pot fi beată de tine şi demenţial de trează totuşi. îţi pot simţi fiecare mişcare înăuntrul meu şi pot prevedea, în acelaşi timp, sfîrşitul în fiecare detaliu intim. există viaţă după mine. e o afirmaţie. una zdravănă şi irefutabilă, ca posteriorul Aliciei Keys.
sunt sfîrşituri cinematografice, hani. finaluri dramatice. niciodată ei, totdeauna ea. ştiai că dacă pui inserturi de două frameuri, ochiul nu percepe, dar creierul da? ea, hani, e insertul de doar două frameuri.
fiecare început e doar continuarea firească a unui alt final, nu-i aşa?
lasă asta acum şi strînge-mă doar. mai aproape. aşa. strîngerile de azi sunt respingerile de mîine sau poate doar refuzurile de ieri. sunt proastă, azi, hani, lasă asta acum şi continuă. se face dimineaţă şi nu vreau să mă trezesc de tine de tot.
(acest text face parte din volumul „O să mă ştii de undeva”)
Ce-am mai debitat:
onestitatea nu e un trend Postarea următoare:
eu nu cred în Moş Crăciun
Sa reusesti sa asterni in cuvinte astfel de stari si de senzatii extrem de fine si de intime, din adancul egoului tau…si sa ne facem sa le si atingem aproape…fenomenal! Multumesc…
of, si asta ii scrii tu unui copil mare, care se joaca cu masinute radiocomandate…
de unde şi pînă unde ai ajuns la concluzia asta? :))) dacă am spus că ştiu un domn care face aşa, musai era al meu? :)))
pai ai zis ca asa sunt toti barbatii. ca ceva e in neregula cu creierul lor, care nu se maturizeaza la fel ca al femeilor. iar pe domnul cu pricina il dadusei ca exemplu care sa intareasca regula…
eu făceam nişte glume, nişte ironii, iar tu te-ai luat în serios…
Uf, mi-ai luat o piatra de pe inima 🙂
Cred ca Petronela se juca cu cuvintele… e jucausa ca orice femeie libera s independenta „Like” 🙂 Si e si bruneta…
Imi place poza… e sugestiva…
Nu am vorbe sofisticate la mine, dar ador ceea ce scrii. De cate ori citesc, ma trezesc cu gandul in alta lume sau cu un zambet de tampa pe fata. Traiesc fiecare poveste, ma regasesc in unele din ele. Este un deliciu. Nu citesc periodic, recunosc, dar cand imi fac timp, iau la rand toate postarile necitite si nu ma pot opri, dupa ce le termin, mai caut sa nu imi fi scapat vreuna. Iti urez succes in toate activitatile intreprinse!
mulţumesc din suflet. că mă citeşti şi pentru vorbele bune.
Ce sa zic… ma rascolesc scrierile tale de parca eu traiesc un timp real ceea ce tu descrii in cuvinte. Asta si trebuie, nu-i asa? :*
guess so 🙂
Draga Petronela, îmi permit deja acest atat de intim cuvânt „draga” deoarece crede-ma pe cuvânt te-am descoperit acum 3 ore si jumătate cred si nu ma mai satur de savurat cele scrise de tine pe acest „blog de emotii” cum foarte bine mentiona un alt cititor de-al tau. Scrii nemaipomenit de frumos, ireal chiar. Tine-o tot asa, iti doresc tot binele din lume.