MENU
baba

de • 9 octombrie 2014 • (de)liriceComentarii (27)

accidentul de schi

În cameră era un fum să-l tai felii cu cuţitul de pîine. Băieţii jucau concentraţi cărţi, cu ţigările atîrnînd în colţul gurii. Cine pierdea, primea pedeapsă, iar pedepsele date erau complexe, aşa că era mai bine să cîştigi. Au jucat o vreme aşa, apoi s-a auzit o înjurătură groasă.

– Bine mă, hai, ziceţi, s-a auzit vocea obidită a pierzătorului.

Ceilalţi au stat o vreme, s-au gîndit, s-au consultat, apoi i-au comunicat, cu o mină serioasă că va trebui să schieze pe scara blocului. Cu pedepsele era regulă. Nu se făceau nazuri, te executai şi gata. Ah, şi schiurile lui erau scumpe şi noi! N-a stat pe gînduri, şi le-a pus în picioare înjurînd şi şi-a dat drumul pe scări în jos, rugîndu-se să nu prindă prea mare viteză, să-şi rupă gîtul.

Era întuneric pe scară. N-a văzut-0 pe băbuţa de la 4, numai a simţit că loveşte ceva şi a auzit bufnitura. Mamaia căzuse grămadă pe jos, el peste ea, un schi i-a sărit din picioare şi s-a lovit de perete. Baba era speriată şi lovită, se văita. A sunat la 112, au coborît şi ăilalţi, au dus-o la spital. Avea mîna ruptă, piciorul fracturat şi cîteva echimoze. Au pus-o în ghips şi au internat-o.

– Era să omori baba, bă, au rîs ăilalţi. Te băgau ăştia la ucidere din culpă, ca pe Huidu, dar tu făceai puşcărie.

S-a cutremurat, gîndindu-se. Aveau dreptate. A doua zi, a luat un buchet de flori şi s-a dus să o vadă pe bătrînă. Să îşi mai ceară scuze o dată şi să se asigure că nu depune baba plîngere. A urcat la ortopedie, a bătut la uşa salonului unde o internaseră aseară. Patul babii, gol. Aoleo, a mierlit-o hoaşca, s-a gîndit şi a simţit cum i se înmoaie deodată genunchii. M-am ars! Se învîrteau pereţii spitalului cu el, s-a sprijinit de uşă să nu cadă. A ieşit pe hol, speriat, a căutat-o pe asistenta şefă.

– Doamnă, o caut pe băbuţa cu mîna şi piciorul rupte, s-a internat aseară, pe la 9, în salonul 3. Am venit să o văd şi nu mai e… Ce s-a întîmplat? Sunt un nepot…

– Aoleo, săraca, am mutat-o mamă, au dus-o azi-dimineaţă la Psihiatrie. Era cam dusă… Avea halucinaţii, sărăcuţa… Au întrebat-o trei medici la vizită cum a căzut de şi-a rupt alea şi ea tot insista că a dat un băiat cu schiurile peste ea în scara blocului…

(foto: arhiva personală)

27 răspunsuri la postarea accidentul de schi

  1. Lucian spune:

    Ești de comă!
    :))))))))))))))))))))))))

    • Petronela spune:

      eu? e o întîmplare adevărată, la bază, detaliile sunt cumva diferite. eu doar am scris-o, că de povestit de cîte ori o povesteam mă înecam de rîs şi stricam finalul.

  2. Ana spune:

    Doamne! Așa ceva…. :)))))

  3. Adrian spune:

    🙂 si cam cand a fost „adevarata”?

  4. Adrian spune:

    dar ne bucuram, maiastro 😉

  5. Alexandra D spune:

    Se pot bucura cum nu …doar ca batrana aia saraca nu cred ca s-a bucurat de tampenia aluia.
    Mie imi place stilul tau de a scrie dar asta nu inseamna ca toate subiectele in sine sunt de aplaudat. Accidentul asta nu e cerut la bis , in schimb stilul in care ai scris e foarte fain.
    Te pup

  6. ramona spune:

    pai s-a terminat povestea unde devenea mai interesant: a lasat-o tanarul schior pe batrana la psihiatrie, bucuros ca medicii nu o cred (si scapand el basma curata), sau a lamurit lucrurile? fara aceasta precizare, stam doar si ne hlizim…

  7. calin iaru spune:

    mais non … inverseaza cumva ponderea personajelor: fa-o pe baba sa iasa castigatoare

  8. Valentin Draganoff spune:

    Sarut mâinile și tot respectul. Dincolo de partea amuzantă, cam așa e comedia tragică a vieții…

  9. Calin spune:

    Eh, e greu să împaci pe toată lumea… 🙂
    Foarte tare!

  10. Mihaela Suciu spune:

    Cred că lumea se așteaptă la mai mult de la tine, ai talent în scris, ai ajuns să fii cititită de foarte mulți și vrem idei originale. Intradevăr întâmplarea a circulat ca banc, un banc pe care și eu l-am apreciat la timpul respectiv. Mi-a făcut plăcere să-l văd transpus într-o formă literară. Spor la scris și inspirație!

  11. Petronela spune:

    cred că nu sunt lăutar şi nu aruncă nimeni în mine cu sute de euro ca să se aşepte lumea sau să vrea ceva de la mine. lumea vine şi citeşte moca ce scriu eu, iar cui nu îi place, e invitat să se ducă la alţii, mai originali. 😉

  12. Ram spune:

    da’ ai putea sa obtii un efect de genul
    faci shcripchis si sa vezi euroii mai dihai ca la lautar
    scoate telectualu’ roman din piatra seaca, sa vada sfarc de cometa literara
    (creca toamna asta superba a adus primavara-n mine. deh)

    • Ram spune:

      da, e SHCRIPCHIS

    • Petronela spune:

      frate, mă ia o silă cînd aud pretenţii din astea de îmi vine să îmi bag gamba în el de scris, mi se pare incredibil cum ajung oamenii să aibă senzaţia că te deţin, doar pentru că plătesc abonament la internet.

  13. InimaRea spune:

    Misto! Nu exista povesti perfecte, doar cititori perfecti. De-aia si „se merita” sa scrii.

    • Petronela spune:

      nici măcar, pur şi simplu povesteam cu o seară înainte cuiva incidentul ăsta şi mi-am zis să îl scriu, să se amuze şi alţii. doar că oamenii simt nevoia să îţi dea palme, sunt stăpînii tăi, la tine în casă, pe banii tăi. că blogul ăsta costă bani, pe mine mă costă bani.

  14. Ilie spune:

    Ma intreb de ce publici . Este clar ca nu esti pregatita sa auzi si critici. Nu sunt toti ca si cei ale carora comentarii tu le consideri funny., iar altii complet imbecile. Sunt unii care analizeaza ceea ce tu scrii. Unora le place, altora nu. Chiar daca te citesc pe gratis, au dreptul sa aiba o parere. Tot gratis ti-o dau si ei, nu ar trebui sa doara.
    Cert este ca nu ar trebui sa te deranjeze niciun comentariu. Postezi intr-un spatiu public, internetul, iar intrarea este libera pentru ca tu ai ales-o asa.

    • Petronela spune:

      nu mă deranjează criticile, mă deranjează cei care emit pretenţii, poate nu reuşeşti să faci diferenţa. hai să nu facem pe proştii, că cel puţin unul de aici, adică eu, nu e. una e să critici şi alta să emiţi pretenţii, ca şi cum ai plăti şi nu eşti mulţumit de rezultat. eu nu scriu la comandă, aşteptările sau întrebările unora legate de scrisul meu nu mă interesează şi o spun, ca să fie clar celor care au senzaţia că eu sunt lăutar. nu sunt. asta vreau să fie clar. în rest, noi să fim sănătoşi şi coerenţi, ăia care reuşim.

    • 3.14... spune:

      Cred ca am mai spus aici, unii uita ca nu sunt pe un site de stiri sau similar si analizeaza subiectul, cat e de real sau actual, etc. si nu felul in care scrii.
      Dar stiu ca esti iute la manie! E de apreciat cumva, ca nu se zbate mult… poate mai lasi totusi pe cineva in viata.
      Si nu fi asa modesta, poate mai sunt si altii p-aici.

    • Petronela spune:

      nu sunt iute la mînie, ba chiar sunt extrem de tolerantă cu toţi imbecilii. dar totul pînă la a-mi comanda ce să scriu de parcă aş fi angajata ta. acolo nu mai am toleranţă fir.

    • 3.14... spune:

      toleranta n-are treaba cu acceleratia… de orice fel.
      cred ca mai corect era numele „acestblogdenerv” 🙂

  15. Ella spune:

    ar fi de ras daca nu ar fi de plans… saraca batranica 🙁 daca tot e o intamplare adevarata, sper doar ca s-a facut bine fara sa ii administreze cineva tratamente gresite.

  16. alunelu spune:

    Unde dai si unde crapa. Povestea e buna rau si ar trebui sa iste doar buna dispozitie nu si reactii superioare sau de suficienta. Ce daca-i reloaded, e buna, buna.

  17. Mihaela spune:

    Mai, ce enervanti sunt pretiosii de mai sus…Eu rad (din nou) cu lacrimi. Ca ai scris asa misto ca imi imaginam scena…dar si frica aluia cand vazu patu’ gol. Bine ca totul s-a terminat cu bine ca sa radem noi acum. ;-);-);-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *