MENU

de • 27 iulie 2015 • adevărurile meleComentariile sunt închise pentru cîteva chestiuni tehnice

cîteva chestiuni tehnice

Mă văd nevoită să revin asupra unui subiect cu care nu am mai vrut să am de a face, în urma articolului domnului Pleșu din Adevărul, unde au apărut cîteva lucruri care trebuie explicate.

1. Blogul meu nu este un site de știri iar textul meu de la care a pornit tot acest scandal nu a fost o știre de presă ci o reacție empatică la o gravă nedreptate care s-a făcut unui om. Așadar, calitatea mea jurnalistică și regulile unei știri de presă nu se pun în discuție. În continuare se pierde din vedere că adevărata problemă este aceea că un om și-a pierdut locul de muncă în urma unui abuz. Acestui om (despre care nu am ascuns că este prietena mea) i s-a comunicat de către șeful său, un oficial așadar, că motivul scandalului în urma căruia și-a pierdut jobul este acel telefon dat de domnul Pleșu. Ulterior, aceeași șefă a susținut că ar fi mințit ca să o intimideze pe prietena mea și s-a folosit doar de numele scriitorului care nu are, așadar, nicio implicare. Cu toate acestea, nimeni nu a fost sancționat și nici Humanitas nu a dat o explicație, din cele pe care le știu pînă acum. Librăreasa și-a dat demisia, eu am reacționat empatic, iar aceasta este vina mea pe care mi-o asum, aceea de a fi scris un text mînată de indignare și emoție. Repet: indiferent de caz, acolo s-a săvîrșit un abuz în urma căruia un om nu mai are serviciu, iar explicația oficială pe care a primit-o de la șefii săi a fost aceea expusă în textul meu. Mă fac vinovată de a fi reacționat la emoție însă nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc sau vreo putință de a verifica explicația șefei de la Humanitas.

2. Spune domnul Pleșu în articolul său: Mult mai severe decît judecăţile doamnei Rotaru sunt însă reacţiile care o însoţesc. Scenariul de la librărie se dovedea un excelent prilej pentru recapitularea tuturor păcatelor mele: „aşa-zis” filosof, gras, urît, hoţ, comunist, securist, evreu sau, mai curînd, ţigan, băsist, lingău, jigodie, nulitate umflată, agent CIA, MOSAD, MI6, KGB, duşman al neamului etc. Postez şi eu un comentariu, în care explic, politicos, că toată povestea de la librărie e pură ficţiune. Comentariul nu mi se publică. Postez dupa vreun ceas încă un text. Declar că nu e cinstită evacuarea tacită a răspunsului meu şi că aş putea recurge la justiţie. Brusc, cele două comentarii mi se publică.

Din textul de mai sus, un cititor neatent poate trage concluzia că toate acele invective au fost scrise de către mine, deși este vorba de comentariile apărute ca urmare a textului, atît pe blogul meu cît și pe toate siteurile care l-au preluat. Nicio secundă nu am pierdut tonul de respect în textul meu, care poate fi citit aici pentru lămurire. La fel, scoaterea din context a unor sintagme din textele mele nu face altceva decît să sporească confuzia și să îngroașe tușa de grotesc pe care a căpătat-o această situație. Adevărat este că nu mi-am imaginat sau dorit asemenea reverberații și efecte.

În privința comentariilor pe care nu am vrut să le public, este vorba de o chestiune pur tehnică: orice comentariu al unui utilizator nou pe blogul meu intră mai întîi în așteptare, pentru a fi moderat, nu este publicat automat. La fel s-a întîmplat și cu cele două comentarii ale domnului Pleșu, care au așteptat o oră nu pentru că nu aș fi dorit eu așa ci pentru că nu mă aflam lîngă un computer de unde aș fi putut proceda la publicarea lor. Imediat cum am avut acces la un calculator i le-am publicat, iar ulterior am șters textul, mi-am cerut scuze și am publicat o lămurire. Am șters acest text deoarece nu aveam de ce să nu cred și să iau în considerare poziția sa și pentru că așa mi s-a părut corect față de domnia sa. Rog să îmi fie iertată lipsa de promptitudine însă mă aflam în mijlocului unui eveniment care nu mi-a permis să stau pe blog și să moderez comentarii.

3. Întreagă această situație s-a transformat într-o vînătoare de vrăjitoare, informația s-a colportat și gonflat pînă la stadiul în care nimeni nu mai știe care au fost tonul și intenția inițiale, iar eu am fost transformată în ciuma internetului, primesc zeci de mesaje insultătoare, sunt crucificată și hăituită ca și cum aș fi noul violator de la Vaslui. Este și motivul pentru care am decis să stau departe de internet temporar. Îmi asum greșeala de a fi reacționat empatic însă consider reacțiile exacerbate. Cei care mă cunosc, citesc etc., știu că nu am fost niciodată conflictuală, că m-am ținut departe de orice fel de scandal, că nu sunt modelul care să își dorească o astfel de notorietate și că regret profund toată această situație. Însă oamenii vor crede întotdeauna ceea ce le face mai mare plăcere să creadă.

Repet: se scapă din vedere lucrul cel mai important, acela care m-a făcut și pe mine să reacționez: abuzul care a dus la pierderea serviciului unui om și care nu a fost lămurit nici în ziua de astăzi.

LE: Am uitat, în toată vîltoarea, un amănunt semnificativ, care, de altfel, i-a fost transmis telefonic și domnului Pleșu de către prietena mea în conversația pe care o amintește: librăresei i s-a spus din două surse că au sunat de la București pentru că nu l-a recunoscut pe scriitor. Înainte de a i se confirma de către șefă, colegul ei, librarul cu care se afla la casă, i-a spus același lucru. În plus, astfel de telefoane nu sunt deloc o surpriză pentru librarii de la Humanitas Sibiu, ei se așteptau la repercusiuni și nu au întîrziat să apară.

 

Comments are closed.