MENU
scrisori

de • 24 aprilie 2014 • bucăți de mineComentarii (10)

o epistolă netrimisă

bărbatului nesăbuit,
ianuarie, 2010, Braşov

ţi-am zis. am scris de cînd mă ştiu. cele 9 caiete de jurnal ale adolescenţei le-am pierdut într-una din desele mutări. oricum sunt neglijentă cu lucrurile mele, ştii doar. nu sunt legată de nimic material. uneori am regrete că nu sunt. azi mi-ar prinde bine caietele alea. azi, cînd mă uit în mine şi descopăr femeile care am fost la fiecare vîrstă. le descopăr triste şi masochiste. vinete pe dinăutru. de frig şi autoflagelări. dar foarte vii. în ultima vreme nu le-am simţit aşa: o fi o formă de maturizare, să simţi totul ca prin vată. estompat şi neclar.
numai din noroc mai am tot ce mi-am scris mie atîţia ani. în mailul personal. îţi aminteşti, pe mînuţa din capul meu, lirică pînă la inconştienţă, patetică şi proastă ca o lavetă uzată, nu o pot opri. şi atunci trebuie să îmi asum că mînuţa sunt eu.
uneori mă uit în foldere. ne uităm amândoi, tu cu ochiul critic, eu uşor condescendent. căutăm texte, ne plîngem mie de milă. tu ştiai pînă acum cît de incoerent tristă poate fi o femeiuşcă de douăjşiceva de ani, ani la rînd, toamnă după vară după primăvară? schimbînd dureri aşa cum îşi schimbă zecile de pantofi, botine, bocanci, balerini, cizmuliţe. probînd isteric dezamăgiri, fără să i se potrivească perfect numai una, pe care să o încalţe definitiv. urlînd că mai vrea, mai daţi-i o iubire second-hand, o soţie sau iubită crizată, un bărbat foarte puţin însurat sau aproape divorţat, fiindcă vezi tu, la vîrsta noastră nu mai există bărbaţi liberi pe piaţă, iar dacă sunt liberi ceva e în neregulă cu ei. (aşa mi-ai zis cîndva: chiar e penurie de bărbaţi decenţi în lume, iar imediat după, ai dat bir cu fugiţii). daţi-i cîteva coituri de neuitat, două-trei promisiuni de commitment, love, tenderness & care, niciodată ţinute. şi cînd nu mai poate, daţi-i some more. şi cînd o să o vedeţi prăbuşindu-se, loviţi-o cu bocancul. o să vă fie recunoscătoare. cred că asta vrea.

acum te las să îmi intri iar în foldere şi suflet. închide ochii şi pipăie diacriticele. şi mai ales taci.

10 răspunsuri la postarea o epistolă netrimisă

  1. vlad spune:

    Dureros de trista epistola, potrivita cu vremea de afara. Presimt insa ca vor veni din nou si postarile din care razbeste forta rebelei…stii cum se zice ,,dupa rosu vine negru,, si inverc citeodata.

  2. A. spune:

    More than words, emoții strivite pe monitor. 🙂

  3. vlad spune:

    Vazusem data. Am zis in sensul ca astept postarile alea care imi plac mie mai mult si nu am vrut sa subintelegi ca imi dau cu parerea la starea ta de azi.

  4. antonia spune:

    daca barbatul nesabuit ar muri, si el, cum s-ar mai scrie textul?! cum ar mai fi ce ar mai fi?!

    • Petronela spune:

      toţi murim. 🙂 şi oricum, un om care pleacă, moare puţin. ce rămîne în noi contează. şi ce facem cu asta.

    • antonia spune:

      de plecat se pleaca voluntar si aventuros dar se pleaca si instinctual, ca act de salvare. tu stii mai bine ce plecare a fost. imi parea ca peste toate barbatul nesabuit sau x cum vrei e complicitatea ta de nivel inalt, forma pura de implinire intelectuala in parteneriat, la care eu cred ca tu aderi mai mult decit la alte paliere din realitate. intrebarea era: ce faci daca de miine nu mai e forma aceasta subtila de atasament, de prietenie si iubire altfel. eu, nu pot sa imaginez, nu intra. nu ma intereseaza futilul vietii, nu am o mie de constructii solide ci una, si, mi se ia…nu as gasi elementul de continuitate, m-as usca.

    • Petronela spune:

      te usuci. şi apoi înverzeşti iar. că nu se poate altfel. 🙂

  5. Monica spune:

    E o autopsie a sentimentelor de atunci: trebuie sa cresti, sa le poti „diseca”. Nu cred ca e trist: e realist. E naturalist daca vrei ( corpus descompus de sentimente). E transformare: puterea de a merge inainte admitand vulnerabilitatea cu lectie invatata. Frumos.

  6. Dan Popescu spune:

    Prin mii de cai te desavarsesti uman.Ai avut nevoile de experientele alea ca sa ajungi unde esti azi.Acum ai urmat si tu drumul unui briliant si pentru desavarsirea ta actuala a fost nevoie de mii de slefuiri si polizari.Dar ce frumos stralucesti azi.O fi de la lacrimile tale,o fi de la dezamagirile tale.Ai avut si tu Golgota ta spre desavarsire.Ceea ce este frumos este ca in ciuda oprelistilor,in ciuda problemelor nu te-ai pierdut pe drum si acum ne bucuri cu prezenta ta.”E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune” spunea un titan,experienta te-a purtat spre ceea ce ai devenit si poate in cazul tau suferinta a fost treapta urcarii spirituale.Drumul in varf de munte poate fi si o escalda directa dar si o ocolire a muntelui prin crevase si vai,scopul insa ramane urcarea muntelui,caile difera.Te imbratisez pe sufletul tau frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *