MENU
O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 19

de • 12 mai 2014 • O să mă ştii de undevaComentarii (10)

lansări şi bucurie

Dacă a fost obositor să merg în acelaşi weekend şi la Timişoara şi în Bucureşti? Sigur că a fost. Dar a fost atît de frumos că nu am simţit oboseala. Numai ochii roşii i-am avut şi am intrat într-o farmacie în centru în Temeşvar să cer picături şi farmacista m-a întrebat: Petronela? Soţul meu şi cu mine te citim. Şi nu mi-a venit să cred. Venisem toată noaptea cu trenul, ce e drept la vagon de dormit, îmi cam vîjîia capul, dar m-am plimbat puţin sub soarele Banatului, în oraşul frumos şi mi-a trecut. Am mîncat tabuleh şi humus şi apoi m-am dus pe terasa unde anunţasem că o să fiu, în caz că vrea cineva să bea o limonadă cu mine. Şi terasa a devenit neîncăpătoare, au venit fete frumoase, băi, dar frumoase! Şi un domn care călătorise tocmai din Deva ca să ajungă la lansare şi s-a văzut între muieri, singurel, dar sper că i-a plăcut. Şi am rîs şi am povestit, după ce povestisem mai înainte puţin şi pentru Radio Timişoara. Şi apoi ne-am dus, cu toatele şi toţii, la librărie la lansare. Mult mi-a plăcut librăria Cartea de Nisip şi mult mi-au plăcut timişorenii care au venit. Le mai mulţumesc o dată. Am plecat imediat după lansare, dar nu cu mîna goala, ci cu un pandativ superb pe care Ioana Palicica l-a meşterit o noapte întreagă înainte, din piele şi mecanisme de ceas, minunăţii ies din mîna ei, iar pandantivul ăsta îmi pare rupt din Mecanica inimii. Am mai primit eu şi două bilete la teatru, însă nu am putut rămîne şi le-am dăruit mai departe. Zic de teatru fiindcă îmi scot în seara asta ciuda că nu m-am putut duce, mergînd la Mecanica inimii, o poveste pe care am văzut-o teatru – e drept, de păpuşi la vremea aia, în vreme ce o citeam.

timisoara bancatimisoara fantana1timisoara ionitatimisoara fetele

Apoi am călătorit multe ore, cu maşina, pînă la Bucureşti, chiaună dar fericită. Am crezut că nu o să am emoţii la lansare. Eram liniştită. Mă bătuseră pantofii, doar, în drum spre Parcul Tineretului unde am înregistrat un interviu pentru Realitatea care va fi difuzat sîmbătă, la 11, la emisiunea Fresh refresh. Provincială cum sunt, m-am simţit iar strivită de Bucureşti. Cumplit de multă lume în parc, nu se vedea iarba. Copilaşii nu aveau loc să se dea în tobogane, peste tot era înţesat de lume, simţeam că mă sufoc.  Şi m-am bucurat iar că nu trăiesc acolo, că nu m-am lăsat tentată, căci m-aş fi pierdut pe mine în aglomeraţie şi alergătură. Apoi am ajuns la librărie mai devreme şi m-am aşezat cu nişte fete frumoase, of, numai fete frumoase, în grădină şi atunci am simţit că m-am înşelat în privinţa emoţiilor. Că îmi tremură carnea pe mine. Şi iar m-am ascuns, după un stîlp, cînd am văzut cum curge lumea. Şi apoi locul s-a umplut şi a trebuit să ne aşezăm în faţa oamenilor şi m-am bucurat că are cine vorbi şi eu pot tăcea şi tremura pe interior. Din cînd în cînd mă uitam în sală, oamenii se tot înmulţeau şi eram complet blocată şi mă tot întrebam eu ce caut acolo, cine sunt, de ce au venit toţi oamenii ăştia, Doamne? Şi vorbitorii spuneau ceva despre o carte frumoasă şi vie şi eu iar mă întrebam, păi a cui o fi cartea asta mişto, să o cumpăr şi eu să o citesc, auzi ce o laudă scriitorii ăştia iar ei nu sunt oameni care să laude aşa, degeaba. Că eu nici în fanteziile mele cele mai neobrăzate, nici în visele cu ochi deschişi croşetate în nopţi de tristeţe, niciodată, niciodată, nu am ajuns atît de departe încît să îmi imaginez că mă voi afla cu cartea mea în mînă într-o sală plină ochi de oameni veniţi să mă vadă pe mine. Şi îmi tot venea să plîng şi mă tot plezneam peste obrajii interiori, termină cu circul, ai bun simţ! Şi mă uitam pe furiş în sală şi de acolo venea lumină, vedeam în ochii celor care mă priveau bucurie şi drag şi iar îmi venea să plîng, ce am făcut să merit asta? Apoi au terminat toţi vorbitorii şi nu mai ştiu ce am zis, prostii cu siguranţă şi am plonjat orbeşte în lectură, m-am agăţat de cartea mea şi m-am liniştit. Şi cînd am terminat am avut senzaţia că nu se mai termină aplauzele.  Şi în loc de întrebări, oamenii din sală au ţinut să îmi spună ce minunată sunt şi iar am avut senzaţia că nu e nimic real, nu despre mine vorbesc… Şi Ana a citit poemul ei preferat din carte, (căsuţa celor 3 fetiţe) pe care ea îl simte cuvînt de cuvînt, ştie exact cîtă singurătate şi durere e în el şi a apucat-o plînsul citind şi eu eram gata-gata să izbucnesc în lacrimi şi eu şi mă ţineam cu greu, aoleu, mă gîndeam, acum o să începem să bocim cu toţii şi o să semene a priveghi nu a lansare, naiba o să mai vină la următoarea! Şi iar s-a făcut coadă la autografe şi eu trebuia să merg la baie, dar nu asta era problema ci faptul că oamenii ăia stăteau după mine şi îmi crăpa obrazul de ruşine că stau la coadă. Şi am primit îmbrăţişări şi cadouri frumoase – de ziua mea, cred, dar parcă eu mai ştiu, că mai e un pic pînă atunci – şi vorbe minunate şi pupături. Şi erau în sală mulţi copii dar şi oameni trecuţi de 50 de ani, iar eu citisem cu vorba aia lirică şi doamne, ce ruşine îmi era. Şi o doamnă mi-a zis că vrea să îi spun un defect de-al meu, măcar unul, dacă am, aşa că repet, am multe, foarte multe, le am pe toate, uite, aici am făcut o listă, daţi click şi citiţi.

Vă mulţumesc din suflet tuturor care aţi fost şi celor care nu aţi ajuns, dar aţi vrut să veniţi. Celor care aţi vorbit şi celor care aţi tăcut. Celor care aţi simţit şi celor care veţi simţi cartea mea. Vă mulţumesc pentru îmbrăţişări, vorbe, zîmbete, cadouri, dar mai ales pentru că fără voi nimic din toate astea nu s-ar fi întîmplat. Mă bucur din inimă că v-am întîlnit. Sunteţi tare faini şi am mai zis, cel mai mare compliment pentru mine sunteţi chiar voi. Mă înclin.

O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 07O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 05O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 12O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 21O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 25O sa ma stii de undeva - Narcis Pop 19

(foto: Narcis Pop)

10 răspunsuri la postarea lansări şi bucurie

  1. Andreea spune:

    Felicitari! Ma bucur pt tine, si chiar meriti toate astea! Imi pare rau ca nu am ajuns si eu la prima lansare in Bv

  2. Andreea spune:

    Sper sa ajung la, lansarea cartii cu nr 2 si sa iau autograf si pe prima! 🙂 Toate cele bune!

  3. 3.14... spune:

    Inca o data felicitari! Si eu ma inclin.

  4. Ella spune:

    Felicitari, meriti toate astea, femeie minunata ce esti… !!

  5. Petronela spune:

    vă mulţumesc, tare, cu inima.

  6. Radu spune:

    Aia cu stilpu e piesa de rezistenta… 🙂
    Lipsa de copaci in jur…sau tufisuri…jungla urbana.
    Lansarea, zic eu, e cind am pus mina pe ea (cartea) , mai virtuala in cazul meu, da arata chiar mai bine. Restul au fost felicitarile si dansul
    Altfel, cronica inspirata ca de obicei 🙂
    Mishto si d-aici.

  7. mihai brad spune:

    bai! (eu , taranul de dupa uluci)
    tu – continuand sa te scrii in felul asta – imi ajungi atat de draga incat nu o sa imi mai pese ca tu o sa intelegi alte cele ( da, posesor de organ, asadar setat doar sa sex, cunosc, sunt sigur interesat doar de ce ai tu mai diafan de daruit , jajaja , aham, ole!) si o sa iti umplu blogu’ de zambetul meu vitelesc, incapabil de ceva ‘telectual cat timp te simt asa aproape
    tu talismanul de safir de la un sat distanta cizelat la lumina ochilor lui borges

  8. Sorinelu spune:

    Cred a nu exista bucurie mai mare pentru un om impatimit de citit, decit a se vedea motiv de impartasire a acestei patimi, odata ajuns el insusi scriitor. El, ea, om, oama… 🙂 (baiata)

  9. Dan Popescu spune:

    Bravo si la mai multe,acum ca gheata a fost sparta te asteptam cu noi romane la fel de pline de seva ta unica.Felicitari suflet frumos cu ambalaj superb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *