Sunt dimineţi în care te trezeşti cu capul greu, fără să fi băut nimic cu o seară înainte. O oboseală care se întinde în tine ca o molimă, îţi copleşeşte mintea, oasele, musculatura. Nici cafeaua de dimineaţă nu ajută. E luni şi eşti surescitată şi obosită, afară cerul stă să cadă pe acoperişuri, peste noapte te-ai sufocat în patul tău singură, ochii te dor şi te mai doare ceva, indefinit, localizat ambiguu în zona pieptului. Sunt stări care au rădăcini clare, înfipte zdravăn în constient, ştii fără dubiu de ce te simţi aşa şi ce anume a generat feelingul. Antidotul e simplu, odată ce ai identificat cauza. Dar ce te faci cu sentimentele alea de nu-ştiu-ce-dracu-am, cu senzaţia aia de iritare continuă, de nemulţumire perpetuă, de enervare fără motiv sau din-toate-motivele, de oboseală-combinată-cu-tristeţe a căror cauză nu numai că nu o ştii dar nici măcar nu vrei să sondezi să o afli fiindcă rezultatul te-ar face să nu te mai simţi aşa de confortabil cu tine însăţi? Poate că chiar asta te nemultumeşte/deranjează. Gîndul (nemărturisit nici măcar ţie dar care în mişcarea lui levitant-centrifugă prin mintea ta te sîcîie şi nu te lasă să îl ignori complet, cum ai vrea) că în tine sălăşluiesc intoleranţe pe care nu vrei să le accepti şi să ţi le asumi. Ai vrea să poţi continua să trăieşti crezînd fără dubiu despre tine că eşti altfel, că nu ai orgolii de bucătăreasă şi frustrări ieftine, de gospodină claustrată la schimbat scutece. Că eşti on the motherfucker, mama- zmeilor, o arzi open-minded, eşti quintesenţa calităţilor pe care o muiere adevărată trebuie să le deţină şi stăpînească.
Dar ştii ce te trădează? Your poker-face, vorba lui Seinfeld. Habar nu ai cum sa îţi compui o figura ok atunci cînd cărţile sunt proaste. Dezamăgirea ţi se lăbărţează greţos pe toată mecla. Şi de aia nici nu ai cîştigat niciodată.
Ce-am mai debitat:
pauza de respiraţie a lui bodiu Postarea următoare:
fuga
Nici daca iti ceream postul asta nu ma nimereai asa bine.. 🙂
😀
sex in fiecare dimineata! uneori nu iese extraordinar dar nu-mi da timp sa ma gandesc dimineata la cat de „de cacat” e totul pana la urma .
haha, bună asta, singură să fac?
„peste noapte te-ai sufocat în patul tău singură” sa fie oare propozitia cheie a articolului? (fara sternotomii, doar un posibil indiciu care ar putea sugera cauza si apoi, calea catre rezolvare)
Ce mai conteaza care a fost scanteia nasterii acestui articol? Daca esti ironic in privinta asta e destul de grav. Problemele tale sunt mult mai mari. Da, nu e de ras, sau de ironizat. Gandeste-te la asta si cauta un raspuns. Incearca sa identifici cauza poker-face-ului tau.
Fiecare e altfel, si pe ici-colo sintem toti la fel. Umani. Cu trairi de toate felurile, azi motherfuckeri, miine Scrooge. Dar fundamental buni. Insa numai unii reusesc (si numai ei stiu cum 🙂 ) sa stoarca din amalgamul asta care se numeste viata, picaturi pe care restul le savureaza, pe unii ii ating uneori, dar totdeauna cu un farmec al lor.
Si eu am fost cea frustrata si isterica vreme de 18 ani….si nu mi-a cazut bine citind articolul….Am invatat greu sa am curaj sa traiesc singura desi viata mea de adult a fost petrecut 100% cu cel pe care il „terorizam”. Bine spus, dureros de bine spus…
sunt dimineti in care nici nu stii ce joci, ce sa mai vorbim de carti…
eu unul nu am timp sa-mi dau seama de diminetile astea… sunt intr-un permanent simultan sahist cu 4 parteneri „nationali” si inca altii 100 „internationali”. nu e timp nici de rasfaturi, dar nici de tristeturi existentiale… in vacante (cele de vara, ca celelalte-s limitate la 2-3zile) batem tara-n lung si mai ales in inalt se mai schimba registrul, dar si atunci trebuie sa fim atenti sa nu ne dea „mat” bugetul sau sa ne ia adversarul timp vreo „piesa” ce nu trebuia pierduta…
🙂
Si asa cum a scris, la persoana a doua sg. , parca-i si mai mult
despre mine…. oricat m-as stradui sa fiu status ZERO. nu stiu.
nici nu stiu daca sa-ti multumesc. (desi o meriti)