Folderele din mailul meu, unde mi-am scris eu, mie însămi, vreme de un deceniu, sunt doldora de chestii precum peşterile de piraţi. Ce distracţie o să fie pe cei care îmi vor supravieţui după ce dau colţul, nici nu vreau să mă gîndesc. Sau poate ar fi o idee să fac curat, vreodată. Între comorile ascunse acolo sunt şi blogurile destul de anonime pe care le-am ucis şi îngropat – unii dintre voi mă citiţi de pe atunci – pînă am avut sfertul de cojon necesar să scriu dracului asumat. Şi am găsit textul ăsta şi am rîs de mine tare şi am zis să vedeţi şi voi ce proastă sunt, e păcat să rămînă secret.
(februarie 24, 2009)
Dragii mei (doi) cetitori. Vă propun azi o călătorie în jurul meu şi prin mine.
De-a lungul vremii mi s-a reproşat:
a) că sunt prea cinică, mai ales în ceea ce mă priveşte
b) că sunt cam curvă, sau în orice caz am o abordare cam dură vizavi de subiect
Legaţi-vă bine centurile, că intram în zona de turbulenţe.
Pe la şaişpe ani mi s-a pus prima dată etichetă de curvă. Pe vremea aceea, în mintea mea de fată de pension nu exista nici măcar conceptul de sex. Habar nu aveam, doamnelor şi domnilor, că bărbaţii au o chestie urîtă care le atîrnă între picioare şi care, ca la un semn, se poate transforma într-o mătărîngă învîrtoşată. Pasajele sexuale din carţile pe care le citeam nu aveau nicio însemnătate pentru mine. Rămîneau agăţate într-o buclă confuză şi unsharf, ca să fie înţelese mai încolo. Tot în acea vreme eram în plină transformari fizice. Sapa, coasa, grebla, căţăratul şi înotul îşi terminaseră de făcut treaba şi eram un tsunami sexual, numa că eu nu ştiam asta şi îmi plimbam nurii cu dezinvoltura fătucii de pension de care zic. Ba mai mult, mi-i ascundeam, fiindcă pe vremea mea, maică, se purtau donşoarele cu curul pufos şi rotund şi picioarele drepte, iar eu care arătam ca un crochiu, eram dispreţuită de semenele mele pe motiv că eram prea băieţoasă. Aşa că îmi era ruşine şi mă ascundeam cît puteam sub haine largi de hippioată care, din sloganul make love not war, nu înţelegea decît ultima parte. Ah. Dar sînii mei. De sînii mei eram foarte mîndră. Ca să înţelegeţi ce zic, vă reproduc fidel o scenă întamplată pe plaja de nudişti de la 2 mai. Mai exat: duşul comun, unde mă spălam pe dinţi deznudă, bronzată şi leneşă în timp ce apa rece curgea peste mine cu indiferenţă. Un domn tînăr care se îndrepta spre duşul unisex rămăsese în contemplaţie, cu gura căscată la propriu. Apoi s-a smuls din nisip şi a reapărut în cîteva zeci de secunde, dar nu singur, ci cu şleahta de handralăi cu care venise, probabil, la mare, cărora mă arăta cu un singur deget aţintit şi le spunea, citez din memorie: v-am zis io mă că ăştia sunt cei mai misto sîni pe care i-am vazut în viaţa mea? În timp ce ăia aprobau scuturînd din cap cu putere, cu o bală scurgîndu-li-se lejer în colţul gurii. Nu săriţi încă, nu m-am bucurat prea mult de ei. La 21 de ani am facut un troc echitabil, am dat o pereche de sîni ireproşabili pe o bucata de boţ de carne vie, 3 kilograme 700, cinci degete la fiecare membru, sex femimin. Fair enough.
Aici pilotul: încheiem loopul, revenim pe traiectorie.
Am aflat abia prin clasa a unşpea că toţi straicării din liceul 80% muieresc pe care îl frecventam aproape zilnic se lăudaseră că mă au în palmares. O parte dintre ei aveau şi o poveste cel puţin picantă despre cum şi unde. Eram marcata cu un X roşu în rubrica “deja futute” a excellului celor mai mulţi dintre ei deşi eu nici din planşa de anatomie nu mă prinsesem cum funcţionează asta. Am aflat mai tîrziu că este preţul pe care îl plăteşti atunci cînd eşti dezinhibată, nu te îngălbeneşti şi leşini, cu un aaaah teatral, cînd auzi cuvintele pulă şi pizdă şi spui cam tot ce îţi trece prin cap.Tot mai tîrziu am aflat şi că mironosiţele de mai sus, despre care ai crede că frecventează mai des biserica decît mădularul, de cele mai multe ori sunt genul care fac sex în grup, înşală şi îşi duc bărbaţii de mînă la un swing, da, da, cu feţele lor de proaspăt crucificate şi martirizate.
Atunci aveam doar sa fiu uimită, însă asta e o poveste pe care nu v-o pot relata.
Vreme de 7-8 ani, cît am fost iubita lui Dragoş, am ramas curvă doar pentru mă-sa si ta-su şi pentru tata, dar deja nu mă mai deranja la lingurică, îmi purtam eticheta cum îşi poartă maneliştii tricoul negru mulat pe care scrie Versace. Direct pe dermă.
Dar apoi. Centrifuga vieţii m-a scuipat direct în spaţiul public. The main picture arăta cam aşa: văduvă, şi mai apoi divorţată, cu un copil, recte doi, smintită binişor, fără prejudecăţi şi niciun fel de inhibiţii la nivel de limbaj sau comportament, la care se ataşează ceva nuri, toate exhibate într-o zona de expunere publică. Păi?! Curvă clar! Care are vreun dubiu să stea jos, nota 2. Aaa, nu ştiti că mi-am tras-o cu primarul? Nişte proşti si neinformaţi, îmi faceţi silă. Da’ de ăia doi miliardari din top 300, cu care am şi fost văzută dansînd la un bal de caritate, nici de ăia nu ştiati? Văleleu, dar voi ce păziţi, fraţilor? Păi nu v-a zis şi prietenul lu’ văru Nelu care e coleg cu Titi, fratele lui Mimi, că a auzit el ca aia şi-o trage cu toţi numai cu el nu?! Şi lasă… că e curvă, e curvă, da’ am auzit că e şi proastă. Păi să o arzi tu cu toţi miliardarii aşea, cu toţi scoşii, cu toţi chiparoşii, şi să nu ai măcar o maşină bengoasă sub cur? O vilă la marginea limitrofă a oraşului? Un cont în bancă măcar?!?! Un blug dolceegabbana pe cur? O poşetuţă Hermes pe braţ, nimic?! AUUUD?! Să ţi-o tragi tu cu toţi ăia pe o cafea, simple, black, şi să vii cu zahărul şi laptele de acasă?! Păi unde o sa ajungă lumea asta, domne? Deşi io pun pariu că disimuleaza exact ca Vitoria Lipan în Baltagul şi pînă la urmă tot se va dovedi ca noi toţi am avut dreptate!
But enough about me, let’s talk about…me.
Aşadar, vă intreb retoric, nu vă obosiţi să răspundeţi că aveţi mai jos la ce, cum ar trebui să gestionez eu această situaţie:
a) să organizez un miting la care sa participe minimum două dintre personalitaţile mele, ca să justificăm ideea de miting, şi să ţip în faţa prefecturii, de preferat la portavoce, să nu răguşesc: sunteţi nedrepţti cu mine, nu e adevarat că sunt o curvă, sunt un om bun? Şi sa şi argumentez, ca să se aplice cine se scuză se acuză?
b) să ignor cu bună ştiinta toată povestea şi să ratez nişte ocazii unice de mă distra copios pe seama mea?
c) să îmi asum eticheta de curvă, să o propovăduiesc cu cinism, că oricum, şi dacă nu aş face-o, tot curva dracului aş fi?
Stimaţi calatori, aici se încheie periplul nostru, puteţi să vă desfaceţi centurile de siguranţă. Nu uitaţi, înainte de a vă face cecautu, să treceţi pe la ghişeul nostru pentru a completa un formular unde să bifaţi cu sinceritate impresiile dumnevoastră. Căci cititorul nostru, stăpînul nostru.
Aferim!
Bunuțule, Postarea următoare:
still alive
Peligrosa, peligrosa calatorie … dar delicioasa si amuzant de sanatoasa!
Keep on doing what you’re doing … multumim pentru texte! 😉
Am ras cu lacrimi. Si eu care ma credeam cea mai mare curvistina….
Nici vorbă, eu eram aia.
Roade ciuda si invidia in ei ca nu te cunosc si nu te au, se leaga de o minte agera bagata intr-un corp frumos.
Traieste pentru sufletul tau!
Dacă noi, cetitorii, ăștia – meanwhile – mai mult de 2, putem să ne desfacem centurile de siguranță, aplaudându-ți scrierea asta cum aplaudă pasagerii Tarom-ului aterizarea, atunci mironosițele, pudibondele și curvele virgine pot să-și desfacă și ele centurile, doar că de castitate. Și cracii. 🙂
Esti senzationala :))))))))
toti suntem curve pe lumea asta …la un moment dat sau mai tot timpul.
n-ai cum sa fii altfel , doar de-ai fi ca Ned Stark din serialul ala , dar si ala s-a pus capra acolo pe esafod.
asa ca , de frica , de placere , din lene ,din prostie, sau mai stiu eu ce, ne prostituam cu totii , doar ca unii traiesc cu povara asta , altii nici nu-si pun problema.
Foarte tare articolul din 2009!
Mi-a placut muult!
Doamne, ce-am mai ras! Si ce ma mai regasesc in vorbele tale…..ceva de vis! Si am mai ras un pic!
Ma declar curva de la marginea limitrofa a orasului meu :)).Delicioasa postare .
lăsați curvele să vină la mine! 😀
esti Geniala. dezinvoltura si sinceritatea cu care scrii inca ma surprinde. Imi place ca scrii despre subiecte pe care unii le considera tabu, si mai ales, ca le scrii la modul personal, si din prisma cititorului- povestile astea au farmec, si amuzament, si par niste experiente fantastice- dar care cred ca in momentul in care le-ai trait au pus o amprenta asupra ta.
Rezumand: keep on the good work! Esti fantastica!
nu există subiecte tabu, doar minți închise. practic, pe orice subiect poți rîde, dacă o faci bine.
Asta e stadiul 5. You made it since 2013 🙂 Misto articol; citit cu placere. Bafta
Petronela, imi esti datoare cu un bax de servetele, pentru lacrimile varsate abundent printre hohotele de ras. LOVE IT!
facem!
Foarte fain! Spritzig! Sau pe rom. spumos!
e boala grea cu cuvintele aruncate aiurea si mai tarziu ajungi sa regreti. o stiu pe propria-mi piele. mai ales ca ma aflam de partea cealalta. adica eu eram ala care vorbea tampenii. altfel, textul e jos palaria si cred ca toti ne-am dori sa mai citim texte din mailurile tale 🙂
nu știu, zău… mai vedem. :))
Impresia mea e ca-i un text grozav de misto.N-ai vrea dumneata sa asculti in secunda asta:”lasa
-ma sa beau” de fainii aia care-ti plac si tie?? Macar fa cadoul integral,no??
Hai ca m-ai luat! Miliardarii ca miliardarii, sunt fumati, dar primarul??? PRIMARUL??? Asta e sub centura, colega! Se pare ca „prietenii” tai au o imaginatie mai bogata decat au ai mei. Hmmm… primarul. Trebuie sa-i bag in sedinta pe ai mei, ca vad ca o cam bat… pardon, trag mata de coada, a paguba. Dar presupun ca asta este meritul tau pentru faptul ca activezi in spatiul public. Eu, ca un „no name” veritabil ce ma aflu, n-am „avut parte” si de personalitati ale administratiei publice. Si eu care am trait toti anii astia cu impresia ca lumea are ceva cu mine si cu locul meu de bastina. Deci draga mea „colega”, daca te incalzeste cu ceva, nu esti singura in clubul asta! Ma bucur ca te-am cunoscut (citit mai exact) si cine stie, poate intr-o buna zi bem si o cafea impreuna, asa… ca sa ne „impartasim agendele”…
Am citit tot, cu asa interes, cu ochii beliti pe text si pe sinea mea si cu urechile ciulite ghini, pentru ca te si auzeam cum depanai tu cu vocea ta. . .aveam in minte, de asemenea si o femeie frumoasa, vie, autentica, care ii ” mitralia” pe toti si toate. . .Te pomenesti ca ti- o fi crescut si ceva in pantaloni, intre timp?:))))) Strong, crazy and . . . beach woman !!! ??! Good luck!:)
Draga mea, nu conteaza cine sunt cei care arunca cu pietre, pentru ca aceasta este valoarea lor, sau mai bine spus doar atata le-a mai ramas de facut. Eu cred ca trebuie sa te infasori cu dragostea, respectul si frumusetea celor care stiu ,pentru ca simt , cum esti. Si suntem multi!
oh, asta era mai demult, chiar rîdeam că nu am mai auzit nimic rău de mine de ceva vreme… :))
pt toti si toate:https://www.youtube.com/watch?v=A3otvh6O0Q8
cei care iubesc cu sufletul !!!!!!
Citesc textul asta ranjind… poate ca sunt putin mai tanara, insa ma regasesc total in textul asta.iti multumesc frumos ca oferi din timpul tau noua, oamenilor de rand… celor care se inteleg mai mult sau mai putin. Keep on rolling,u rock!
Io am fost in pula. Nu va ganditi la prosii, ii 1 oras. Nu glumi, chear am fo…
Sinceritatea asta a ta autochirurgicala iti vadeste libertatea…
Poveste parcă trasă la indigo, cunosc refrenul fiindc-am crescut și eu cu el, stigmă și justificare în loop, an după an. Port încă spaima categorisirii, ca pe-un marcaj cu fierul roșu și asta m-a împiedicat să m-apropii când mi s-a întins mâna, pentru ca să mă împiedic apoi în nesfârșite plânsete de fantasme și angoase amestecate-mi în mintea mea de copil stigmatizat. Ce frumos și cât de cinic (parcă-ți și văd zâmbetul, Petronela) ai surprins trăirea. Nu te felicit, te admir pur și simplu. Tare.
https://cefilmevad.wordpress.com/2015/02/12/a-short-film-about-love/
They hate you, cuz they ain’t you!