MENU
cartea

de • 2 iunie 2014 • O să mă ştii de undevaComentarii (4)

un poet cu cartea în mînă

(Vineri, la întîlnirea lui Teleşpan cu braşovenii, a venit şi el, poetul Adrian Păpăruz, pe care îl ştiam doar de pe facebook. Cu un trandafir în mînă şi multă sfială în ochi. I-am semnat cartea, am primit în dar două cărţi de-ale lui. Nu mi-a cerut să facem o poză împreună, pentru că veniseră şi alţi oameni să îmi ceară autografe şi nu a vrut să mă deranjeze. Un bun-simţ şi o inimă pe care rar le întîlneşti. Dimineaţă, am primit de la el gîndurile din noaptea pe care nu a dormit-o citind cartea mea. M-au impresionat atît de tare că nu le-am putut ţine pentru mine. Nici nu ştie ce bucurie mare mi-a făcut şi ce mult au însemnat vorbele astea pentru mine. Cum înseamnă fiecare cuvînt pe care mi-l trimit cei care au citit cartea mea şi a rezonat în ei. 

În altă ordine de idei, reiterez scurt, ca să nu mai plictisesc pe cei neinteresaţi, invitaţia la întîlnirea de la Cluj, joi, 5 iunie, la ora 19.00, Cărtureşti-ul din Iulius Mall. Evenimentul de pe facebook cu detalii e aici.)

 

n-ai cum să dormi cu “o să mă știi de undeva” în casă, pe noptieră, pe pat, în minte. pur și simplu nu ai cum. citești câteva pagini.  încă nu ești acolo. te gândești la vremea imbecilă, la câți bani mai ai în portofel, dacă rușii vor lua ucraina, dacă băsescu se duce dracului odată de la cotroceni. orice. la carte nu te gândești încă. mai citești odată începutul lui vakulovski. cine mai e și ăsta? petronela rotar este o scriitoare care… bla bla bla… volumul are trei parti…bla…bla…bla… prima parte hani- dragoste, trecut, bla bla. partea a doua- o să mă știi de undeva, am mai citit asta pe coperta zici- un personaj pentru care scrisul este vital sinonim absolut cu trăitul. se aprinde ceva în creierul tău.un led mic, economic. partea treia-pizda lirică-!!!!!???????!!!!!!????? da, ai citit bine nu este nici o greșeală. pizda lirică- nu mai faci economie de leduri. ești pe halogen deja. ai uitat de vreme. chiar și de basescu. îți vine să treci direct la pizdă-partea a treia. dar te gandești că e păcat să pierzi preludiul. și începi sistematic. acesta este locul unde petronela se despielițează, se descărnează, se jupoaie, se desface în bucăți să se dea ție, cititorului excitat brusc. apoi, încet, începi să intri, cu grijă te roagă petronela, cu delicatețe, iar dacă respecți asta puțin câte puțin deschizi de fapt sufletul unei femei autoironice, hipersensibilă, imperfectă, cum zice ea.cu toate defectele și câteva calități. te avertizeaza că nu este vorba aici decât de o pizdă lirică.dacă ți-e frică, pleacă… dacă te crezi pudic, pleacă, dacă te crezi în stare, rămâi.

vine „hani” din petronela. ea discută cu hani, dar îți spune și ție despre toate trăirile, angoasele, fericirile, țipetele, uralele din viața și inima sa. despre buzele și sfârcurile nesfârtecate, despre finaluri, începuturi, iubire, moarte, despărțiri. o pizdă șmecheră se resoarbe, rămîne cool, rece și te ajută să dormi mai bine zice petronela. aici se înșală. nu mai poți să dormi. dai pagină după pagină, găsești bucățile din ea, din poetă, din scriitoare, dintr-o femeie diapason.îi studiezi și tu  “defectele” fără să vrei. dar aici te prinde. citești și descoperi o femeie altfel, o femeie care arde. se arde pe sine și cenușa ți-o dă ție, celui care citești. ai grijă unde o pui. există un singur loc unde ai putea să o păstrezi. chiar în tine.

“ce ai face dacă în spatele cuvintelor tale s-ar întrupa cineva perfect ție? un om care să-ți mângâie somnul. care să creadă că ești cea mai frumoasă ființă din univers…” citești… ce ar fi, te intrebi. te întrebi cine este aceasă pizdă șmecheră lirică. citești iar. partea a doua- o să mă știi de undeva. începi să numeri. nu oi, ca să adormi. somnul nici nu mai există. numeri sentimente pe care poate, odată le-ai trăit și tu și nu ai știut să le urli cuiva, nici să le trăiești nu ai știut. acum poți. o aia de la protv pe lângă care ai trecut și ai fluierat, despre care ai zis că e arogantă, fără să știi nimic despre ea, te ajută. numără cu tine. nu te opri. unu, doi, trei, patru, până la paisprezece. respiri încet. te oprești și te întrebi cine ești.te întrebi de unde vii. dacă mergi undeva și de ce cosmeticiana care epilează fofoloance de dimineață până se înnoptează trimite toți banii pe care îi face fiului ei în germania, care a trecut demult de vârsta la care ar fi trbuit să se întrețină singur. te întrebi dacă prumbelul de pe cuierul cosmeticianei este nebun într-adevăr. poate este doar excitat, zâmbești. ajungi la partea a treia, partea care ți-a captat atenția acum o oră. poate două. poate trei. cui îi mai pasă.oricum e sâmbătă demult și plouă într-una. mâine poți să dormi. mâine poți să trăiești din nou. o pizdă foarte lirică te-a trezit ca să poți dormi. citești „azi”, “căsuța celor trei fetițe”, “ascultă versurile”, „are we having fun yet?”, toate…toate… o vezi pe petronela goală pușcă cum își face unghiile la picioare și ascultă tom waits recitând bukovski.nu știi cine e bukovski. ai putea sa cauți pe net. ca să nu pari atât de incult. dar cui îi pasă.petronela e acolo goală în mîna ta și te descoperă pe tine. afli că nici o iubire nu trece de tot. te calcinează. că rămânem arși pe viață. tu cât de ars ești ?

și tu ești o matrioșkă.o păpușă în altă păpușă în altă păpușă. scormonește-te,râcâie-te și tu,fă-te că nu te doare. no pain.no gain.o să scot păpușile alea, o să le decojesc de vopseaua aia nouă, neverosimilă și o să le privesc așa cum sunt, dezgolite, cu sufletele la vedere, zice petronela rotar. tu poți?

închizi cartea. habar n-ai pe ce lume ești. auzi cocoșii cântând. nu-ți mai pasă de ploaie, de ruși, de  băsescu.

îți spui doar că ai făcut cel mai mare chilipir din viața ta. cu 20 de lei ți-ai schimbat prioritățile, viața.

oricum, acum nu mai poți să dormi.

Adrian Păpăruz

 

(fotografie primită de la Camelia Wilkinson)

 

4 răspunsuri la postarea un poet cu cartea în mînă

  1. alunelu spune:

    Da, gindurile lui A.P. sunt o demonstratie de cit de mult pot unii oameni sa intre pe aceeasi lungime de unda cu altii. Cred ca cei carora ne plac textele tale sunt ,,construiti,, pe un tipic, la fel cu al tau (more or less). Oamenii apreciaza doar ce pot intelege sau macar au impresia ca inteleg. Ce zici..

  2. paparuz spune:

    îmi place cum vorbești

    (oare e de bine?)
    cuvintele tale alunecă ușor
    ca niște copii pe un topogan
    aproape să se izbească unele de altele
    chicotind
    șuierând
    dar puțini știu că de fapt tu nici nu exiști acolo
    ci doar un avatar 3D
    7D
    tu ești cu hani
    acolo unde totul este imposibil de posibil permis
    unde nimeni nu seamănă cu nimeni
    și unde poți număra poemele până la cât vrei tu
    fără să te întrebe cineva ce simți
    dacă mai simți
    sau dacă mai poți alerga să pari vie

    îmi place cum privești
    neprivind de fapt nimic
    ca o cameră video hd
    stochezi imaginile pe un hard exterior
    poate cândva te vei uita la frame-uri
    slow motion
    acum însă ești risipită
    toată
    e greu să te miști din bucăți
    să zâmbești
    să le spui oamenilor ce vor să audă

    îmi place cum te îmbraci
    pentru că nu prea îți pasă de haine
    oricum
    în lumea ta
    nu ai de ce să stai îmbrăcată (cu hani)
    chiar dacă acolo apocalipsa e mai dramatică
    decât aici unde cineva
    sau altcineva
    îți cere autografe
    adresa
    numărul
    mâna
    piciorul
    inima

    ai dat deja totul
    acum ești într-un alt film
    dublură

    îmi place să scriu despre tine
    dar probabil ar trebui să nu mai îmi placă nimic
    pentru că lumea ar putea crede că m-am îndrăgostit

    și eu de-abia m-am lăsat

  3. Radu spune:

    Petronelo…fa cumva sa-l mai aduci p-aici…ca eu n-am curaj. Nici sa comentez, darmite altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *