MENU

de • 3 aprilie 2014 • bucăți de mine, O să mă ştii de undevaComentarii (62)

cea mai frumoasă zi

Sunt sfîşietor de fericită. Şi nu e o figură de stil. E adevărul nud, dezbrăcat de metafore. Aşa mă simt: sfîşiată, ruptă în bucăţi dureros de vii. Bucăţile alea au devenit pagini de hîrtie mirosind a cerneală. Azi. O bucată de mine s-a dat peste cap de 9 ori şi s-a făcut carte. Nu am atins-o, încă. Nu i-am adulmecat paginile, nu le-am simţit mîngîierea sub buricele degetelor. Nu i-am sărutat, sfielnic, picioarele. O să ajungă mai repede la cîţiva dintre voi, care aţi comandat-o deja, înainte ca eu să o fi văzut întrupată în carnea şi oasele ei de fost copac. Şi nu mă doare gîndul ăsta, mă umple doar de o sfială mare. Sufletul meu o să îl ţineţi în mîini, rogu-vă, umblaţi cu fereală.

Mai devreme m-am dus după pîine şi pe drum spre casă, cu gîndul la faptul că nou-născuta mea carte a ieşit, caldă, din tipar, m-a apucat un plîns nestăpînit, amarnic. Am parcat în faţă şi am rămas în maşină să termin tot plînsul. Am stat şi am lăcrimat, dar tot nu l-am terminat. Cred că am mult, mi-a dat Bunuţul, să fie, nu ştii ce ocazii mai apar, să am pe ce pune mîna la nevoie. Spaniolii au o vorbă pentru asta, o vorbă pentru un plîns şi o alta pentru alt plîns. Llanto.

Sfîşiată, aşa mă simt. Sfîşiată. Mi-am şters lacrimile în lift, dar fetele tot au văzut. S-au înduioşat cînd au văzut-o pe mică-sa stînd în hol şi şiroind, au venit şi m-au îmbrăţişat, cea mare cu un cap mai mare, cea mică, de la acelaşi nivel, şi mi-au zis că sunt mîndre de mine şi că mă iubesc. Doamne, fetele mele sunt mîndre de mine! Ce grozăvie mare e asta, tulai!

Nu am crezut că o să mi se întîmple asta, nu am crezut că merit. Scrisul meu a fost mereu un act atît de intim. Nu m-am dus niciodată să spun nimănui, avizat sau neavizat, ştii, eu scriu. Mi-a părut nuştiucum să mă duc la prietenii mei scriitori şi să le spun, neobrăzat, că şi eu scriu. Conjuncţia aia mi-a părut prea obraznică, ce infatuare e asta, cum să te pui egală, tu, care scrii la tine în cap, cu un om publicat, care are cărţi în librărie şi cetitori şi cronici? Şi nu am spus, am tăcut, că e plină lumea de oameni care şi ei scriu, ce nevoie ar mai fi fost de mine? Şi m-am dus la lansări. Am stat cuminte, ba în public, ba cu microfonul în mînă şi cu plînsul înghiţit în gît ca un nod mare şi m-am uitat cum oamenii devin autori publicaţi. Am răsfoit cîte o carte. Uneori mi s-a părut că parcă şi eu aş scrie binişor, că parcă nu e chiar aşa valoroasă, cartea pe care am ţinut-o în mînă. Am alungat gîndul nesimţit, ca pe o muscă sîcîitoare. Cum să cutez eu să crez asta, cine sunt eu? Şi am plecat simţindu-mă o proastă şi o ratată. Că dacă aş fi fost bună de ceva, aş fi stat şi eu în raft, colea, dar nu sunt şi nu voi sta niciodată în vreun raft. Decît dacă mă sui pe ălea din cămară. Şi am simţit mereu că viaţa mea e în altă parte, că poate că ar fi trebuit să trag mai mult, să învăţ mai mult, să citesc mai mult, să scriu mai bine şi uite, poate într-o zi aş fi fost şi eu acolo, printre ei, dar eu am crescut copii şi am muncit şi nu sunt bună de nimic, o să mă resemnez şi gata. Şi poate, cine ştie, după ce oi sfecli-o, cineva va găsi toate bucăţile alea sfîşiate de mine şi le va aduna în vreo carte, cine ştie? Cine ştie? Şi apoi alungam iar gîndul ăla, cine te crezi, fufo, să meriţi asta, fie şi după moarte?

Acum doi ani stăteam în subsolul librăriei Şt. O Iosif. Se lansa o carte frumoasă, cu autoare frumoasă. De vîrsta mea. Cu multe cărţi scrise şi multe proiecte. Nu cred că m-am simţit vreodată mai obidită, mai ştearsă, mai una cu pămîntul. Am plîns tot drumul spre redacţie. Eram cea mai ratată femeie din Univers. Nu am invidiat-o. Nu. Am admirat-o. I-am citit cartea cu sufletul. Dar, în comparaţie, m-am simţit nimic. Zero.

Peste cîteva zile voi sta în subsolul aceleiaşi librării. Cu cartea mea în mînă.  Înconjurată de Oameni. Cum rahat să nu plîng cu muci pe tastatură, spuneţi şi voi? Cum naiba s-au întîmplat toate astea, cînd? Mie? Aşa, deodată? Mă simt de parcă aş sta într-o cameră goală a cărei uşă s-a deschis şi pe acolo năvăleşte apă. Multă apă. Toată. Mă sufoc, stau în apnee.

 

 

 

foto cover:  Adriana Becichi

 

62 răspunsuri la postarea cea mai frumoasă zi

  1. Rzone spune:

    Ei da!
    Asta se pare ca e ziua ta cea mai… si cea mai…completezi tu, eu n-am curaj. Si probabil ca n-am nici dreptul sa. Dar ma bucur pentru tine, sincer, din adincuri, si-ti zimbesc cum pot in citeva rinduri.

  2. Cristina spune:

    Am comandat cu bucurie CARTEA TA (in sfarsit pot sa ma exprim asa) si astept cu nerabdare sa o rasfoiesc! Te felicit si sper ca va fi un real succes!

  3. fericirepesegmente spune:

    Of, cum iar m-ai facut tu pe mine sa lacrimez aici matinal (code for plang ca o vaca). Ntz, ntz…meriti mai femeie, tot binele ala din lume, de care povestim cu totii si pe care il asteptam in orice forma, cred. Dar tu-l meriti mai ales asternut pe foi curate si imbibate de tine. Nu stiu cat meritam noi, cititorii tai, atatea sentimente, cu fiecare postare…ranjete asezate pe chip sau lacrimi siroind pe obraz.
    Congrats, over and over again.
    Stii, te cam iubesc :))

  4. Laura spune:

    Si noi te cam iubim…:) Si iti multumim pentru fiecare dimineata pe care ne-o faci frumoasa! Ne vedem vineri, bineinteles.Sper doar sa nu fii printre primii, eu inainte de 8-8.30 nu am cum sa ajung.

  5. Diana spune:

    Da’ de mine ce sa zic, deschid blogul tau si-ti vad poza. Eu nu am nici talent la scris, la nimic artistic, ca sa zic asa, si nici frumoasa ca tine nu’s 🙂
    Si am mai ramas si ravasita dupa ce am citit postarea. Pentru ca stii sa ajungi direct in suflet, pentru ca nu-ti e frica sa-ti pui sufletul in fata noastra. Cred ca de-asta te iubim atatia. Ai curaj, nu gluma. Si stil.
    Diana

    • Petronela spune:

      e fotograful bun şi mai are şi nişte retuşuri în fotoşop, aşa să ştii. 🙂 mulţumesc pt vorbele frumoase, drept la inimo or mers!

  6. Kla spune:

    Mi-as dori sa fiu „acolo” cand vei citi din cartea Ta, dar cum din motive obiective nu voi putea, te rog sa imi spui daca ai in plan sa faci lucrul asta si la Brasov.
    Multumesc.
    Doar de bine si …. scrie ca tare bine-ti iese !

  7. 3.14... spune:

    A aparut soarele si pe strada ta. Un soare alb. Iar spinul a inflorit. E fericit ca si tine. Felicitari! Si ar cam trebui sa te obisnuiesti cu succesul. Stiu ca e sfasietor de placut dar merita…

  8. mihaela spune:

    Sper să ai parte de astfel de zile şi în continuare. Bravo! Ai reuşit acolo unde doar sperai; să fii pe raft alături de ceilalţi scriitori. Prin răspunsurile primite pe blog ştiai că eşti în sufletul cititorilor, dar tu voiai ceva palpabil, o confirmare materială a plăcerii de a ne împărtăşi preocupările tale. Bucură-te fată dragă! O meriţi din plin. Azi mi-ai înseninat ziua. Pupici! pupici…

  9. Adrian spune:

    🙂 no, bravo tu! Felicitări si mult succes iti doresc in continuare! Uite, o floare pentru tine @–}——

  10. Felicia spune:

    Bravo tie, Petronela!
    Nu trebuie sa ne multumesti noua, tu ai scris-o, ne vei multumi dupa ce o vom fi citit-o, ca sigur vom face asta 🙂
    eu vreau sa vin la St O Iosif, cand va fi, ca nu mai e mult, am rabdare… pana atunci, imi fac loc in suflet, cap si ochii pt randurile tale.
    Sa dea Domnul sa dureze cat mai mult sentimentul zilei de azi!

  11. Marina spune:

    Esti M-I-N-U-N-A-T-A!!!!!!!!

  12. Gratiela spune:

    …comandat….abia astept…iti cam multumim ..pentru portiile de bucurie si rasfat intellectual

  13. Daniel V spune:

    Si-n momentele de genul asta suntem pe aici… 🙂
    Din pacate maine seara nu pot ajung . Sa ne anunti unde prin ce librarii putem gasi bucata rupta din tine…

  14. Cornelia spune:

    Felicitari , cu drag, Petronela! Plangi si fericeste-te pentru ca meriti din plin! Fericirea asta ti se intoarce dintr-o mie de suflete pe care si tu le-ai bucurat nespus. Iti spun asta numai gandindu-ma in cate dimineti m-ai resuscitat pe mine cu blogul tau. De cate ori am picat si am gustat cate-o bucatica din tine si mi-am revenit… Mai stii in poveste, cand Fat Frumos cand se lupta cu zmeul? Tu ai fost fata frumoasa care imi dadea sa beau apa din inima ta facuta caus si scrisa aici. Toata generozitatea asta trebuia rasplatita candva. O sa comand si eu cartea (imediat ce ma intorc de la olimpiada fica-mii), desi imi pare teribil de rau ca n-o sa fiu in preajma ta, la St O Iosif. Si eu am terminat facultatea in Brasov, am intrat in libraria aia , am citit si am visat. L-am iubit pe Al Musina si pe Gh Craciun, am mers la un cenaclu de poezie. Stii, uneori cand te citesc imi zambeste dintre randurile tale chiar tineretea mea. So, mi-esti tare draga, ce mai! Gata!!! Felicitari si mult succes cu toate care vor urma!

  15. Mario spune:

    Pai va trebui sa te obisnuiesti cu ideea de a sta pe rafturi de acum incolo 😀 . Eu nici nu ma gandesc sa citesc varianta electronica, astept sa imi trimita prietenul meu un exemplar (autografat daca se poate) prin posta. Vreau sa o savurez asa cum trebuie 😉 .
    Ah, si apropo … asta e prima carte, nu-i asa ? Doar nu te opresti aici …

  16. lucia spune:

    Un om cu un vis nu poate fi incenuncheat! Cat de frumos reusesti sa ne transmiti sentimentele de fericire… suntem mai fericiti cand „te citim”, mai senini. Inspiri sinceritate acida dar in acelasi timp dulce. Esti un exemplu pentru noi toti. Si totul pentru ca nu ai renuntat la visul tau… Iti multumesc!

  17. lucia spune:

    *ingenuncheat

  18. Daniel V spune:

    off-topic:
    „esti frumoasa”, „esti desteapta” mi se par maruntisuri…
    poate e nevoie si de ele.
    pentru mine esti un om care nu se multumeste sa-si converteasca valoarea si calitatile in profit social si material si cu asta sa se declare un om implinit, ci incerci sa traiesti frumos si rotundoff-topic:
    „esti frumoasa”, „esti desteapta” mi se par maruntisuri, detalii neimportante…
    poate e nevoie si de ele.
    pentru mine esti un om care nu se multumeste sa-si converteasca valoarea si calitatile in profit social si material si cu asta sa se declare un om implinit. esti un om viu si curajos, care incearca sa traiasca frumos si rotund…

  19. Van den Aar spune:

    Rar vezi bucuria unui om exprimată exact aşa cum este. Unii sunt diplomaţi, poate pentru a nu părea aroganţi, alţii sunt mult prea încrezători. Prea puţini sunt naturali. Scrierea asta e una naturală care se vede în fiecare propoziţie.
    Felicitări încă o dată şi aştept apariţia în librărie să mai am motiv de zăbovit în lumea cărţilor! 🙂

  20. Vio spune:

    Petronela draga, felicitari si mult succes in continuare! De unde as putea sa iti achizitionez cartea in Cluj? Astept cu drag sa o citesc!

  21. Daniel V spune:

    Scuze, scrisesem textul intr-un document si fiindca faceam 2-3 chestii in acelasi timp l-am paste-uit de 2 ori fara sa-mi dau seama.
    Nu-i doar ca n-ai in gene lucrativul sub orice forma. Sunt unii care se nasc prizonieri acestui reflex dar si altii care prin straduinta reusesc sa-l imite destul de bine. Si mai sunt putinii care nici nu-si pun problema. Fac un lucru pentru el in sine, fara sa aiba in minte eventualele „accesorii”. De aici incepe libertatea…
    Sunt convins ca desi ai capatat o oarecare vizibilitate, consumi momentul decent si simplu, fara sa te bantuie vreo proiectie a „succesului”.

  22. dr.oana olson spune:

    Sa ma prezint si eu, draga mea….Nu am deocamdata access la carti, nici la Cimitir nici la carticica ta. Sunt la Budapesta, medic de 10 ani. Vin la Bucuresti cam de 3 ori pe an.

    De 4 zile nu ma pot opri din citit…si pe tine si pe Telespan, de azi… Ce bine ca te-am gasit. pot si eu sa incep sa ma cunosc prin tine…prin ce scrii tu…Felicitari sa fii sanatoasa…

    • Petronela spune:

      cartea mea se poate comanda în Ungaria de pe site-ul editurii, ți-o trimit acolo cei de la editură prin poștă, linkul e în dreapta pe blog. la fel și cartea lui Tele. îți mulțumesc mult de tot!

  23. leealina spune:

    Felicitari! Din tot sufletul! Bogatia, femeie iubita, nu-i la tine. E la noi! Noi suntem mai bogati cu fiecare cuvant pe care ni-l impartasesti, noua, sufletelor setoase, cu fiecare daruire a ta, a celor mai intime trairi, a inimii tale. Capacitatea ta de a ne intra in vene si de a ne imbunatatii circulatia e un har! E un dar! Si nimic nu e intamplator pe lumea asta patrunsa de superficial, de haos si indiferenta! Cineva trebuie sa ne mai aline si noua sufletele. …plang de plansul tau si plang de fericire pentru tine! Esti toate anotimpurile intr-unul!

    • Petronela spune:

      (inimioară)
      între timp am trecut și de prima lectură cu public din ea și am întîlnit o mulțime de oameni faini, am pipăit și cartea, m-am mai liniștit! îți mulțumesc.

  24. Dan Popescu spune:

    Bafta multa si incerc un regret enrom ca abia acum am vazut ca azi cu cateva ore in urma ai avut deja sedinta de autografe.Iti doresc mult succes si la mai multe.Esti un om frumos cu har de povestitor si cu un suflet superb.Sa te ajute Dumnezeu in tot ce faci .

    • Petronela spune:

      urmează lansarea propriu-zisă de la București, o voi anunța din vreme, ieri a fost un eveniment al editurii unde am fost invitată și eu, dar am avut surpriza să vină mulți oameni să mă cunoască. dar va fi lansarea, în mai, așa că este vreme!

  25. Alina spune:

    Am comandat cartea ieri. A venit azi la pranz. Pana pe seara am devorat-0. A fost prea putin…mai vreau…serios…te rog sa te apuci de urmatoarea….

    • Petronela spune:

      m-am apucat de următoarele. va fi de povești și povestiri, proză scurtă. și de-o da Domnul să am vreme, vine și un roman. mă bucur tare de tot că ți-a plăcut! mulțumesc.

  26. Anca spune:

    Promit sa umblu cu ea cu fereala. Habar n-ai cat o astept! Pe luni-marti trebuie sa ajunga… Si eu te cam iubesc. Ca pui jos si din gandurile si simtirile mele, si nu ma mai simt singura si ciudata pe lume – chiar daca am oameni dragi in jur. Randurile tale imi confirma ca mai e una ca mine. Te imbratisez si eu! Unde si cand ai nevoie de brate, ai cel putin o pereche virtuale, acolo, pentru tine.

  27. Anca spune:

    He he, a venit, și sunt cu ea-n pat. Și se deapănă prea repede paginile. Și pățesc ca la altele, ajung la sfârșit și parcă de-abia am început. Ultimele pagini le lungesc cât pot, numai-numai să nu se termine așa de repede. Sau măcar de-ar mai fi una, acolo, imediat, pe care s-o iau din nou la citit, recitit, căzut în visare, revenit buimac, citit, recitit, dus-venit din alte lumi. Trebuie să mai publici. Nici nu știi cât ești de „citibilă”. Știu că sună egoist dorința mea, dar, te rog, mai vreau…

  28. Vio spune:

    Petronela draga, am intrebat la Carturesti in Iulius Mall Cluj si nu o aveau. Doar pe comanda, insa de comandat o pot comanda si eu. Insa le-am zambit si le-am spus ca pe viitor te vor stii de undeva! Spor la treaba, keep up the good work!

    • Petronela spune:

      ştiu sigur că cei de la Cărtureşi o au în depozit… încearcă la Librarium, poate nu a ajuns încă…
      LE- am vorbit cu editura, cărţile sunt la ei, aşa cum ştiam, însă nu au fost trimise încă, durează ăn mod obişnuit 2-3 săptămîni.

    • Vio spune:

      Te tinla curent si mai intreb, sigur!

  29. Alin spune:

    Bine te-am regasit clementino! Stiam ca voi mai auzi de tine, astept sa te arati in TM in toata splendoarea 🙂

  30. Ioana spune:

    Imi pare rau ca atunci cand ai venit la Cluj aveam un examen si n-am reusit sa ajung. Ma intrebam, cu aceasta noua carte , n-ai sa revii? Tare m-as bucura 🙂

  31. Cineoare spune:

    Dintre toate lucrurile care mi-ar fi lipsit o dată cu tine cel mai tare m-ar fi durut faptul de a nu-ți mai putea spune despre cum se simte fascinația asta pe care mi-o provoci când citesc textele din care răzbate sufletul tău necenzurat. E ceva, așa, ca un ghem de electricitate luminoasă care mi se naște în stomac și se răspăndește cu fiecare imagine pe care o descifrez, către tot restul corpului. E organic, înțelegi. Simt șurubelnița aia cu care ți-ai scos sufletul afară. Și mă scurg așa de neputință.
    Adică ți-aș mai fi zis chestii, dar mai cu teamă.
    Iartă-ma, nu știu să zic mai mult.
    Ce bine că ești.

  32. ionela spune:

    Nu te-am știut de undeva la prima lansare, n-am fost alive nici la a doua, dar asta nu m-a oprit să-ți citesc cărțile deja de două ori și spre finalizare a treia oară.
    Nu, nu vreau sa le memorez, dar până voi putea să obțin autograful promis, cred că nu strică să le păstrez proaspete în memorie.
    Și sper ca la cea de a treia lansare, cea a romanului, să fiu acolo și să mă bucur de aproape de emoțiile pe care le trăiești și împărtășești prin ceea ce scrii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *