MENU

de • 19 februarie 2015 • oamenarComentarii (16)

cum am fost măritată cu un infractor periculos, episodul 2

Fostul meu soţ, Viforel, nu a devenit infractor periculos la maturitate. (Aşa cum am povestit aici). Nici vorbă. Sămînţa, germenele răului, a existat în el din frageda tinereţe. Poate chiar din pruncie, dar el fiind foarte în etate, cu aproape 9 ani mai mare ca mine, – iar eu m-am născut în precambrian – , nu a rămas nimeni în viaţă care să poată confirma.

Episodul pe care mă pregătesc să vi-l relatez datează din perioada în care Viforel executa serviciul militar obligatoriu, de unde s-a întors bărbat; cam ca Tudor Chirilă, aşa. Pentru că, demult, au existat nişte vremuri, dragii mei, cînd bărbatul era bărbat, se înrola şi, cu puşca în mînă, îşi făcea datoria faţă de patrie şi weceurile unităţii, iar cînd stagiul militar era încheiat, se termina şi maturizarea lui. Era, pasămite, după 16 luni de cătănie, pregătit să dea piept şi cu un eventual război, să se tîrască în tranşee dar şi să devină soţ şi tată, treabă mai periculoasă, spun cronicile, decît însăşi strigarea la răzbel. Pe eroul nostru, însă, nici măcar lungile zile cazone în pichet disciplinar nu l-au pregătit cum se cuvine pentru o nevastă ca mine. Trebuie să îl înţelegeţi că a fost nevoit să dezerteze, la un moment dat. El a făcut tot ce a putut.

Aşadar, Viforel al nostru, june viriluţ şi hîtru, fu luat în armată, ca orice flăcău care nu a fost în stare să îşi amîne serviciul militar pe motiv de boală. Răcan, la Drobeta Turnu Severin, executa voios cele patru luni de instrucţie obligatorie, după cum bine aţi fi ştiut dacă eraţi mai bătrîni. Viaţa cazonă curgea liniştit, cu plantoane, cu frecat buda şi podeaua, cu instrucţie şi tot Dumnezeul. Avură cu toţii nenorocul de un caporal nesuferit, nepot de colonel, al cărui rahat era mai cu moţ decît al oricui altcuiva din garnizoană. Şi mi ţi-i freca nepotul pe toţi, de le mergeau fulgii, nu era picior de răcan care să nu-l urască şi să nu-i jure răzbunare în barbă. Caporalul nostru avea un defect sau mai degrabă o boală: mima fără împotrivire orice gesticulaţie bruscă din jur, iar hiba asta nu avea cum să-i scape lui Viforel. Dacă un soldat scăpa ceva pe jos şi se apleca fără preaviz să îl ia, caporalul executa şi el mişcarea instant. Apoi, scuturîndu-se apoi cu obidă de gest, tăia şi spînzura pe cel pe care îl considera vinovat al propriei ieşiri în decor, astfel că, în decursul celor patru luni cît dură instrucţia, soldaţii fură foarte atenţi să nu scape vreo mişcare ce ar fi năpustit asupra lor furia nepotului dezlănţuit.

Într-o dimineaţă rece, veni însuşi unchiul colonel în inspecţie la garnizoană. În curtea unităţii exista un şanţ adînc, plin cu lut şi apă, pe care soldaţii îl săpau cu cazmaua, cu rîndul, şi unde aveau să fie îngropate nişte ţevi, atunci cînd ar fi fost gata. Răcanii erau aliniaţi, cu Viforel al nostru în primul rînd. Şi-l puse necuratul pe colonel să se apropie de şanţ şi să se aplece, să vadă cum merge treaba, pasămite, cu nepotul urmîndu-l, servil, la mai puţin de un metru în spatele lui. Întreaga construcţie desfăşurată în faţa lui era atît de tentantă încît Viforel nu se putu abţine, deşi îi trecură prin cap consecinţele: într-o fulgurantă secundă, ridică piciorul şi mimă brusc un şut. Văzu, în ralanti, cum piciorul caporalului se desprinse de pămînt, se ridică în aer şi se înfipse cu toată puterea în dosul unchiului colonel, care se prăbuşi cu toată greutatea şi surpriza, în şanţul plin cu apă rece şi noroi, sub ochii măriţi de groază ai nepotului şi ai şirului de cătane.

Urmare a faptei sale reprobabile, Viforel a fost mutat pe graniţă, într-un pichet disciplinar uitat de lume şi de Dumnezeu, unde a rămas pînă la terminarea cătăniei. Pichet disciplinar unde a îndurat foamea şi rîia, în nenumărate rînduri. Dar, ca orice infractor periculos cu minimă stimă de sine, nici în ziua de astăzi nu regretă fapta.

Nici un pic.

16 răspunsuri la postarea cum am fost măritată cu un infractor periculos, episodul 2

  1. Cum le zici tu, Petronelo mama…..ca zic colegii ca sunt complet, dar complet tralala la cap de rad singura in incinta! Doamne, ce te mai iubesc! Si Viforel……O, dar Viforel!)))

  2. Lucian spune:

    :))))))))))))))))))))) Te iubesc! Ești criminală!
    E mai tare ca aia cu baba lovită de schior în scara blocului. :))))))))))))))))))))))))
    Tucă mai făcea mișto de apv-iști când era în armată da nu chiar așa. Viforel a fost genial! :)))))))))))))))))

  3. Marius spune:

    carevasăzică, draga te tine, de-atâtea ori a trebuit s-asculți poveștile din armată, că ți-au intrat în folclor… și le dai mai departe 🙂

  4. Dl. Barza spune:

    Vify rulez. Punct 🙂

  5. ada spune:

    Off topic: ce tare ca ai cartile la reducere pe libris.ro 🙂 Si au si transportul gratuit.

  6. Raj spune:

    Mi0a placut mult tare, dna Petronela. Din nedericire, cand serviciul militar era obligatoriu, ultimii din civilie cand ajungeau gradati in armata, erau cei mai „tari”‘. Chiar si cei din ciclul II de instructie erau zbiri cu cei din ciclul I. Eu unul am avut multe permisii, pentru ca am fost mutat in mai multe unitati, iar tataia dupa mama a murit de trei ori, mamaia, de vreo 6 ori, iar bunicii dupa tata de vreo patru ori. Cand a aflat comandantul de batalion dela ceistul unitatii ca a fost tras pe sfoara de catre mine, s-a infuriat tare, caci apaream in evidentele lor ca bunicii dupa tata erau in Letonia.

  7. Raj spune:

    Pe reacu, erati precisa cam facut armata de ras…………… Unde pula calulului atz vezut ceisti cu ssamtu humorulu, draghe dnule Alex ?

  8. Bookish Style spune:

    Si tata are multe povesti amuzante din armata. Multumin ca le impartasesti sa ne mai amuzam si noi 🙂

  9. un soldat spune:

    plantoane nu plutoane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *