MENU
DSC_3788

de • 22 mai 2014 • bucăți de mineComentarii (23)

o zi ca nelumea

Stau cu un pahar de vin în mînă şi mă bucur că e gata. Nu plîng. Nu mai plîng. Am plîns în maşină în drum spre casă. Am plîns în curte la serviciu, întinsă pe leagănul de lemn, cu soarele pe faţă. Am plîns hohotit în mine continuu, ceas de ceas. Încă nu am descifrat mecanismul care mă face să mă simt atît de singură de ziua mea. Lucrez la asta. Sper să mă prind înainte de ultima. Femeia a plîns, mama a zîmbit fericită. (ţi-am vorbit, desigur, despre cele două femei din mine...) Ochiul care plînge şi ochiul care rîde.

Nu am avut tort, nici prăjituri, nici petrecere, nu am primit cadouri şi nici măcar flori adevărate. Ba dimpotrivă, mi-au fost luate înapoi cele primite pînă acum. Ba nu, mint, mi-au venit cu o zi înainte prin curier nişte flori minunate de la un străin, un om necunoscut de la mii de kilometri distanţă care mă citeşte. Tot de la străini au venit şi energiile bune, florile şi îmbrăţişările virtuale. De la voi. Şi în timp ce ele curgeau, curgeau şi lacrimile mele şi mă întrebam de ce mă simt, totuşi, atît de singură, cînd mii de oameni se gîndesc la mine şi îşi rup din timpul lor minutul ăla sau mai mult să îmi spună mie atît de frumos.

Apoi am venit acasă şi fetele m-au văzut stinsă şi m-au îmbrăţişat. Îmi luaseră şi cadou, din banii lor. Am mai plîns un pic, în braţele lor. Am ieşit, noi trei, în locul care-mi place mie şi o vioară şi un acordeon mi-au cîntat  chansonete de parcă mi-ar fi cîntat numai mie. Bigudiurile au rîs de mine că sunt proastă de ziua mea şi mi-au demonstrat fără cusur că nu am motive să fiu îngrijorată că nu avem bani sau că sunt singură, că uite, oamenarul mi-e plin, se tot umple, iar atunci cînd se dezumple, chiar dacă doare, e mai bine aşa, e un firesc şi acolo, se smulg doar cei care nu aveau ce căuta în el. Exemplarele nereuşite. Fetele mele, cel mai deştept lucru pe care l-am făcut în viaţa asta. Apoi am mîncat împreună şi mi-au promis un azil de cinci stele pe mal de mare, cînd vor fi bogate. Şi am avut continuu senzaţia aia că sunt prea mişto, prea deştepte, prea aşezate, prea-prea ca să le fi crescut eu aşa de bine. Haide frate, copiii ăştia îngrozitor de deştepţi şi frumoşi sunt ai mei? Pe bune?

Şi-apoi ele s-au culcat şi eu am făcut curăţenie şi am mai plîns un pic. Nu mult, că mi se terminase producţia de lacrimi. Spre seară de tot, acum adică, mi-am luat un pahar de vin, cu inima mai uşoară. Nu, nu de tot uşoară, dar răcorită, inima. S-a estompat senzaţia aia că azi a fost ziua mea şi ar fi trebuit să fiu prinţesă şi nu am fost decît în virtual, străinilor. Oh, ştiu, ar fi trebuit să pot fi bine. Matematic, sunt pe plus. Ştiu. Mama rîde, jubilează. Pe femeie, însă, nu o puteţi opri să plîngă. Hai că mai sunt cîteva minute şi se termină. Şi am s-o uit şi îngrop şi nu am să mai vorbesc despre dînsa. Termina-s-ar!

23 răspunsuri la postarea o zi ca nelumea

  1. Mihaela spune:

    Genial articolul!
    Si eu plang in fiecare zi, fiecare din motivele lui. Grave motivele.
    Si totusi sunt bine, citez 🙂
    Citesc articolele tale toate, am citit si cartea.
    Ma ajuti sa merg mai departe. Sau sa nu ma simt singura in univers cu probleme care ma fac sa plang zilnic, aproape.
    Stiu ca mai e cineva acolo, undeva, si asta imi da putere sa merg mai departe.
    Multumesc ptr sinceritate!

  2. Leea Alina spune:

    Sa simti singuratatea jumatatii femeie, sau intregului femeie, poate storce si lacrimile care nu sunt! Care nu mai sunt… Sa te simti iubita, de cel pe care-l iubesti, sa te simti centrul unui mic, dar mare pentru tine, univers, poate aduce soare si nisip, si mare, chiar si in cel mai intunecat loc al inimii!
    Nu-ti doresc decat, pe langa minunile pe care le ai alaturi, in viata ta, pe langa minunatele realizari, binemeritate (!), pe langa sanatatea si frumusetea sufletului tau, ziceam, nu-ti doresc decat sa fii iubita! Sa fii iubita, macar, cu aceeasi intensitate de care este capabila fiinta ta a darui! Sa fii iubita total si pentru totdeauna! Si vei fi!
    Ai incredere!

  3. Cornelia spune:

    Auzi? Ma enervezi.
    Poate ti-ai ales tu sa plangi neaparat ca altfel, chiar nu ai de ce. In loc sa-ti alegi sa vezi cata lume si-ar dori macar o particica din fericirea ta. Eu iti port, cand te citesc, o invidie ,,alba” teribila : ca eu nu arat misto (ca tine), ca ai mei copii, desi olimpici, poate nu sunt ingrozitori de destepti si frumosi cat ar trebui, ca mie nu mi-au promis inca nimic, ca n-am terasa ta, ca nu mai locuiesc in Brasov, ca n-am prea multi prieteni, ca n-am scris o carte…. si un urias etc…Dar uneori, mai ales dimineata , cand toti sunt la treburile lor , ma trezesc singura pe strada si vad limpede in aerul zilei ceva dumnezeiesc de frumos si-mi zic: azi, aici, in momentul asta e ziua mea!Si am toate florile din lume in privire si toate urarile de bine in suflet. Nici n-am nevoie de o zi intreaga. Clipa aia de fericire imi e de ajuns pentru cel putin un an.
    So, fruntea sus! Pentru ca mi-esti tare draga , iti urez inca o data ,, La multi ani!” sa ai sufletul tanar ca o poezie proaspat scrisa.

    • Petronela spune:

      nu am vrut să enervez pe nimeni şi nici să fiu nerecunoscătoare pentru ce am. noi ne uităm mereu la alţii şi ni se pare că sunt mai bine, mai fericiţi, mai frumoşi. fiecare şi le ştie pe ale lui, însă. poate dacă m-aş apuca să îţi turui acum cîteva adevăruri de-ale mele nu ţi s-ar mai părea la fel. habar nu am… am înţeles tonul tău, însă, îţi mulţumesc.

  4. mihai brad spune:

    „decat”? 🙂
    strainii astia iti sunt mai aproape decat aproapele aparent(in plan existential profund). nicidecum virtuali in totalitate, zic eu – eu, cel putin , nu is virtual – is radu, radoanta, omul care te a reintalnit dupa douaj de ani si nici macar nu mai stia de unde (yup, sunt tembel, erai fata din satul ala, nu colega de liceu 🙂 )
    lumea noastra este astfel structurata incat tinem mai langa noi si mai mult timp oamenii cu care nimic (nu vorbesc acum de bigudiuri, mume si alte cele)

    citesc aici omi faini rau de tot, cu care eu, copilul(parte importanta din mine pe care mi o asum) , as sta cu drag doar ca sa fiu cu ei (pun lately imens accent pe a fi cu ,nu neaparat a blabla cu – chiar indraznesc sa imi imaginez acel om caruia ii voi si imi va zambi, apoi o vom lua impreuna intr-o directie nascuta parca de la sine, vom poposi intr-un verde si un soare si o apa si vom fi. poate intr un tarziu sa se nasca si cuvinte, punctand umanitatea noastra, nestirbind mirarea, ci parca facand o si mai frumoasa)
    mdap, ma feresc de un megapost. las lucrurile iara in suspensie.
    oricum, scris cu drag de tine si cititorii tai (aflu recent ca, de fapt, cunosc deja 3)

  5. Radu spune:

    Cindva o sa le iubesti pe amindoua la fel. Si ele tot asa, pe tine.
    Cindva.

  6. Mario spune:

    La multi ani, sa traiesti mult, sa scrii si mai multe carti si sa fi sanatoasa !
    Si eu am implinit anul acesta 37 de ani, ma simt in forma, ma simt bine cu mine insumi, am familia langa mine (sotie / fiu) si cu toate problemele de zi cu zi (financiare, sentimentale, etc) merg inainte. Inapoi nu se poate.
    Fruntea sus si tine-te tare ! Nu poti sa stai o viata intreaga singura, la un moment dat o sa iti gasesti pe cineva pe masura ta, cu care sa imparti perna seara, si o sa fie mai bine. Numai sa nu incetezi sa cauti …

    P.S. Italienii pe aici, cand le urezi „La multi ani” pana pe la 35 de ani iti multumesc. De la 35 de ani in colo iti spun sa iti vezi de treaba ta … 😀

  7. ILUZIA spune:

    uite ce e: la anul, trimte-o pe ma-ta (ma-ta din tine) la tara cu copiii si du-te de ziua ta cu un/o prietena intr-un club in alt oras si fa-o lata; da’ stii cum lata?? ca si cum ai 16 ani , casa libera si ma-ta a plecat la tara!

    • Petronela spune:

      nu-s de mine cluburile, fată dragă… dar altfel, aşa voi face, o trimit la ţară, îi place acolo, s-a născut la sat, precum veşnicia lui Blaga.

    • ILUZIA spune:

      nu club din ala zgomoteca. din ala cu muzica misto si lumini portocalii :-).

  8. Diana spune:

    Ba eu nu cred ca trebuie sa iubim pe toata lumea la fel, nici chiar atunci cand in toata lumea e inclusa si o parte din noi. Important e sa acceptam iubirea aia care ni se da – mica, mare, cum o fi ea – si sa ne bucuram de ea intr-atat incat femeia aia din noi pe care n-o iubim sa doarma mult si bine si sa nu ne mai sacaie asa des.
    Plangi daca ai de plans si razi daca ai de ras, atata timp cat stii ca iubirea are multe forme si la un moment dat o sa fii si printesa, poate nu in forma in care ti-o imaginezi/doresti acum, dar nu va fi oricum de lepadat.
    P.s. Ziua mea de plans e la trecerea dintre ani si ma simt exact cum ai scris tu acum si si strecoara printre picaturi exact cum s-a strecurat la tine in ultimele postari si de-aia mi-am permis sa-ti scriu acum ca de citit, te citesc de ceva timp. Scuze daca a fost cam alandala.
    P.s. 2. De ziua mea de nastere imi iau mereu concediu (chiar daca-i doar o zi in miezul saptamanii) si nu accept sa ma bazaie lumea la cap, si fac ce vreau si cu cine vreau si parca e mai bine. Ba uneori nici nu raspund la telefon. 😛 Incearca si tu la anul. 🙂

  9. antonia spune:

    Drag copil,
    Eu de 55 de ani patesc ca tine, de ziua mea. Nu esti singura. Dar exista leac: nu astepta nimic in acea zi, mai mult, considera ca e o zi oarecare. Cind nu sunt asteptari, orice e primit altfel. Scoate-o din emotional si pune-o in uzual. Vei vedea extraordinara schimbare. Am inceput pe la 40 si e foarte bine, ma simt bine in ziua mea, o zi printre alte zile, de ce nu, bune…Singuratatea femeii, pai uite ce productiva este. Cite femei nu sunt singure dar sunt?! si, singuratatea asta poate tine de temporar, inca nu a venit rindul, nu s-a copt. Sunt 200% sigura ca va veni. Tu va trebui doar sa fii atenta si sa-L recunosti. Hai, e foarte bine!

    • Petronela spune:

      mă tot străduiesc să o consider o zi oarecare, încă nu am reuşit.în rest, îmi port singurătatea bine, ca pe un şal de mătase. mulţumesc!

  10. DanielVoicescu spune:

    La multi ani !
    Ce poti sa zici la asa o destainuire? Nu se poate umple cu nimic acest gol sufletesc, nici cu incurajarile, nici cu dragostea prietenilor. Cum zici tu, fiecare le stie pe ale lui (aspiratii,dorinte,intimitati…blabla)
    Ai vrea sa ajuti cumva, dar ce-ai putea totusi face?
    In masura in care iti permiti, l-ai putea lua pe intristat de ciuf si sa-i spui „-Ia, vino sa-ti arat un om fain! Mie mi se pare ca v-ati potrivi. Macar ca vorbiti. Poate iese de-o-mbucurare reciproc avantajoasa.
    Altfel, ramai o conexiune a wirelessul doritorilor de tot binele…

  11. big john spune:

    si barbatii plang( e adevarat) cateodata….:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *