MENU

de • 3 iunie 2014 • jurnalComentarii (3)

jurnal de mai în 2 mai

Nicăieri marea nu se schimbă atît de rapid şi surprinzător ca aici. Cînd mă trezesc, mă uimeşte proximitatea ei. E doar la un pas cu talpa goală pe nisipul cald. Pescăruşii sfîşie văzduhul, aceiaşi de anul trecut şi de acum doi ani. Ea e calmă şi neclintită. Limpede. Oţelită. Doar o oră mai tîrziu, se înspumează şi murdăreşte, ca un copil pe care îl scapi din ochi. Fiecare val care spală plaja aduce sute de meduze reci şi lipicioase cu el. Şi o mulţime de alge, de parcă ar fi o ciorbă înierbată. Limpezimea de sticlă i se preschimbă în tulbure, mîlos, într-o clipită. Seara, se linişteşte iar, pe nesimţite. Se zbate uşor de ţărm, aproape imperceptibil.

E cald, mă întind sub soarele ei de mai şi mă gîndesc că nu am mai fost nicicînd la mare în mai în 2 mai şi să fie deja vară. E un mai plin de ciudăţenii ăsta. De schimbări. De fericiri şi dureri, ambele bruşte, violente. De maci. Nu am văzut nicicînd atîţia maci. Pe calea ferată, pe cîmpuri, pe malul mării, în ierburi şi în grîu, însîngerînd zările. E ca şi cum pămîntul, aflat în mare suferinţă, şi-a lăsat singur sînge, să se vindece. Aşa mă şi uit la ei, ca la nişte flori vindecătoare, flori-vraci, născute din suferinţă. Iar macii sunt stări, nu flori, mi-ai zis. Fiindcă suferinţa e ardere. Purifică. Salvează. Epurează. O simt pe propria piele de o existenţă şi cîteva ore în plus.

Plaja e goală. Terasa, aşijderea. Îmi plac dintotdeauna plajele goale, unde mă întind goală şi eu sub soarele binefăcător. Binefăcător am zis, detest curentul ăsta nouveau care ni-l prezintă drept bau-bau. Mie soarele îmi prieşte, de cînd mă ştiu. Nu fac abuz, dar nici nu mă ascund. Echilibru, mereu. Moderaţie.

Îmi prieşte şi pauza asta, mică, nicidecum mare, o pauză de la tumult, o întoarcere la un sine uitat, la o stare, două stări, trei stări, Doamne cîţi maci sunt pe lume, cîte stări, (căci macii nu sunt flori, sunt stări), ţi-am spus, ce te faci, mi-ai răspuns. Mică. Mică mă fac. Mică.

Iar eu am fost făcută să stau pe mal de mare şi să scriu, aşa cum stau acum turceşte în nisip şi scriu pe caietul ăsta cu stiloul cum nu am mai făcut-o demult, am fost făcută să stau să absorb soare şi sare şi să scriu.

Şi uneori să fac pluta.

3 răspunsuri la postarea jurnal de mai în 2 mai

  1. paparuz spune:

    Uite
    stau aici
    lângă mare
    val după val
    nisip în nisip
    dacă aş întinde mâna dreaptă
    marea mi-ar mângâia trecutul
    aş putea să închid ochii
    să cred că eşti tu

    dacă întind toate mâinile
    urma pasului tău
    va urca până în inimă
    călcâiul
    talpa şi degetele
    vor fi chiar sângele meu

    dar nu voi face nimic din toate
    acestea
    n-am să-mi dăruiesc nici un refugiu
    voi rămâne aici lângă mare
    cu ochii mari
    cu vise mari
    în valuri tot mai mari

    singurătatea mării e totuna
    cu marea singurătate?

  2. dana spune:

    azi v-am descoperit si citesc de cateva ore . va multumesc…

  3. Ileana spune:

    DA …. IMI PRIESTE …. „Îmi prieşte şi pauza asta, mică, nicidecum mare, o pauză de la tumult, o întoarcere la un sine uitat, la o stare, două stări, trei stări, Doamne cîţi maci sunt pe lume, cîte stări, (căci macii nu sunt flori, sunt stări), ţi-am spus, ce te faci, mi-ai răspuns. Mică. Mică mă fac. Mică.”
    MULTUMESC !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *