MENU
test

de • 11 ianuarie 2014 • adevărurile meleComentarii (56)

legat sau dezlegat?

În vremurile cînd comunicarea se făcea cu predilecţie prin viu grai, faţă în faţă sau la telefonul cu fise, oamenii păreau mai inteligenţi. Era mai greu să te prinzi că Gigel e făcut grămadă, mai ales dacă era modelul mai introvertuţ şi mai mult asculta decît vobea. De cînd cu Facebook, WhatsApp sau sms-ul, însă, eu stau continuu cu gura căscată de uimire şi deliciu. Toată lumea are dezlegare la scris, iar scrisul e cu schepsis în limba română. Îţi trebuie fie un simţ teribil al limbii, la pachet cu învăţat pe bune în gimnaziu gramatica, fie un creier analitic, cum au cei care se pricep la matematică, nu e cazul meu, pe care nu am reuşit să îi prind niciodată pe picior greşit pentru că au învăţat gramatică logic, aşa cum învaţă matematica. Aşadar, filologii autentici şi matematicienii, femei sau bărbaţi, sunt beton la limba română, cel puţin ăia pe care îi ştiu eu. De altfel, în timpurile astea, aşa de puţină lume scrie corect româneşte că am ajuns să îmi fie destul să văd 3 statusuri sau comentarii scrise impecabil pentru ca omul să îşi capete respectul meu. Îmi amintesc că aveam un amorez, băiat deştept altfel, care credea că astăzi se scrie azităzi şi îmi răspundea la emailuri cu o dezinvoltură de inginer care mă umplea de frustrare. Cînd am rîs, cu drag, de el, omul mi-a zis că lui aşa îi părea firesc să se scrie şi nici nu şi-a pus vreodată problema că ar putea fi altfel, doar rădăcina cuvîntului e azi, nu? Iar asta l-a absolvit cumva de vină, căci şi fie-mii cînd era mică îi părea natural ca singularul de la oameni să fie oamen, un oamen, doi oameni, iar pe mine mă înduioşa atît de tare că nu am corectat-o niciodată, ba chiar am încetăţenit exprimarea, la fel cum am făcut cu multe alte lucruri minunate pe care le-au spus, cum ar fi că băieţii au codiţă precum căţeii, doar că o poartă în faţă, aşa că puţei codiţă i-a rămas numele iar eu am stat şi m-am minuat o vreme cum de nu mă gîndisem niciodată la asta.  Dar despre gingăşiile astea în alt episod.

Cel mai greu mi se pare să înjuri în scris în limba asta a noastră. E nedrept, dacă stai să te gîndeşti, băgatul şi scosul condiţional cer atîta efort de gîndire şi numărat de cratime că mai bine o laşi baltă. E şi un test excelent de limbă, de altfel. Cu ceva ani în urmă, eram editor de jurnale şi lucram cu un producător absolut dement, (Castore, pupa-te-aş!) cu care rîdeam atît de mult încît şi azi mă mir că nu am intrat niciodată în direct (prezentam şi ceva jurnale iar el stătea în regie şi în casca mea) prăbuşită pe pupitru şi cu lacrimi în ochi, căci se ocupa să mă facă să hăhăi ca o oaie nebună şi în timpul jurnalelor, cît rula ştirea, de abia reuşeam să mă adun şi să mă recompun cînd trebuia să intru eu cu o faţă serioasă şi să le dau oamenilor, vorba Paraziţilor, veştile rele pe care le aduc întotdeauna femeile. Din fericire, nu erau jurnale cu morţi şi răniţi, aşa că pînă la urmă o scoteam la capăt. În perioada aia, în redacţie ne ajungeau zilnic fătuci de la filologie dornice să se facă jurnaliste şi care credeau că din a treia zi de practică ajung direct pe sticlă, iar din a patra, hai, a cincea, la Bucureşti în prime-time, unde o să le vadă şi o să se îndrăgostească de ele un fotbalist celebru sau măcar un afacerist din top Forbes. Eu cînd le vedeam intrînd şi prezentîndu-se drept studente, absolvente sau masterande la Filologie, mă ascundeam după monitor să rîd în voie şi le lăsam pe mîna producătorului meu. Care le explica, cu o faţă absolut serioasă şi oficială, că trebuie mai întîi să dea un test de limbă, că aşa e în jurnalism, trebuie să stăpîneşti perfect limba româna. Cam aici îmi scăpa primul hohot de rîs, căci amîndoi puteam număra pe degetele de la mîini şi ne rămîneau inelarele libere, oamenii pe care îi întîlniserăm în presă care să stăpînească perfect limba română. De altfel, eu trimiteam săptămînal circulare în redacţie cu greşelile pe care le găseam în textele care îmi ajungeau pe mînă şi mă certam cu ei la sînge, deşi unii, să mă ierte Dumnezeu, aveau nu una, ci două patalamale la îndemînă. Asta nu îi împiedica să îmi împartă cu generozitate cratime şi i-uri, mai bine să este decît să ne lipseşte, cine ştie la ce mi-ar fi trebuit şi să am pe ce pune mîna la repezeală. Aşadar, zicea omul, luaţi o foaie de hîrtie şi scrieţi, mă interesează cum se scrie, legat sau dezlegat. Fătucile se conformau, eu mă prăbuşeam de pe scaun în spatele monitorului ştiind ce urmează, şi cum stăteau ele atente, ăsta începea, scrieţi : fute-te-aș. Fetele scăpau pixul din mînă, eu mă scăpam pe mine de rîs, iar el, pe acelaşi ton serios, nu e glumă, scrieţi şi le mai dicta cîteva asemenea condiţionale. Fetele se codeau ce se codeau, dar pînă la urmă scriau, gîndindu-se probabil că e mai bine să înjure în scris la interviu decît să se dezbrace. Vă mărturisesc cu mîna pe inimă că nu a rămas în urma lor niciodată vreo foicică pe care să fi fost scris corect ce le dictase omul, motiv pentru care alintătura cea mai dragă între noi, cunoscătorii testelor pe care dădeau aspirantele, a rămas pînă în ziua de azi fute-te-aş! cu întrebarea firească: legat sau dezlegat?

De-a lungul timpului, dar  mai ales în ultima vreme, am primit tot felul de propuneri şi invitaţii în scris. Eu să fiu bărbat şi să vreau să mă propun uneia, m-aş gîndi foarte serios dacă nu cumva am sărită siguranţa la limba română. Că altfel risc ca orice scriu să fie perceput drept futeteaș, legat.

56 răspunsuri la postarea legat sau dezlegat?

  1. marian spune:

    bestial …savuros !spre toamna ,la numaratul bobocilor ,astept cartea… e scrisa ,doar trebuie sa apara …aseaza-te la scris pentru a doua carte !Acolo sa te vad Petronela ….Acolo,mancatias galagia ta de oamen carele esti !..

  2. mishu spune:

    🙂 Mi-am adus aminte cum trebuia, acum cativa ani, sa formez o echipa de redactori de articole tehnice. Fiind vremuri grele s-a inghesuit lumea mai ceva ca la moaste sa lucreze pe plantatie. De la absolventi de scoala profesionala, liceu tehnic, ingineri si pana la jurnalisti, muzicieni, profesori, mba-isti si alte chestii de care n-am auzit in viata mea. Eu, inginer fara veleitati de hr-ist, am zis ca toata lumea ar trebui sa aiba sanse egale. Asa ca m-am gandit sa le dau inainte de interviu sa corecteze un scurt text liric mai deocheat, intesat cu vreo 30 de greseli gramaticale, pe care sa-l traduca apoi in una din multiplele limbi straine pe care sustineau ca le cunosc. Abia atunci mi-am dat si eu seama cata prostie ne-nconjoara 🙂 A fost dezastru, aproape sa ma linseze, iar scuzele lor m-au facut sa-mi pierd orice speranta. „era prea greu textul”, „au trecut prea multi ani de cand am invatat gramatica”, „nu pot sa traduc asa ceva”, „eu de fapt nu prea le am cu engleza, am trecut-o si eu in CV ca toata lumea”,”eu n-am scris vulgaritati niciodata, sunt cadru didactic”, vai, vai :). Culmea e ca pana la urma cei mai tineri si neexprimentati s-au descurcat un pic mai bine, si nu cred ca fiindca trecusera mai putini ani de cand au facut gramatica la scoala. Dupa parerea mea gramatica e ca mersul pe bicicleta, atata timp cat citesti, vorbesti, gandesti, visezi intr-o limba, n-ai cum sa uiti sa scrii corect. Scoala romaneasca a scos tampiti pe banda rulanta dintotdeauna, doar ca multi nu prea aveau ocazia sa-si dea in petic.

  3. Paciu spune:

    Si pana la urma cum se scrie injuratura? Legata sau dezlegata? :))

  4. petronela spune:

    acum, nici legata uneori nu e asa de rau…

  5. andreea lavinia spune:

    Hahahaaaaa lesin de ras, evident se scrie dezlegat, dar depinde si cum ne place… adica… legati la ochi, dezlegati la maini..,. Foarte tare articolul si chiar e o dilema pentru multi injuratul in scris :))) te pup, like always si mult succes la … dezlegari

  6. marian spune:

    pfuai….!asteptam cartea inainte de echinoctiul de vara ?pai atunci vorba lui Nichita:”so pe zeita!”

  7. Eu din partea cealalta a baricadei iti zic ca era o laba in cerc ce faceati voi. Ca oamenii ajung sa scrie gresit din varii motive, unele total ascunse si in afara controlului lor.
    Nu-i greu sa gasesti un motiv de facut misto de o studenta la filologie, sunt si oarecum ofertante… Dar, pana la urma in lucrul asta drept este si-un lucru stramb. Nu ma refer la faptul ca le dadea teste, tinand cont ca meseria impune un anumit nivel. Dar, e ceva acolo ce zgarie timpanul.

    • petronela spune:

      Hai cu simtul umorului, voievoade!
      Cat despre oamenii ajung sa scrie gresit din varii motive, da-i ma drumul de aici. Nu termini o facultate, doua, eventual chiar litere si dupa imi explici ca scrii gresit din varii motive, ca sterg cu tine pe jos.

    • Ti-ar placea sa cumperi o carte si sa contina greseli de ortografie pentru ca autorul sau corectorul au gresit, din varii motive, total ascunse si in afara controlului lor ?

    • Mira spune:

      ala e un verb ca oricare altul-intrebarea se pune stii sa conjugi corect orice verb sau nu? cum ar fi verbul a manca-mancateas sau manca-te-as?

  8. Pai ce umor, ca nu vad nimic de ras ca nu stie unu sa scrie sau sa socoteasca sau altceva. Inteleg, ii dai test, pica nu-l angajezi, dar de ras mai ales de bataie de joc nu mi se pare. Plus ca si proastele alea erau copii cuiva si aveau si ele niste vise ale lor, naive asa cum erau. Hai sa ne pisam pe ele si apoi sa ne miram ca de e e lumea rea si cinica si traim in acvarii.
    Nu stiu, poate sunt eu crispat si nu inteleg gluma, dar am un deja vu de cand radeam in fata blocului de ala prostul sau imbracat urat, sau ca e fraier, sau ca ta-su e betiv si o bate pe ma-sa sau ca e handicapat. Parea amuznat atunci, parea ca e o gluma nevinovata dar ala trecea printr-o drama. Nu toate suturile in cur sunt un pas inainte, unii oameni le iau ca pe confirmarea unori temeri ca nu sunt in stare de nimic.

    Zic si eu, nu trebuie sa ma iei in seama, poate pur si simplu am regretele mele si le proiectez pe altii, plm.

    • petronela spune:

      Eu te consideram un tip inteligent. Ce legatura are una cu alta, misto-ul de la bloc ca ma-sa-i curva cu faptul ca niste studente recte absolvente de la filologie nu stiu sa scrie corect romaneste?! Ala e un test pe bune, care tine de cunoasterea limbii, nu era niciun misto gratuit, era serioasa treaba. Nu isi batea joc nimeni de un handicap, de ceva ce nu tinea de ele sau de job, era un test haios, dar PE BUNE, care ne-a facut sa vedem ca nici macar una nu stapanea limba romana. Sa mor io daca vad cea mai mica legatura intre ce spui tu acolo si ce am scris eu. Dar nici cea mai mica.

    • Cum am si zis, e de la mine. Nu am zis ca exista vreo legatura, ti-am zis doar de ce mi-a adus mie aminte.
      Cat despre test in sine este legitim indiferent ce cuvinte contine.

  9. victoria spune:

    …pe vremea ingalatului, ceasca, prin tortura ideologica orice individ stia, algoritm nu alta, ca, sa-mi orice, se scrie, sa-mi orice, ca se despart colea doua categorii gramaticale cu valori diferite si tot bla-bla-ul, inainte de cest ingalat, se lucra cu notiunea de onoare, rusine, clasa la cei chemati, cei care nu stiau nu avea importanta ca nu stiau, nu stiau pentru ca nu erau chemati. simplu. apoi a…vinit marea vijiiala si au inceput oamini sa vorbeasca in limbi, de tot soiul, si, tot vorbind ei asa au uitat limba materna. apoi ne-am alineat sau alienat, nu mai stiu bine, si, nu am mai scris si citit decit cu ordinatorul care ne corecteaza singur, in ce limba vrem noi. deci ce nevoie sa stii sau sa sti cind ciborgul e acolo pentru tine. asa am inceput sa numim analfabestismul diaporama, si altele, the audio-visual generation. carti pe net, teme cu word, nebunii. am inceput sa dam mult din miini, din umeri si cap, gestualul inlocuind morfologia si sintaxa. piatra de temelie a venit cu timpul cel nou, timp de revolutie politico-gramaticala. un timp milos si generos cu politica si politicienii ei inocenti, vezi sensul doi al cuvintului, atacati pe nedrept de dusmanii politichiilor lumilor si vremurilor: gramaticii si intelectualii, putini dar ai dracu’ de vigilenti. prin urmare, a venit academia si a normat: sa-mi orice e bine dar sami orice e si mai bine. apoi s-a mai spus ca sa faci copier-coller de texte facute deja de altii in tocmai teza de masterat, doctorat sau post-doc e normal, ca dovada D. poanta nu are nici o treaba. si, zau, ca doar strict aspectul asta il imping intru observare, nicidecum dezbaterea politica romineasca mereu in cur ca spermatozoizii…care este. si, in contextul asta asa de stricat, voi dati teste la specialisti, care vor un singur lucru, sa scrie si ei o teza ca D.poanta…pai, scuzati care specialisti: aia sportivi au plecat de mult, aia romantici nu au nevoie de teste, aia care sunt specialisti dar nu au prins post sau nu-i buna patalamaua, sau nu cotizeaza la clan sunt fara autoritate si cei care nu stiu sunt angajati si promovati pentru ca se muleaza bine cu aia mari mai din sus care au decis moartea cratimei si au statutat virgula intre subiect si predicat cu ordonanta speciala, mai. asa ca, testele sunt nu numai un prilej de hartuire si si un atac direct la siguranta statului, f-utui mama lui de specilist(a).

  10. Aurora spune:

    Imi plac postarile tale, dar cred ca exagerezi cu limbajul asta licentios! Parca am fi pe strada sau la carciuma din sat! Am remarcat asta in mai multe articole, cred ca ar fi bine sa te mai potolesti!

    • Petronela spune:

      că dacă nu ce? :)))))
      hai că eşti haioasă Aurora dragă. nu suntem nicăieri altundeva decît la mine acasă. la MINE, subliniez. unde eu fac ce vreau, iar ţie dacă nu îţi place, nu mai vii. simplu. 🙂
      eu am senzaţia că mă confunzi cu un lăutar de îmi dai ordine…

    • Andrei spune:

      Bine punctat! :))))

  11. […] final, mă mai întristează ceva, din complet alt registru. Cititori ca Aurora, care îmi scrie un mesaj aici cu următorul conţinut […]

  12. Anca spune:

    Buna,Petronela.Sper ca nu te vei supara ….dar eu tot voi lasa acest comentariu la tine acasa:)pentru ca sunt si eu puuutin asa obsedata cu gramatica si scrierea corecta in limba noastra si pentru ca citindu-te zi de zi am remarcat ca folosesti ,,î” iar din cate stiu eu in mijlocul cuvantului se scrie cu ,,â”.Crede-ma ca nu te corectez sa ma ,,dau desteapta”sau ceva de genul:):*

    • Petronela spune:

      este o alegere, nu o fac din greşeală. nu îmi place î din a şi cum arată cuvintele cu 2 feluri de î în ele. nu sunt singura care face asta şi repet, e o alegere personală.

    • gabi spune:

      dar putem sa alegem? atunci sa alegem si unde punem cratima!

    • nimeni spune:

      Anca, draga de ea, nu stie ca i din i sau i din a tin de ortografie si nu de gramatica. Gramatical este corect sa scriem pule, puli, puloase, pulimoase, puleasca desi ortografic s-ar putea sa nu fie chiar corect. Pentru cultura ta generala ortografia nu-i acelasi lucru cu gramatica. Cratima tine de gramatica – partea logico-matematica a vorbirii scrise – si aici chiar n-o poti da cotita. In ceea ce priveste regulile ortografice lumea este mult mai ingaduitoare -mai ales cu poetii….

  13. doina spune:

    Tragic, de-a dreptul catastrofal este când cel de la catedră nu știe limba română iar gramatica este deja limbă străină. Să-ți spun câți astfel de colegi am? Ba mai mult, unii-s chiar Doctori . Așteptați-vă așadar la generații viitoare de agramați. Atâta timp cât diplomele sunt CEC-uri fără acoperire, ca nație, suntem condamnați la analfabetism. O altă victorie postdecembristă.

  14. Erika spune:

    Eu te plac asa cum esti, te citesc cu drag, cu nesat, pe nerasuflate.

  15. Gabriel Fernando Popescu spune:

    Anca draga, probabil lecturarea textului de la adresa urmatoare are sa lamureasca.

    http://www.romlit.ro/de_ce_scriu_i_susin_scrierea_cu__din_i

    Toate bune.

  16. lonely star spune:

    M-a uns la suflet articolul acesta… e-ntr-un MARE fel!
    Imi place atat de mult limba romana, e frumoasa si-ti impune o anumita disciplina, mda… si eu sunt absolventa de… filologie, si fara false origolii, dar stiam sa gestionez cratimele cu prcizie as zice, de pe la sfarsitul clasei a-VIII-a, e drept ca m-a cam pasionat traba asta… Imi spuneam mereu, prin citit si gandit intr-o limba n-ai cum sa le mai „comiti” si-n scris, adica daca vezi intr-o carte scris de 0 mie de ori „veti” si „v-ati” n-ai cum sa le scrii altfel, macar pe principiul repetitiei, dar, cum ai spus si tu Petronela, pe langa asta-ti trebuie si un fin simt al limbii, care se dobandeste stiind putina gramatica si functii sintactice, altfel risti s-o cam dai in bara.
    Un alt subiect pe care as dori sa-l ating este acela cu mail-urile oficiale pe care le primesc din diferite locuri,(la serviciul meu) unori si functii de top, crede-ma, cand parcurg primele randuri si-s „impanate” cu greslei de de ortografie, pur si simplu nu ma mai pot concentra asupa „task-ului” propus si involuntar, atunci cand vin in contact „face to face” cu autorul acelor greseli, am asa un sentiment de „usor” dispret, stiindu-l ce „bun” se da, dar scrie „iti propusese-si sa nu-mi respecti decizia”… concluzia va las s-o trageti singuri! Continua Petronela, spui lucrurilor pe nume si-mi place teribil asta!!

  17. Rodica spune:

    Mie mi-e si mi-a fost usor dintotdeauna sa scriu legat sau dezlegat.Am avut noroc de o profesoara excelenta care din cand in cand ne dadea cu catalogu’ in cap…nu durea dar era rusinos.. Hihi sunt intr-o tara Straina am ajuns sa vorbesc si sa scriu mai bine decat majoritatea nativilor si mai vorbesc si engleza pe care am capatat-o cred de cand ma uitam cu placere la filmele americane subtitrate la tv. Si ce fac?! sunt si muncesc de rup servind pe altii mai destepti(Oare?)..intr-o tara ce nu e mea.. Sunt eu ce Imi pun límite sau sa ma uit pentru si cine fac tot efortul? Iubesc tara si orasul adoptiv. Nu mai iubesc Romania. Desii iubesc Gramática si limba romana si copiii mei (daca o sa am vreodata) vor Invata limba corect de la mine. Si multe alte lucruri frumoase. Cítesc si te urmaresc de ceva timp. Azi mi-am fácut curaj si ti-am scris. Ma regasesc in randurile tale..Am trecut prin cam tot ce se poate trece si am doar 34 de ani. Am o minte privilegiata si mi-i jena k n-am folosit-o! Pe curand!

  18. mat spune:

    Gluma veche:
    Fute-m-as si n-am cu cine
    Cantec de jale!

  19. Tudoreanu spune:

    faina povestirea, savuroasa chiar 🙂
    intr-o nota mai serioasa(desi poate nu e cazul la ora asta, sambata), mi se pare ingrijorator ca astia care scriem corect suntem pe cale de disparitie.
    ba mai mult, majoritatea agramata a devenit atat de numeroasa incat ti-e frica sa mai iesi la o plimbare pe internet, ca-ti dau astia cu gramatica si exprimarea in cap la coltul wall-ului.
    daca n-ar fi si distractiv intr-o masura, ar fi chiar trist 🙂
    succes si sanatate!

  20. Chircu Victor spune:

    Pe lângă faptul că textul tău reușește să trateze cu mult umor o problemă ceva mai puțin distractivă, eu am încercat un piculeț să îmi explic cum de niciuna dintre respectivele aspirante la apariții pe sticlă nu a reușit să aștearnă corect pe hârtie expresia în cauză. Oare ce or fi făcut la orele de gramatică? Nu judec dar când chiar niciuna nu o face, atunci e o problemă undeva.

  21. Andrei spune:

    Esti absolut savuroasa! Te citesc , cu drag, de cateva luni bune, de cand te am descoperit intamplator pe facebook. Nu pun nici o secunda la indoiala gramatica ta (scuze ca te tutuiesc, dar parca nu esti genul de persoana care sa tanjeasca dupa un dumneavoastra, respectul meu pentru tine, trecand cu mult peste astfel de politeturi) , insa , nu inteleg de ce scrii cu i din i la mijlocul cuvantului.
    Asta nu e o critica, e o intrebare. Eu fiind extrem de curios din fire. 🙂

  22. A M spune:

    Unde esti tu, George Pruteanu, Doamne?… 🙂 Oricine poate invata gramatica limbii romane daca i se explica si in reguli simple, cum se face in clasele primare: ” cratima se pune in ‘sa’ cand se gaseste pe langa verbele care se termina in ‘s’ si ‘t’ ” sau „conjugati verbul cu am, ai, a, am, ati, au si apoi puneti cratima ori inaintea ‘a’-urilor ori dupa ‘s’ si ‘t’, ori acolo unde lipseste un sunet (vocala)”. Din pacate, putini sunt profesorii care stiu sa explice si in modul asta pentru cei carora materia asta li se pare la fel de grea si urata ca analiza matematica.

  23. Cosarariu Petru spune:

    …mai conteaza ?..important e mesajul !

  24. Mate spune:

    Chiar asa… cum se scrie?
    Obsedatul… nu conteaza, daca pana la urma iese ceva
    Conservatorul… dezlegat, ca sa facem totul ca la carte
    FB-istul… :{-];-_=
    Patronu’ de ziar… Legat domne… mai scutim niste spatiu si cerneala…
    Banciu stie-tot… ba prostilor, io am inventat cuvantul asta… si legat si dezlegat!
    O licentiata cu aspiratii de diva de dorobanti… nu conteaza, doar sa-mi dau bikinii-ntr-o parte!

  25. Amalia spune:

    Foarte adevarata partea in care cu greu mai gasesti persoane care sa se poata exprima corect din punct se vedere gramatical.. cratima cu dublarea „i”-ului e o adevarata provocarea.

    Ca o remarca.. totusi, inainte sa ii analizam pe altii poate nu ar strica sa mai consultam si noi modificarile limbii romane.. de ceva timp se foloseste â in cadrul cuvintelor. A apus demult vremea in care scriam decît. Acum e decât. Zic si eu…

  26. ion spune:

    La cum evolueaza societatea romana,la cum se face scoală,la cat de mult se pune accentul pe „pile „si relatii,nu ar fi de mirare ca această majoritate idiocrata sa schimbe intr-o zi gramatica limbii romane.

    • Petronela spune:

      păi limba e vie și se tot modifică. și din păcate greșelile comune, repetate la nesfîrșit, devin reguli. s-a întîmplat și se va mai întîmpla…

  27. ion spune:

    Si la urma urmei conteaza daca actiunea se finalizează sau nu.Daca scrii legat si „pică”,înseamnă că sunteți amândoi „săraci cu duhul”si sunteti fericiti asa.Daca in schimb nu-ti „pică”,nu fi trist pentru că „grădina „este mare.:))

  28. antioier spune:

    ptr MATE :ai uitat sa l pui specialistul MIRCEA BADEA,gen !

  29. Mihaela spune:

    Aveam cam 6 ani si invatasem sa scriu cu litere mari. Inca nu eram la scoala. Familia in care am crescut era cam sloboda la gura (nu vulgar) asa ca retineam toate prostiile. Intr-o zi am hotarat sa fac niste exercitii de scris. Am luat caietul matusii mele (ea si unchiul meu erau studenti la
    stomatologie) si am scris pe
    fiecare pagina goala cuvantul
    „CUR”. Pana la ultima pagina. Apoi am scris pe alta hartie „căcamas”. Vine unchiul meu, care nici macar roman nu era si ia hartia din mana mea. Cu o voce scandalizata se duce la matusa mea si ii spune „uite ce a scris!!”. Eu, mica, mica asteptam cearta. Vine inapoi la mine si imi spune :”Mihaela! Nu ti-e rusine? Asa se scrie corect „căcamaş”??

  30. pietr spune:

    Eu stiam ca se zice futu-te-as si nu fute-te-as.

  31. ion spune:

    eu le-as fi pus sa scrie corect exprimarea:
    „dute, duteteai, mancatear camionagi… nostri…” si apoi sa si explice de ce o scriu in felul in care o scriu, iar daca nu o scriu corect sa trec la fute-te-as…

  32. Andrei spune:

    Savuros, pe alocuri, dar ce facem cu „â”, nu încercăm să-l folosim atunci când ar fi recomandabil? 🙂

  33. […] scris în urmă cu doi ani cum testa Castoru gramatical practicantele, în vremea […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *