fuserăm aseară la concert. eu cu fie-mea a mică, care între timp e adolescentă, nu mai e aşa de mică. văd deja mîini ridicate, nu a ovaţii, ci gata să dea cu pietre. guily as charged.
i-am descoperit pe Paraziţii prin 97. îi ascult de atunci şi le recunosc dreptul de a-mi fi îmbogăţit şi colorat iubita limbă cu sintagme, poante şi înjurături sublim de ingenioase şi pe alocuri geniale. săracă ar fi fost limba noastră fără ele. pe unele din ele le-am ridicat, nous, les conneisseurs, la rang de replică perfect potrivită pentru anumite tipuri de situaţii. recunoaşteţi, niciunul din voi nu ar fi fost în stare să inventeze cuvinte mai bine alcătuite. aveam cîndva un producător general – devenit între timp lingău şi vierme – care obişnuia să îşi înceapă şedinţele cu texte de-ale lor. nu mi-am ferit copiii, după ce au crescut, de muzica lor. mai periculos îmi părea – îmi pare şi azi – să audă la televizor oameni vorbind agramat, pe stradă şi prin vecini manele, decît construcţii verbale absolut delicioase, fie şi conţinînd the p words, pe care le auzeau oricum. crecă la primul concert de-al lor au fost acu cîţiva anişori, în vamă. acu aia mare merge singură să îi vadă iar cea mică dimpreună cu mine. în mod neaşteptat pentru toţi cei ce aşteptau asta, apetenţa pentru paraziţii nu le-a făcut să înjure precoce, asta în timp ce copiii crescuţi sever îşi băgau şi scoteau la şcoală cu mult foc, căci tot ce e interzis fascinează.
aseară erau mai mult puşti la concert. din nou, nu am nimic împotrivă, e muzică bună. am şi crezut că sunt cea mai bătrînă de acolo, pînă am observat în spatele meu doi, un el şi o ea, cu păr aproape alb şi priviri de ultracreştinortodocşi. aş fi pus pariu că sunt acolo pentru homofobia celebră a paraziţilor, am observat pe siteurile lor că obişnuiesc să se folosească de trupă ca să îşi motiveze actele şi pornirile homofobe, ignorînd cu desăvîrşire, de parcă nici nu ar fi acolo, sacerdotofobia lor, religiofobia şi restul de fobii legate de popi, biserici şi sutane.
fie-mea a fost foarte încîntată şi m-a declarat cea mai bună mamă din partea asta de Univers. pe mine m-a uimit puţin că ştia versurile mai bine decît mine. azi la şcoală, fie-mea a fost primită în ovaţii de către colegii care ascund cu toţii în smartfonuri playlisturi lungi cu piesele paraziţilor, dar mamele lor nu ştiu şi nici nu ar fi de acord, de care acord ei oricum nu au nevoie ca să le ştie piesele pe de rost. sigur, acu pot să fiu omorîtă cu pietre dar eu prefer să o duc pe fie-mea la concert şi să ştiu exact ce ascultă şi face, decît habar să nu am şi să mi se mai şi pară că încă e fan justin bieber. pentru că, oricum, doar un procent foarte mic dintre părinţii de adolescenţi ştiu pe bune ce fac copiii lor. ceilalţi, trăiesc în ignoranţă şi negare. o fi mai comod aşa, cine ştie.
Ei bine, este intr-adevar destul de tare sa ai o mama care sa te duca la parazitii, dar in acelasi timp nu prea. Trebuie sa mai treci si singur prin anumite chestii, iar eu una fac parte din copiii aceia care au parinti „semi ignoranti”, dar care au avut totusi grija sa imi puna o anumita baza in educatie cand eram mica, si pot spune ca m-am dezvoltat relativ ok fata de altii din generatia mea, iar lucrurile au venit usor usor de la sine apoi cu autoeducatia. Am mai vazut copii cu parinti d’astia „open minded” sau nu stiu cum sa ii numesc, care mai mult se mint singuri ca sunt parinti buni, si desfasoara tot felul de activitati cu ai lor copii incat copiii sfarsesc in a-si forma un caracter foarte plicticos, nu stiu exact de ce, dar le lipseste lor ceva. Oricum deocamdata tocmai ti-am descoperit blogul, eu nu citesc bloguri niciodata, dar tie cred ca ti-am citit majoritatea posturilor intr-o semi obsesie de-a afla mai multe, si parca aici am simtit nevoia sa las o parere, din partea unui adolescent. Probabil am sa mai las eu pareri pe aici de nebuna, in dorinta de-a mai „discuta” cu cineva pe care gasesc intrigant si demn de urmat, ca dezbati subiecte la care m-am gandit si eu, si sunt dezbatute in acelasi fel in care m-am gandit si eu si de aia m-a fascinat.
copiii mei sunt orice numai plicticosi nu 🙂
Eu am fost crescuta de ai mei in spiritul anilor 60` , dar asta nu m-a impiedicat , ca si tine dealtfel, sa descopar un nou gen de muzica, ca dovada ca acum injur des si cu multa imaginatie datorita vocabularului format ascultand parazitii :))
eu nu am fost crescută cu nimic. ai mei nu ascultau muzică. singură mi-am format cultura şi gusturile muzicale. şi ascult multe genuri, şi da, înjur uneori, cât de pitoresc pot.
Ma gandeam sa comentez printr-un text inteligent, de care sunt sigur ca sunt in stare, dar primele cuvinte venite in cap – la citirea titlului pe facebook, citirea primului paragraf, celui de al 2-ilea, etc. au fost – „nu exista!!! CAT DE TAREEEE!!”
Daca e bine sau rau nu o stau eu sa judec, sunt sigur ca nu duci lipsa de olimpici la dat cu parerea, dar pot sa spun ca am crescut cu parazitii si asta nu m-a facut mai rau, mai nenorocit, mai homofob, mai religiofob, nu m-a „ajutat” la dezvoltarea unor fobii, ci mai degraba, tinerel fiind cand am auzit „daca asculti si parazitii si muzica tiganeasca, te invit sa-ti bagi p**a-n ma-ta, nimeni nu o sa te opreasca”, am priceput ca nu poti fi cand cu dracu cand cu crucea. Asa ca am ales sa ascult versuri in limba romana si nu in pseudo-romana.
Deci, cred in scopul lor educativ.
La fel cred si eu. Si imi asum tot ce fac. Sigur, poate gresesc, dar sa ridice primul piatra cine e far de greseala. Eu ii iubesc pe parazitii.
Iar asta nu ma impiedica sa duc copiii si la Opera, la Filarmonica, sau sa ma duc eu, saptamanal. 🙂
Ei uite de ce nu imi mai este mie frica sa devin mama. pentru ca genul asta de mama vreau eu sa fiu si exista. Asa ca multumesc din nou :*
M o prin 4 pm flendurandu ma pe la tine. Si sa deie al cu coarne de maine nu mi aduc alt pachet de servetele, sa mi sterg alea ca lacrimile.Si de ras si de plans. Nah c am comis o a doua oara. Razletite comentarii,dara tu nu baga de sama. Ca un post scriptum. Fii mea m o spart sa invat cum „arde” . Hai ca te tzuc, ca mi perd otobuzu’
Simplu si direct: Like!…
Da-mi voie sa dezvolt: Like! Like! Like!
😀
:)) si eu sunt fan parazitii. e adevarat ca n-am mai ascultat de ceva vreme, dar cand dau peste piese de-ale lor pe vreun stick infipt in playerul din masina, imediat mi se lateste un zambet maaare pe fata. cuvintele se rostogolesc natural, rotund, ca un sirag de perle, si niciodata nu mi s-a parut ca versurile lor ar face de ras limba romana, ci dimpotriva, au o savoare pe care n-am mai regasit-o la nicio alta formatie.
Sunt un devorator de ritmuri si rime parazite inca de la inceputurile lor timide ca trupa, si uite ca ma bucur sa gasesc si altii ca si mine !
Petronela, parca vad tabloul vostru de familie, mama si fiica la un concert Parazitii !
Este ceva ce nu vezi prea des in zilele mele, mai ales acum, cand la mare cautare sunt „concertele” Salamului romanesc cu iz balcanic !
Chiar le spuneam colegilor de munca zilele trecute, cum ar fi sa merg eu la un „concert” cu salam 😛 … ar fi teribil, ar fi capatul zilelor mele, transate de-o lama de cutit.
Amin
[…] să mă laud cu Paraziţii. Despre care am spus şi aici că îi ascult de cînd mergem în picioare pe sub dulap. Şi fetele mele la fel, le-am crescut cu […]