescenţii, începînd cu ăia de 12-13 ani, fumează şi beau. În cazul acesta, bere. În cazul în care adolescentul pe care îl aveţi în dotare stă legat de calorifer sub supraveghere strictă, puteţi răsufla liniştiţi, al vostru nu e ca cei 4465 de tineri pe care i-am văzut bînd şi fumînd weekendul ăsta mai la vedere sau mai ascunşi.

Fumatul rămîne la fel de cool în capul celor mai juveni, precum era pe vremea noastră, maică. La fel şi băututul. Cu cît mai cruzi, cu atît mai obstinant fumează şi beau, semn că sunt mari şi îşi permit gesturi de oameni mari. Aştept ziua în care fumatul şi băutul te vor face atît de uncool încît să devii indezirabil de parcă ai purta un BTS.

Părinţii habar nu au care e treaba cu copiii lor, ce fac, ce marcă de ţigări fumează sau ce marcă de bere beau, ce gîndesc, ce muzică ascultă şi în genere cine sunt. Şi că nu s-a schimbat mai nimic de pe vremea cînd eram noi mici. Prăpastia dintre generaţii e la fel de adîncă, negarea la fel de mare, deşi citim de ne spargem cărţi de parenting cool şi ne place să credem că suntem părinţi mai buni decît am avut noi. Nţ. Nu suntem. Cărţile de parenting ne ajută să decidem dacă alăptăm pînă la 2 sau 6 ani şi să încercăm să ne creştem sugarii şi todlerii mai bine. La vîrsta adolescenţei ne pierdem, scăpăm frîiele, intrăm în panică, negăm, îi îndepărăm de noi, ei se ascund, noi preferăm să credem că ai noştri nu şi aşa mai departe. Uităm complet că am fost şi noi ca ei şi că, şoc şi groază, ne doream şi făceam EXACT aceleaşi lucruri. Fumam ascunşi pe unde puteam, ne renegam şi dispreţuiam părinţii, ne era cel mai adesea ruşine cu ei, controlul lor ne făcea să murim de jenă şi să ne ieşim din minţi de furie, ne doream să fim validaţi de gaşcă, de fata sau băiatul care ne plăceau, etc. Cînd detectăm la copiii noştri aceleaşi comportamente ne loveşte amnezia şi ne simţim ofensaţi, jigniţi, răniţi în orgoliile proprii, cam cum se simţeau părinţii noştri, probabil.

Ieri cînd m-a sunat fie-mea să mă întrebe dacă sunt şi eu la concert şi nu cumva să mă duc la ea dacă o văd, că o fac de ruşine, o să creadă prietenii ei că a venit cu mama, am simţit cum mă încălzesc de nervi, în primă instanţă. Ce copil nerecunoscător, am gîndit, dar imediat mi-am amintit că crăpam de ruşine dacă apăreau ai mei undeva unde eram cu prietenii. Fie-mii nu îi e ruşine cu mine însă îi e ruşine de ideea că ar putea părea controlată. Aşa că m-am calmat şi mi-am văzut de treabă. La un moment dat, am văzut în mulţimea de puşti care dansau şi ştiau pe de rost toate piesele paraziţilor (iar printre ei unul de vreo 8 ani în cîrcă la ta-su care urla din toţi bojocii: cred că ţi-a vorbit mă-ta despre mine, pe ritm) o fată foarte frumoasă, iar la a doua privire, mi-am dat seama că era fie-mea. Şi am stat aşa, departe, şi am privit-o cum dansa şi cînta, cît era de frumoasă şi mi-am dat două palme imaginare. Mi-am amintit de adolescenţa mea, cum furam ţigările scumpe aduse de tata din Irak din vitrină, cum m-a prins tata fumînd la liceu şi alte asemenea episoade şi mi-am promis să nu mai uit şi să nu mai fac pe ofensata cînd fetele mele fac la fel cum făceam şi eu cînd eram ca ele, doar pentru că am cam îmbătrînit, am uitat şi sunt plină de spaime părinţeşti, la fel cum erau ai mei.

E nasol că nu ne cunoaştem copiii. Majoritatea sunt nişte tipi foarte mişto. Cu propriile lor gînduri, cu propriile concluzii despre viaţă, cu umor, treji la minte, proaspeţi, nonconformişi. Cam cum eram şi noi la vîrsta lor, cînd credeam că putem schimba lumea. Numai că am ajuns nişte adulţi frustraţi şi semănînd izbitor cu părinţii noştri, ăia cu care juram că nu o să ajungem să semănăm niciodată. Şi aşa cum habar nu aveau ei ce e cu noi, ce ne mînă la luptă, tot aşa habar nu avem noi cine sunt cu adevărat copiii noştri, nu masca mincinoasă pe care şi-o pun cînd intră în casă. Şi e păcat.

19 răspunsuri la postarea nu s-a schimbat nimic

  1. Borgia spune:

    Acum vreo 10 zile, i am scapat fiica mii una dupa ceafa. Ma enervasem. Urma sa plece a doua zi,intr o tabara de pictura,unde,oricum o lasam. M a iritat faptul, ca m a anuntat,prin telefon, ca „maine plec in tabara”. Ca si cand eu n as fi existat..Apoi,dupa o cearta urata, si a facut bagajul, si mi a spus: „Puteam pleca la tata. Dar nu am facut o. Imi e strain. Voi pleca in tabara, si ma voi gandi”. Si eu m am gandit. Ca nu am fost atat de puternica. Si independenta. Si plina de personalitate. Cum e ea. Mi a adus in dar,o diploma. Pentru picturile facute acolo. Si iertare. S a iertat si pe ea. Si pe mine. Si are 17 ani.

  2. Lili spune:

    si totusi … chiar daca ne aducem aminte, acum avem responsabilitati de parinti, vad tot mai des parinti care vor atat de mult sa fie prietenii copiilor lor incat nu mai sunt parinti , ceea ce le va dauna pe viitor … psihologii sunt rugati sa preia legatura 🙂

    • Petronela spune:

      asta e o prostie foarte mare. in care viitor le va dauna? in ala in care ei pleaca si nu se mai uita inapoi, pentru ca nu am stiut sa le fim prieteni? nu are cum sa dauneze sa fim prieteni cu copiii nostri si sa ii tratam ca pe niste egali, asa cum merita!

  3. Ana spune:

    Fiica-mea are 9 ani jumate si deja a inceput „conflictul intre generatii” :)) Ieri in masina, noi, babacii am gasit un cd mai vechi cu melodii foarte faine, hit-uri romanesti, adevarat ca ale generatiei mai vechi. Fiica-mea a inceput cu „ce e muzica asta veche? eu vreau sa ascult Connect-R, Andra etc”…Noi incercam sa o convingem ca nu tot ce e vechi e prost, ca se facea musica buna si acum 25 de ani sau despre oldies but goldies….Pana m-a lovit treaba de care zici tu mai sus… I-am adus aminte lu’ tac-su ca si noi stergeam casetele cu ABBA sau Elvis si inregistram (prost) CC Catch sau Sandra…Sper sa nu mai uit cum e sa fi adolescent si sa ma bucur alaturi de fiica-mea de indiferent ce va sa vina (din partea ei). Deja la ceilalti doi voi fi mai relaxata, ca nu va mai fi socul asa de mare…sper! :)))

  4. Dan Ciocirlan spune:

    Petronela, stiai ca tinerii din timpul flower-power au devenit cei mai puritani parinti pe care America i-a avut vreodata?
    Sa ma inscriu si eu?! Am uitat cand am plecat vrei trei zile de acasa cu o tipa, fara sa dau un semn de viata. Am uitat multe… Da` mai ieri ii ceream aluia mare sa-mi spuna exact cat vrea sa stea la mare, cu cine merge, etc. Cred ca am experimentat prea mult ca sa nu fiu zgarcit cu libertatea pe care si-o asuma adolescentii…

  5. jo cre spune:

    Da’ ce ma enerveaza cand aud : ” copiii astia nu mai sunt domne ca noi, pai noooii… pe vremea noastraaa… „… Eu sper doar sa pot sa o ajut pe fie-mea sa faca mai putine greseli si sa fie mai bine cu ea insasi…

  6. Ovana spune:

    Si fiul meu cu prietena si alti prieteni au fost la concert(nu si eu,nu suntem din Brasov, ca probabil as fi mers si eu).
    Ai mare dreptate in tot ce scrii…..dar cred ca putin,macar putin suntem” mai prieteni ” cu copiii nostri decat erau parintii nostri cu noi.Categoric si eu l-am stresat aseara :la cat pleaca inapoi spre casa?( raspunsul lui pertinent– cand se termina 🙂 )sa fie foarte atent pe drum( era responsabil pentru el si pentru cei care erau in masina cu el), daca adorm pana cand ajunge sa intre in camera sa ma miste ca sa stiu ca a ajuns ok. …… Si,si,si …
    Cateodata o intelege pe mama stresata,cateodata nu….. Poate asa sunt eu,poate datorita faptului ca primul copil mi-a murit la nastere intotdeauna mi-a fost si mai teama cu el,mi-a fost teama de la primul scancet sa nu pateasca ceva….. Teama in prima zi cand am plecat la servici si l-am lasat cu bunica,teama in prima zi de gradi,teama….. cea mai mare lupta a mea a fost cu teama si nevoia de protectie.
    Dar cred ca daca pot discuta cu el orice,pe orice tema,inclusiv sexuala( de cand am crezut il intereseaza),daca imi spune si ceea ce a gresit ( poate nu atunci,lasa sa se sedimenteze si apoi imi spune),daca stiu ce ii place( si ma fce fericita ceea ce ii place)….. Atunci este ok,sau mai ok decat acum 20 de anii…. Sper 🙂

    • Ovana spune:

      Acum mi-am adus aminte de o discutie cu el cand avea vreo 10-12ani…..
      Ii spuneam de perioada de adolescenta prin care trec tinerii cand pun la indoiala tot ceea ce le spun parintii,se apuca de baut si de fumat,fac si alte prosti etc….. nu mai tin minte ce i-am mai spus dar raspunsul lui a fost bestial .
      M-a prins de mana si mi-a zis ” mami eu sper sa trecem cu bine peste perioada aceea ” :).
      Acum cand are 22 de ani zic ca am trecut foarte bine peste perioada aceea 🙂

    • Ramona spune:

      Exista o veche zicala, nu stiu daca e a noastra sau imprumutata: „De ce iti e frica, de aia nu scapi.” Lasati temerile deoparte, chiar si de se intampla destinic ceva rau, ne invinovatim fara rost. Nu cred ca putem controla mai mult decat propriile noastre actiuni. Si pana si acest lucru il putem face real doar cand suntem suficient de experimentati si caliti de viata.
      Petronela, sunt sigura, stie mai bine despre ce vorbesc.

  7. Elsa spune:

    Apropo de relația dintre copii și părinți, mi-am adus aminte de o poveste adevărată, deși e la polul opus celor spuse mai sus. Este vorba de o tânără de 25 de ani, trecută deja de vârsta adolescenței, proaspăt absolventă de Drept. Până aici nimic ieșit din comun, doar că, pe toată perioada facultății, maică-sa făcea în fiecare zi un drum până la Cluj ca să-și însoțească fiica și o aștepta până ieșea de la cursuri, erau împreună tot timpul, aproape că se țineau de mână. Trageți singuri concluzia. :))

  8. mira spune:

    Am 2 baieti mici, inca, dar uneori ma surprind si zic ca sunt mari……am sute cu cate interactionez in profesia mea (elevi) Vreau, si sper, sa fiu si de gasca, dar si sa perceapa pana unde putem intinde coarda incat sa fim cool, dar nu obraznici in comunicarea noastra.
    Ei vor sa incerce totul acum, sa fie repede mari, 18 ani, adulti….pe noi ne sperie ca timpul trece si credem ca daca ii tinem langa noi si vor parasi cuibul cat mai tarziu nu vom imbatrani atat de repede….iluzii desarte.
    Viata e un cerc vicios din care cu greu poti sa iesi, dar daca vrei, poti sa o faci, dar nu-i comod!

  9. Parazita spune:

    Si noi am asistat cu copilele la clasica „Zi pu .. lalala” aseara. Asta e, si asa aud destule si mai si la scoala, macar astea sunt pe muzica si in versuri mestesugite. Cat timp nu le repeta, nu le folosesc … sa fie sanatoase. Era plin plin de copii, de toate varstele, iar anuntat era ca se va canta cu beep. Ei ash, Parazitii si beep live …. come on :)))

    • Petronela spune:

      ei nu au rostit nici macar un cuvant obscen, daca erai atenta, ci publicul a cantat. 😉

    • Parazita spune:

      Au spus cateva, dar oricum publicul canta in delir…. cu mine in frunte, denaturata ce sunt 🙂 Si ROA a scapat niscaiva ….

    • Petronela spune:

      acum na, nu ne ducem la Parazitii si ne asteptam sa cante piesele Corinei Chiriac… 😀

    • Parazita spune:

      Exact. Cine si-a dus copiii acolo si isi dadea ochii peste cap ca vai ce si cum slobod pe gura, e un idiot. Daca nu te pricepi, macar informeaza-te, chiar daca ti-e sete de bere la 3 lei paharu’

    • gabi spune:

      aaaah, voiam sa dau replica „parazitei” sa vad cat se ingusteaza scrisul 🙂 … in rest, zici ca fata are 17 ani? atunci aproape ca ai scapat (de perioada adolescentei)!!!

    • Petronela spune:

      asta de care am vorbit are 13 jumate. cu cealaltă da, ies la liman. 😀

  10. Aleks spune:

    Ar trebui sa cititi ceea ce scrie in randurile de mai jos, este vorba de o postare mai veche a mea. Cred ca doar la noi, la poporul roman se poate intampla asa, cu diferentele de opinii si de idei intre generatii. La altii insa, nu conteaza varsta, nu conteaza ocupatia sau statutul social, conteaza doar faptul ca se pot bucura impreuna de micile placeri ale vietii. Urmariti si videoclipul, astept pareri si comentarii !
    http://www.youtube.com/watch?v=bm4EC01u0-4
    ” A fost unul dintre cele mai frumoase weekenduri. Cu siguranta, daca si alte popoare ar fi ca ei, intreaga omenire ar fi mai buna. Un popor mic ca numar, dar cu suflet mare, un model pentru toata Europa, prin ambitie, daruire si talent. Acesta este un popor frumos. Este poporul ESTON. O tara care a facut multe progrese in toate domeniile dupa eliberarea sa. Cel mai important lucru, ca au consolidat invatamantul si educatia. Avand invatamant competitiv, au educatie si avand educatie, au cultura. Am privit cu drag acesti tineri, cu fete care in clasa a sasea au ramas naturale, fara sa vopseasca parul, cu baieti de liceu care in timpul liber au preferat sa mearga la cor decat sa se joace pe calculator. Cu oameni in varsta inimosi si sufletisti, care isi vad de treaba lor, fara a urmari pe geamuri activitatile vecinilor. Sunt un popor frumos, pentru ca de cateva luni incoace, elevii de liceu au ramas la scoala doua-trei ore pe saptamana ca sa repete la coruri – in festival au cantat circa 20000 de coristi, in majoritate amatori. Sunt un popor frumos, pentru ca adultii care au cantat la acest festival au fost priviti cu intelegere de catre conducatorii institutiilor sau de catre patronii la care lucreaza, atunci cand au avut repetitii pentru acest festival. Dar cel mai frumos lucru, ramane acela ca indiferent de varsta, stiu sa petreaca impreuna si sa se bucure de micile placeri ale vietii. Dincolo de alte neajunsuri, prin care trecem cu totii, bucuria cea mai mare a acestui popor este ca de 23 de ani sunt liberi, sunt independenti si se organizeaza exemplar – 20000 de coristi, instrumentisti si peste 100000 de spectatori, la un popor de 1000000 locuitori. In traditia estona, se spune ca un om ajuns la o anumita varsta, indiferent care este ea, ii este recomandat sa fie un bun prieten cu cei mai in varsta ca el, de la care poate invata lucruri bune din experienta vietii acestuia. De asemenea, la randul sau este bine sa fie un bun prieten cu cei mai tineri ca el, pentru ca la randul sau sa ii invete si sa ii sfatuiasca. Parerea mea este, ca noi cu totii, avem ceva de invatat de la acest popor, mic ca numar dar cu un suflet mare. RESPECT ESTONIA ! MULTUMIRI MAESTRULUI HIRVO SURVA pentru intreaga organizare ! Din respect pentru ei, voi posta si eu ceva facut de mine, o piesa care de obicei se canta la asemenea festivaluri. ELAGU EESTI IGAVESEKS ! ” (postare facebook din 7.07.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *