MENU
bestiala1

de • 18 mai 2015 • adevărurile mele, bucăți de mineComentarii (27)

38

 

Cînd eram mai tînără, făceam bilanţuri înainte de ziua mea. Mai am şi azi texte (prin mailul unde doseam ce scriam) în care contabilizam pe minus tot ce îmi părea că ar fi trebuit să fac şi am pînă atunci. Am un text din 2007 unde scriam că nu am casă, maşină, bărbat, realizări măreţe. Aveam doar doi copii şi încăpăţînarea de nu mă lăsa înfrîntă. Puterea de a munci uluitor. Şi atît. Nici măcar pe mine nu mă aveam.

Azi nu mai simt nevoia să fac bilanţuri. Acum contabilizez cine sunt, nu ce am şi ce am făcut, deşi am şi am făcut nu doar ce îmi lipsea atunci ci mult peste. Dar eu nu sunt cărţile mele, eu nu sunt casa mea, maşina mea, eu nu sunt copiii mei, nu sunt blogul meu. Nu sunt nici măcar imaginea pe care o proiectează cei care mă citesc şi îndrăgesc sau detestă.

Eu sunt femeia pe care încă o descopăr şi pe care încerc să o îmbunătăţesc în fiecare zi. La 38 de ani, o mai spun o dată, sunt foarte aproape de cine îmi doream să fiu cînd aş fi crescut mare. Sunt eu, mă las, îmi dau voie să fiu şi mi-e tot mai confortabil să fiu eu.

E foarte greu să fii bine cu tine. Să te laşi. E un drum chinuitor, pe parcursul căruia mai mult ţi-e rău, ca să-ţi fie la final bine. E de săpat, de curăţat cu dinţii cadavrele descompuse ale trecutului, de asumat şi interiorizat adevăruri jegoase despre tine însuţi/însăţi. E muncă de ocnaş. Te poate sminti.

La 38 de ani sunt mai bine cu mine decît am fost vreodată în viaţa mea. Drumul nu s-a încheiat, ocna e deschisă, mă voi cufunda pînă la capăt, de-ar fi să mă îngroape muncile astea. Nu-mi place mereu ce găsesc. Ce zic, nu-mi place aproape niciodată. Separ grîul de neghină, carne vie de carne moartă, gînd curat de intenţie murdară, tristeţe de bucurie, plîns de bucurie de lacrimi de neputinţă. Am adunat grămezi sub care nu mai ştiam cine sunt eu. Acum încep să mă văd. Deci asta sunt şi cu asta trebuie să trăiesc mai departe.

Unii numesc asta curaj. Alţii, nebunie. Dezgolire. Eu nu îi mai spun nicicum, căci definiţiile sunt, şi ele, limitări. Etichete. Iar eu mă aflu la partea în care dezlipesc etichete. Pe unele le trag tare, ca pe leucoplast sau ceara de epilat, dacă preferi. Pe altele, uşor, cu grijă, că doare prea tare. Dezlipesc, reconfigurez, las spaţii goale să fie umplute cu ce-o fi să vie peste mine.

Am inima şi mintea larg deschise. Înspre mine și înspre lume.

Aveam 27 de ani cînd am început procesul ăsta. Mergeam pentru prima dată la terapie. Duceam un sac de traume şi dureri, multe dintre ele reprimate. Mă iubeam deloc, mă simţeam urîtă, proastă, nesigură, bună de nimic, de neiubit. În anul ăla, de ziua mea, mi-am făcut tricou cu mine, sperînd că voi începe să ţin la mine măcar cît negru sub unghie. Că dacă îmi scriu pe mine că sunt minunată, poate voi începe să cred. Încă nu mă iubesc toată-toată. Am descoperit de curînd, la un exerciţiu în grupul de terapie unde mă duc, că am două percepţii despre mine însămi: una raţională, adică aia în care ştiu că sunt o femeie mişto, o pizdă şmecheră. Şi o a doua, iraţională, care vine de adînc din interior, în care încă mai văd doar părţile rele, în care sunt deosebit de critică cu mine însămi, mă hulesc şi pedepsesc şi la care continuu să lucrez, nu ca să o anulez, căci nu aş mai avea echilibru, ci ca să o îmblînzesc. Trebuie să învăţ să fiu mai puţin aspră cu mine.

Aveam încă 37 cînd am primit, prin curier, un tricou pe care scrie: Petro, eşti bestială. Semnat: un străin. M-am sfiit să-l port, să nu par excedată. O voi face, însă. Pînă voi crede, din toată fiinţa, că da, sunt foarte puţin mai mult (vorba fie-mii) bestială. Fiindcă, chiar dacă sunt cel mai bine cu mine decît am fost în toată viaţa, am pornit de la a fi foarte rău şi mai am pînă departe.

Pînă la 38 de ani am învăţat cîteva lecţii, iar pe altele le-am tot repetat, că aşa e-n tenis. Habar nu am ce urmează, la mine aşa a fost mereu, am luat lucrurile pe rînd, cum au venit, m-am descurcat cu ele cum am putut, nu mi-am făcut planuri, am avut mereu însă visuri care, iată, se tot îndeplinesc.

La 38 de ani sunt, de departe, cea mai fericită dintre posibilităţile mele. Iar eu nu am fost fericită nici măcar cînd eram mică. Încă învăţ să fiu, însă acum ştiu să citesc hărţile, nu mă mai împotmolesc şi rătăcesc pe căi greşite.

Mă uit în spate. Mă uit înainte. Mă uit în acum: sunt o femeie al dracului de norocoasă.

Să-mi trăiesc!

 

constanta

 

27 răspunsuri la postarea 38

  1. Raluca spune:

    Sa traiesti, fata frumoasa! Asa cum iti dorest!

  2. Oana spune:

    Da, sa-ti traiesti! 🙂 La multi ani frumosi!

  3. ORSI spune:

    Sa ne traiesti! Asa cum vreu tu!

  4. Madalina Zbranca spune:

    La multi ani fericiți și la cât mai multe momente fericite!

  5. Ella spune:

    Sa ne traiesti Om Frumos! Multi ani de-acum ‘nainte! Noi tot aici ‘om fi, lipiti de inima si sufletul tau 😉

  6. oana spune:

    nici n-ai habar cat ma bucur ca ai ajuns aici…..
    ieri ii povesteam s. ca m-am visat in vama in `99. Si amandoi ne-am adus aminte de tine ….i-am povestit cum te citesc si ce frumoasa esti…si cum ai crescut si pare ca ti-e bine…..si stateam si ne bucuram amandoi de parca erai copilul nostru si noi eram parintii aia mandri de odrasla……
    eniuei….la multi ani! La cat mai multi fericiti! La cat mai multa iubire!
    oana

  7. Camelia Bora spune:

    La mulți ani, om bun și frumos!

  8. Alexandra spune:

    Petro, esti bestiala!

  9. SORIN spune:

    Petronela, felicitari pentru omul care esti acum, spor la cat mai multe descoperi despre tine 😀

  10. Constantin Viorel spune:

    La multi ani, Petronela!
    Si eu am facut bilanturile realizarilor la 20, 30 si 40. Sigur nu il voi face la 50. Nu mai vreau sa fiu sclavul muncii, al faptelor materiale. Atunci mi-am propus sa-mi amintesc si sa fac un bilant al amintirilor frumoase, al experientelor care mi-au facut viata mai frumoasa.

  11. Solana spune:

    La multi a, buni si frumosi, autentici si luminosi !
    Si…nu te ingrijora cat inca anii vin, e mai bine asa;)

    Pana la 39 eu nu prea stiam ce e de celebrat atunci cand la varsta mea se mai adauga un an, daaar uite ca a avut grija Universul sa inteleg mai bine valoarea anilor si a vietii, iar de.atunci sunt mereu bucuroasa cand e ziua mea :))) Cat inca mai e o zi si maine, un nou inceput , ma bucur si gata !!
    La multi ani!

  12. Minodora spune:

    La multi ani ! Sa va bucurati de ceea ce aveti, caci v-a daruit Dumnezeu cu talent, cu doua fete frumoase, cu sensibilitate, cu un suflet frumos , cu puterea de a va implini visurile.

  13. macanta spune:

    La multi ani !
    Pentru tine cea de azi, tu cea de ieri, tu cea de maine ! Cu fiecare zi esti o alta tu , la mai multe tu , cat mai multe !

  14. Petronela spune:

    mai sunt cîteva zile pînă la ziua mea, dar primesc toate gîndurile bune ca și cum ar fi deja.
    mulțumesc din suflet!

  15. Mihaela spune:

    La multi ani de iubit tu pe tine si noi pe tine! Sa te avem, sa te stim, sa te simtim, sa te citim!

  16. beatrice spune:

    la multi ani! si tot ce doresti sa ti se implineasca : meriti!
    nu uita de insula mica, casa alba, leandrul din ghiveci, iasomia, florile de portocal, marea, valurile, soarele, scoicile, nisipul fierbinte, farul din capatul insulei, cerul senin, noaptea spuza de stele, briza, rochia alba, salul rosu, picioarele desculte, inima zburdalnica, sezlongul de la umbra, carafa cu limonada, algele de la tarm, pestii, barca, cartile, tihna, soarele, marea…

  17. Mona spune:

    emotionant!…chiar nu mai zic nimic, atat doar:Sa traiesti, mult si frumos! 🙂

  18. fata vesela spune:

    Pe mine m-ai fermecat! Te-am citit, te-am urmarit, mi-ai placut. Si cand te-am cunoscut in carne si oase, am zis ca esti o minune. De om. Rezonez cu acest post. Suntem diferite, dar pe undeva, suntem la fel. Sa fii mereu tu insati. Chiar daca nu-ti place uneori. Un sincer si din suflet „La multi ani!”, printre cele 2000.

  19. luiza spune:

    M ai facut sa plang..am 27 de ani si da trebuie sa incep terapia..

  20. DanielVoicescu spune:

    La multi ani talentului tau, la multi ani naturelului tau misteaux si la multi ani tie, daca mai e loc…
    In rest, cifrele (iti spune unul care numa-n cifre sta din sculare in culcare) sunt doar repere care ne permit sa decolam catre zonele necifrate ale omenescului…care cum poate.
    La multi ani !

  21. Stefa spune:

    Petronela, te iubesc 🙂 Te citesc pe ascuns la servic, te citesc seara inainte de culcare, scrii al naibii de frumos, real si dinauntru!
    Ahh, si esti si al naibii de frumoasa 🙂
    Cu intarziere, la multi ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *