MENU

de • 27 iunie 2014 • bucăți de mineComentarii (21)

bricolaj şi profa de română (as mother, as daughter)

(tot către prietena mea, 2010)

 

 

Fă, tu îţi dai seama că vorba try walking in my shoes (în româneşte e aia cu pielea, ştii tu care) nu are cum să mi se aplice mie vreodată? Că trebuie trei să umple un singur pantof de-al meu?

 

Stau de două luni cu nişte picturi soooperbe de-ale lu’ fie-mea rezemate aşa, că dacă eu nu, atunci cine să bată un cui în casa asta? Şi zic să mă duc să mă vântur printr-un magazin de bricolaj să îmi cumpăr un ciocan şi două, poate chiar trei cuie. Şi cum îmi făceam planul, aşa, licăind o cafea, îmi zice aia mare că să mă duc la şcoală, că m-a chemat profa de română. Am o boală pe astea, nu există. O donşoară bătrână şi coafată, afurisenia pământului. Anul trecut nu venea aproape deloc la ore, nu făcuseră copiii nici 3 ore pe semestru, erau pe dinafară cu materia  şi pentru că am cerut să o schimbe, acum se răzbună pe ăştia micii. Şi tu o ştii pe fie-mea, deşteaptă, talentată, cap tăiat mică-sa. Zic, perfect, mă duc, bricolez şi la întoarcere intru pe la şcoală să-i iau hoaştii ăleia neamu în vorba aia, de la maimuţă la pentium opt.

Şi îmi trag pe mine, studiat neglijent, o pereche de pantaloni cu turul pe la gambe, aşa şi geaca de piele, da’ nu de doamnă, de rebelă. Şi cu părul zburlit, cum mă ştii. Că ştiam că aia se luase de pantalonii lu fie-mea, ăia la fel cu ai mei, că ce umblă aşa, de parcă ar avea scutec. Îţi dau io scutec, bolborosesc în timp ce trag pe mine pantalonii.

Şi mă duc mai întîi la bricolaaaj, cu accent. Ciocanu’ ca ciocanu’, dar mă ştii că am suflet sensibil, aşa că înşfac mai întîi vreo două flori, că veni primăvară, să îmi bucur ochiu’ şi terasa. Ştiam exact unde le pun, practic locul le cerea, nu am avut ce să fac, a trebuit să le iau. Şi cum mă vânturam printre ciocane, bormaşini, cuie şi cuişoare, cu florile în braţe, mă gîndeam aşa, că e complicat să fii a nimănui, să nu aibă cine face o pană, cine bate un cui. Mi-am adus aminte că nu am nici lichid de parbriz, că cine să îmi pună. Am luat. M-am uitat la ciocane, de parcă m-aş fi priceput. Am luat unu aşa, cu capul potrivit, cum să îţi zic. Trec unii, un cuplu. Ăla mă recunoaşte, îi dă ăleia un ghiont, se uită şi ea cu ochii maaaari. Am strîns ciocanu ăla mai tare în mînă, i-aş fi lipit ăleia privirea plată de eticheta unde scria UNELTE cu o lovitură bine aplicată. Da, cumpăr ciocane, de ce te holbezi de parcă ai văzut un hipopotam albastru? Am de atîrnat două tablouri. Şi n-are cine. La casă, un domn în vârstă, cu o plasă mare de pământ. 3 lei, zice casiera. Pfeee, ce ieftin, face hîtru moşu, şi se uită la mine şi îmi face cu ochiu’, ăştia la biserică ne cer mai mult pe pămîntu’ sub care ne îngroapă. I-am zâmbit, deşi mă ofticam că nu vream să mă dezenervez. Rahat, era simpatic moşul. Mă car până la maşină cu ghivece, ciocane, spălător de geamuri, lichid de parbriz şi tot Dumnezeu’. Pun lichidu’, Paraziţii şi mă duc la şcoală. Mă re-enervasem deja, ca de fiecare dată cînd târăsc singură de plase, băga-ţi-ai piciorul desculţ în aproapele tău, mai precis în lipsa lui cînd ai nevoie, de două trei ori pe săptămînă, să care sacoşa. Care şi pe aia pînă la urmă mi-o car singură, numa’ de-a dreac.

Bat la uşa clasei. Repet: pantalonu’ atîrnînd, geacă de piele neagră, ciufulită. Bat şi intru. Hoaşca, chioară ca o cîrtiţă nu bate până la uşă. Tu du-te la clasa ta, zice cu o voce ascuţită de scorpie regulată ultima oară de soldaţi în primul război mondial. Înaintez până în mijlocul clasei, imperturbabilă. Pe măsură ce mă apropiam, belea ochii tot mai mari. Se uita contrariată la nădragi, apoi la faţa mea. Îi întind o mână, elegant, mă prezint. Madama, hipnotizată şi piţigăiată: dar vă cunosc. Admir ce faceţi de multă vreme. Ba pe mă-ta, în gândul meu. Altfel, zâmbetul meu cel mai cuceritor, ăla cu dantura impecabilă la vedere, mă ştii. Sunt mama elevei X, zic. M-aţi chemat. Rânjeam, în continuare. Ea îmi rînjea înapoi, fariseic, de i se strepezeau dinţii ăia îmbrăcaţi urît din faţă. De la atâta ipocrizie i se strepezeau. Fă, să fi fost una oarecare de pe stradă, muci mă făcea gheunoaia. Zdrenţe. Îmi scuipa foc pe nări direct pe mufarină. Îmi explica de fie-mea că e element negativ, că uite ce ciufulită vine la şcoală şi cu pantalonii atîrnînd. Zi, Cruella, scuipă tot. Da’ muma pădurii, mucles. Ce să-mi şi zică acu’, doamnă, semănaţi cu fiica?! Şi îmi explică, maştera, pe un ton prietenesc aşea, de parcă ne băuserăm cafelele împreună de la 10 ani, că fie-mea e un copil foarte bun, dar poate ar fi bine pentru ea să îşi prindă părul, să nu i se agraveze acneea. Că uite, lucrează cu vopseluri… şi că a minţit-o într-o zi cu tema, că nu are caietul, dar era în ghiozdan. Eu mă uitam amuzată la fie-mea, căreia îi străluceau ochii în cap de încântare. Fă, şi îi explic că nu sunt modelul coercitiv, că fata e în preadolescenţă, că are verb, vocabular şi gramatica la ea. Şi ea dădea din cap înţelegătoooor, fă. Aproba ce ziceam eu. Şi era aşa de greţos drăguţă că nu am putut să îi servesc nimic din ce îmi pregătisem să o spulber. Îmi amintea de ailalată nasoală, cu consecinţe mult mai grave, doctoriţa care l-a nenorocit pe tata, când am intrat în birou peste ea. Vedeam aceeaşi frică, în ochii amândurora. Mi s-a făcut scîrbă şi am plecat. Colegii fie-mii mă iubeau, jur, cu toţii, în clipa aia.

Aseară, la masă, zice artista, revoltată cum numai la adolescenţă poţi fi: mama, ce pupincuristă e profa de romă!!! Bleeeah. Cu toate mamele pe care le-a chemat a vorbit urît… şi după ce ai plecat mi-a zîmbit scorpia toată oră şi mi-a zis să o ascult pe mami. Pe mami, nu pe mă-ta, cum zice de obicei. Şi cînd a venit dirigu, mi-a zis, dragă, aveam de gînd să te scot în faţa clasei să te umilesc, da mi-a zis profesoara de română că te-ai îndreptat şi te-a lăudat!!! Auzi, mama!!! Oricum, mersi că te-ai îmbrăcat aşa, m-am prins că pentru mine ai făcut-o. Ăştia de la mine din clasă, după ce ai plecat îmi ziceau numai: ce tare!!!

I-am zis, mamă ce de salată o să speli pentru faza asta, ştii nu?

21 răspunsuri la postarea bricolaj şi profa de română (as mother, as daughter)

  1. Gigi spune:

    Banuiesc ca pina la urma lipseste un barbat in viatza ta…:) sau macar un fel de timplar…sau ce o fii ala ce se ocupa cu chestiile astea cu agatzatul…yablourilor sau a altor obiecte de gen…nu te gindii la alte vagatzari te rog…asa cum iti e stilul…sau pare…:)
    Pe de alta parte…profele de Romina…mereu mi-au parut accesibile…din punct de vedere al dialogului…zic…:)
    Ce zici de cele de mate…??? Pe Corneanu ti-o amintesti…? Ce o mai fi de ea…? Cu vidanjorii ei cu tot…:)

    • ade spune:

      Nu pot sa cred ce coincidenta!!!!! La madam Corneanu ma gandeam si eu. Si am avut parte si in liceu de alta si mai si- la chimie!!! Oare ar mai face la fel cu liceenii de azi!?!?!?!?!?

  2. Andreea spune:

    🙂 Mi-as dori sa fiu o mama ca si tine cand o sa creasca fiica mea!

  3. Anca spune:

    ,,Ce tare !”zic si eu:)Orice copil,adolescent mai ales,isi doreste o mama care sa il inteleaga asa cum o faci tu:*

  4. Diana spune:

    Al meu băiet, că încă nu ne-am luat, zice că rolul lui e să împingă căruciorul la kaufland și să scoată cardul. Și vă jur că nu l-am educat eu așa.
    Aș fi vrut să am și eu o mamă așa, în școală. La mine venea și urla la toate cele, de o știa toată cancelaria. Când venea la școală fugeau toți. Bine și asta într-un anumit fel. Dar tot în capul meu se spărgeau toate după :)).
    Mi-ai făcut ziua mai frumoasă :)) Mi-am imaginat fiecare scenă și zău că ești tare, vorba colegilor!

  5. Ariadna spune:

    Foooarte tare! Eu m-as fi dus la 4 ace cu acelasi gen de text.. Si mai tare era daca te duceai cu ciocanu’ n clasa… Aia ar fi fost liric (asa traduc eu „Epic!”)

  6. Maria spune:

    No comment! Sunteti extraordinara, iar atitudinea si sinceritatea dumneavoastra este de admirat!

  7. mihai brad spune:

    daca in 2010 puteai fi/erai asta, acum inseamna ca esti mai dihai
    cat ceri pt a fi seco(u)ndant in situatiile de genu’ ?:) (sau ce? dau un gem de visine facut de mine)
    al meu are 4 ani si juma’ fix si deja am avut o chestiuta cu o personaja ce se credea educatoare. a fost singura data in viata cand am simtit ca pot pocni o femeie FARA sa clipesc(am o educatie teutonica, respect femeia cum nu se prea exista in spatiul mioritic. dar). de fapt vizualizam scene de genul ea cu capul de perete in mod repetat poc poc si eu calm explicandu-i ce inseamna sa fii e d u c a t o r (formator, tuto. adica tu ajuti/participi esti pion important in. grijania mume-tii cu cine te-a ajutat sa alegi meseria asta. asuma-ti naibii dimensiunea/algoritmii). urmarea e ca am fo la directoare si am rugat-o sa lamureasca ea situatia, ca eu am temeri prea mari (z dai seama ce iesea daca tanti mai si comenta?)

    ps. commentul asta se incadreaza in categoria radoanta e complex
    pps. chestiuta se intampla la gradi privata, sa fim bine intelesi. de era vorba de stat, o rezolvam de la inceput(am deja strategie pt anii ce vin : pasi apasati in cancelarie, il iau si pe costi cu mine , un salut sec si clar, apoi o explicatie scurta despre ce cred eu despre sistem – din care si ei fac parte – apoi cateva vorbe despre faptul ca sunt obligat sa le aduc kidul acolo, desi nu cred in asta. iar la final, bland , cateva vorbe despre anii mei de fight club si despre perioada petrecuta la neuro – sa fiu sigur ca percep realitatea „asta e dus. piua”. legate frumos, cu snur rosu. un bah va sparg daca mi-l phewteti la melodie la final si o plecare triumfala, eventual cu o flexare musculara din partea lu’ costi. daca vrea, ca s-a tampit lately, a devenit mai bland ca mine mastodontul)
    pps. nu sunt interlop, sunt veggie, plantator de pomi si iubitor de verde si de oameni faini, dar nu fac niciun compromis cand e vorba de darian. z e r o (sunt singurul mascul pe care il cunosc care a stat cu fi-su pana la 4 ani pt ca eu cred ca nimeni altcineva nu ii poate da cat ii pot da eu. dua)
    a! nu mai stiu de la ce am pornit, asa ca piua. si enter

  8. Mihaela Mulesiu spune:

    Doamne ce mama tare esti!!! Fetele tale sunt norocoase ca au asa o mama de gasca.
    P.S ti-am descoperit blogul de doua zile si sunt fascinata, il citesc pe nerasuflate. Esti o tipa super! frumoasa , puternica, scrii atat de bine………nu-i corect!……glumeam.
    Ce sa mai te admir, te citesc (imi iau cartea promit), te felicit.

  9. bogdan spune:

    hai fa ca esti simpatica 🙂

  10. 3.14... spune:

    Cam rebela… data viitoare sa mergi la clasa ta!

  11. catalin cantea spune:

    🙂 Nu comentez fazele scolare ca’z puiandru la cap inca si nu stiu daca ranjesc de placere de stilul tau de mama(foarte tare,fireste) cat imi imaginez golanii aceiea,colegii bigudiului aleia mari,dandu-si coate si mandri ca la un film de Oscar sa provoace in pauza de dupa, pamflete.Si ce ziceai?Ca’z toti topiti dupa tine?Cum dracu nu??Iti dai seama cam ce le(ne)trece prin cap?? 🙂 Intrasem de fapt sa-ti zambesc asa, ca un feedback la ce-am citit din blogul tau sa-ti spun ca-mi place,ca m-a prins,c-am ras am zambit,mi-a dat de gandit si am avut ocazional.. mici probleme oculare.Praf ceva sau,de la ceapa nu’s ce dracu,ca.. Cat despre carte,sigur o vreau.Si-o s-o am.Cand vin acasa.In august.Mor si dup’un autograf.. 🙂

  12. Dan Popescu spune:

    Am ras cu lacrimi la acest articol,vedeam cu ochiul mintii faza.Abia astept sa ma cheme cumva cineva.Au mai fost incercari dar ies cam tesmeliti dupa intalniri.Vorba lui Badea pot injura si eu cateva ore fara sa ma repet si am si cadenta buna.Azi incercase o tuta la telefon sa ma traga de urechi ca i-am facut probleme.Fica-mea a dat un concurs la Arhimede a luat locul doi dar la noi a ajuns doar diploma nu si premiul.Si soc pe ei ca m-am dus dupa premiu,credeau ca daca scoala s-a terminat uitam si il trecem pe pierdere.Nu era vorba nici o secunda vorba de valoarea premiului,dar daca copilul a castigat ii dai premiul si gata.Soc intre invatatoare,wow,asta e nebun s-a dus la organizatori si am cazut noi de proaste.Ghinion dar exact asta s-a intamplat cu ele.Premiul era acasa la una din ele si nu in posesia copilului,deh,daca unii castiga premiile de ce sa nu le dea altora.Naspa faza.Dupa ce am ajuns acolo si le-au tavalit aia telefonic ca e nesimtire sa furi premiile copiilor, ma sunau ca au „uitat”sa dea premiile desi il cerusem expres.Si culmea tupeului ma ruga o invatatoare dar pe ton racnit sa ma duc la ei si sa le spun ca nu e vina ei ci a alteia.Ma gandesc cu groaza pe mana cui am dat copii ca pe mana astora nici cainele nu imi vine sa-l las.Sistem bolnav capusat de cretini.

  13. Mihaela Suciu spune:

    Copilului trebuie să-i deschizi o cale, altfel, cu ce se deosebește dragostea ta de dragostea unei vaci față de vițelul ei?- cam așa ceva citisem în caietul tatei și-mi plăcu.
    Mă bucur c-am un autograf de la tine, că n-a plouat la lansare și sala era plină. Unii au făcut din evenimentul tău, lansarea propriilor creații și alte umpluturi, mi-ar fi plăcut doar fond muzical și vocea ta. Ce-i prea mult strică; am vizitat parcul din jur și am revenit la sfârșit. N-am fost singura care a procedat așa, majoritatea veniseră doar pentru tine. Și fiindcă veni vorba de oamenii școliți… în lista mea cu ”detest” este dativul folosit incorect; cum poate spune un om de cultură, prezent la eveniment, ”lui Petronela”…

  14. Ana spune:

    Era sa incep cu „Fa!” :)), dar o sa reformulez (in gand) si zic: Draga doamna,
    Citesc de vreo 3 ore pe blog-ul asta si mi-e ca ma dau astia afara! Ca nu sunt platita sa citesc bloguri…Dar e prea tare! Am ras copios, am lacrimat, ai zvac…si parca-mi regasesc ganduri pe aici…..Am inceput sa te iubesc! O sa mai aud de tine!

  15. Simona spune:

    Doaaaaamneeee, în ce hal am râs…O şi vedeam pe „mumi”” cum face feţe-feţe :))) Apropo de nădragi: începuse nebunia cu jeansii tociţi….stii, partea de jos, la nivelul tivului. Bunica-mea s-a oferit să-mi cadoriseasca o pereche…una nouă! Nu vezi că umbli cu ăia zdreliţi pe tine? Cum umbli aşa, neterminată, nu ai bani sa îţi iei alţii, nu cred! :)) Precizez că buni este o puştoaică de vreo 80 si ceva de anişori, s-ar găsi de-o scuză…Mi-am propus să nu ma prezint cu ăia rupti, tăiaţi, sper să apuce 90….:)

  16. Vali spune:

    draga-mi esti!

  17. luminita spune:

    no , amu m-am raaaas. ce tare esti duamna! multamnim!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *